Decizia civilă nr. 6025/2013. Concordat preventiv. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr.6025
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător G. -A. N. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC A. S. B. împotriva încheierii civile nr. 22 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații SC E. S. prin conciliator N. V. I., SC E. S. având ca obiect Concordatul preventiv amânarea scadenței creanței.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A:
Prin încheierea civilă nr.22/C din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Sălaj s-au respins ca nefondate excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale a conciliatorului.
În temeiul art.28 alin.4 din Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și a mandatului ad -hoc s-a admis cererea formulată de petenta SC E. S. și s-a dispus amânarea scadenței creanței creditorului nesemnatar al concordatului SC Agropak S. pe o perioadă de 18 luni perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor.
S-a dispus înscrierea garanției reale mobiliare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr.369/C/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj a fost constatat concordatul preventiv, iar pentru opozabilitate față de creditorii nesemnatari, prin încheierea civilă nr.369/C/_ a fost omologat.
În urma derulării relațiilor comerciale, debitoarea datorează creditorului SC
,,Argopak"; S. suma de 297.358,20 lei pentru plata căreia părțile au încheiat o tranzacție prin care debitoarea s-a obligat să livreze creditorului marfă însă fără finalitate, acesta preferând să declanșeze procedura executării silite, care a fost suspendată prin încheierea civilă nr.413/C/_ .
Scopul procedurii concordatului preventiv este conform dispozițiilor art.2 din Legea nr.381/_, salvgardarea intreprinderii aflate în dificultate, în
vederea continuării activității acesteia, a păstrării locurilor de muncă și a acoperirii creanțelor asupra debitorului. Pentru această finalitate prezintă importanță amânarea scadenței creanței creditorului pentru că astfel se acumulează disponibilități bănești și cresc posibilitățile investiționale în domeniul productiv și implicit posibilitatea de plată a creanțelor. Aceasta este funcția economică a acestei operațiuni juridice care este oportună și legală.
În temeiul art.28 alin.4 din Legea nr. 381/2009 instanța a admis cererea și a dispus amânarea scadenței creanței creditorului nesemnatar al concordatului SC Agropack S. .
Debitoarea a acordat garanții creditorului constând în instalație de fierbere și concentrare formată din 8 cazane duplicat cu agitatoare și cu instalație de alimentare cu aburi și circuit de evacuare condens, în valoare de 362.200 lei.
Pentru ca această garanție să fie efectivă,instanța a dispus înscrierea garanției la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Referitor la excepții instanța a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă deoarece prin aceasta se urmărește stabilizarea creanței în sensul că pe perioada amânării scadenței nu curg accesorii, fapt ce dovedește interesul economic al debitoarei.
Deci efectele amânării scadenței creanței sunt mai extinse decât cele ale suspendării, motiv pentru care excepția lipsei de interes s-a respins ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 și 4 această cerere se formulează de conciliator, astfel că primează principiul expres reglementat de legea specială, situație în care excepția lipsei calității procesuale active a conciliatorului s-a respins ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC A. S.
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună admiterea recursului si pe cale de consecința:
Modificarea in tot a încheierii nr.22/C/_, in sensul respingerii cererii de amânarea a scadentei creanței, formulata de intimatul N. V. I. si
Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu desfășurarea prezentului proces.
Având in vedere dispozițiile art. 304 ind. 1, solicită examinarea cauzei sub toate aspectele.
În susținere se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 ind.7 C.pr. civilă, în sensul că hotărârea recurată nu este motivată în fapt și drept în privința excepției inadmisibilității, recurenta arătând că nu sunt aplicabile prevederile art.28 alin.4 din legea nr.381/2009, amânarea scadenței creanțelor creditorilor nesemnatari, în schimbul constituirii de garanții nu sunt aplicabilă creanțelor deja scadente la data formulării cererii și constatate prin titlu executoriu. Se mai arată că dispozițiile art.30 lasă la îndemâna creditorului care obține un titlu executoriu în cursul procedurii, fie posibilitatea de a opta pentru aderarea la concordat, fie recuperarea creanțelor prin orice modalitate. Astfel, cererea de amânare este inadmisibilă atâta vreme cât creanța este deja scadentă și se constată prin titluri executorii iar debitoarea beneficiază de măsura suspendării executării silite. În susținerea excepției inadmisibilității se învederează și lipsa unei garanții corespunzătoare acordate de debitoare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a conciliatorului, se relevă că conciliatorul este organul care aplică procedura concordatului. Cererea de amânare a scadenței poate fi pornită numai de către debitor prin reprezentant și nu de către conciliator. Mai mult de atât lipsa calității procesuale active rezidă și din imposibilitatea conciliatorului de a acorda garanții
în numele debitoarei, neavând un mandat tacit din partea acesteia. Deși instanța de fond a luat act, prin practicaua încheierii de faptul că cererea a fost formulată de conciliator și a respins excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, în dispozitiv a admis cererea formulată de conciliator.
Se mai arată că sub aspectul celor două excepții, instanța de fond motivează excepția inadmisibilității prin referire la lipsa de interes, neaducând argumente în ceea ce privește excepția inadmisibilității.
În susținerea poziției procesuale se mai relevă că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea greșită a legii, dispozițiile art.304 pct.9 din C.pr. civilă fiind aplicabile în speță. Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art.28 alin.4 din Legea nr.381/2009 care nu se aplică creanțelor a căror scadență urmează să se împlinească în cursul procedurii concordatului.
Împlinirea scadenței contractuale a produs efecte juridice până la momentul omologării concordatului, efecte ce au generat alte cheltuieli de partea societății. Debitorul se află în procedura concordatului și acesta nu poate acorda garanții fără includerea acestei posibilități în planul de redresare și fără acordul celorlalți creditori, garanția acordată fiind anulabilă.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că instanța nu poate aplica toate măsurile prevăzute de Legea nr.381/2009 în scopul salvgardării societății asupra aceluiași creditor, fără a ține cont de scopul pentru care a fost instituită fiecare măsură în parte și de efectele acestor măsuri.
Solicită acordarea de cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în fața instanței de fond.
În cauză a formulat întâmpinare SP "N. V. " I., in calitate de conciliator al debitoarei S. EURO CONSERVE S.
solicitând respingerea recursului ca neintemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
C. ul N. V. I. desemnat la debitoarea SC Euro Conserve S. Z. a formulat cerere de amânarea scadenței creditorului nesemnatar al concordatului SC Agropack S., pe perioada de derulare a concordatului, pentru care să nu curgă dobânzi, penalități precum și orice alte cheltuieli aferente creanței, arătând în motivare următoarele:
Creditoarea SC Agropack S. deține 7,03% din totalul creanței și nu a aprobat concordatul preventiv, iar după omologarea acestuia nu a formulat cerere de aderare la concordat. Suma datorată acestui creditor este de 297.358,20 lei, iar pentru recuperare a formulat cerere de executare silită.
Debitoarea SC Euro Conserve S. s-a oferit să instituie garanții mobiliare asupra 8 cazane în valoare de 362.200 lei.
Creditoarea s-a opus admiterii cererii, iar în apărare a invocat și excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a conciliatorului N. V. I.
, precum și a inadmisibilității cererii.
Prin încheierea recurata, instanța fondului a admis cererea formulata de N.
V. I., si a dispus amânarea pe o perioada de 18 luni a scadentei creanței deținute de recurentă, creditor nesemnatar al concordatului, impotriva debitoarei SC EURO CONSERVE S., fiind respinse excepțiile invocate.
Prin recursul declarat, creditoarea arată că hotărârea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aceste critici fiind legate, în special, de modul de soluționare al excepțiilor.
Astfel, în primul rând, se susține că hotărârea recurata nu este motivata in ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilitatii invocata de creditoare. Prin
cererea introductiva, conciliatorul debitoarei a solicitat instanței sa dispună amânarea scadentei creanței pe care creditoarea o deține impotriva SC EURO CONSERVE S., in temeiul art. 28 alin. (4) din Legea 381/2009.
In ceea ce privește excepția inadmisibilitatii, creditoarea a invocat in susținerea acesteia, in esența, faptul ca (i) dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea 381/2009, privind posibilitatea obținerii de către debitorul supus concordatului a amânării scadentei creanțelor creditorilor nesemnatari in schimbul constituirii de garanții nu sunt aplicabile in cazul creanțelor deja scadente la data formulării cererii si constatate prin titluri executorii obținute in timpul procedurii de concordat, cum este si cazul creanței creditoarei, (ii) admiterea ipotezei de mai sus ar intra in contradicție cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din același act normativ precum si (iii) neindeplinirea exigentelor privind acordarea garanției prin lipsa declarației de garanție a debitorului.
Deși, în esență, modul în care a procedat tribunalul la motivarea soluției de respingere a excepției inadmisibilității nu este la adăpost de orice critici, Curtea urmează a proceda la analiza considerentelor punctuale invocate de recurentă, substituind astfel carențele hotărârii, în contextul în care soluția adoptată este apreciată ca fiind legală.
În acest context, Curtea constată că recurenta se prevalează de faptul că, în cadrul raporturilor comerciale dintre societatea creditoare si S. EURO CONSERVE S., aceasta din urma a emis in favoarea creditoarei la data de_ un număr de 11 bilete la ordin, destinate achitării parțiale a contravalorii produselor vândute de creditoare către aceasta societate in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 11/2011 si a actului adițional la acest contract.
Ca urmare a depășirii termenului scadent prevăzut la art. 5.2 din Contractul nr. 11 si neplății creanței datorate, in urma refuzului la plata a biletelor la ordin, creditoarea a solicitat Judecătoriei Z. investirea cu formula executorie a acestora. Cererile de investire au format obiectul Dosarelor nr. 4060
-_ . Judecătoria Zalău a admis cererile de investire cu formula executorie a biletelor la ordin mai sus menționate. In urma investirii biletelor la ordin, creditoarea a demarat executarea silita împotriva debitorului SC Euro Conserve
la BEJ K. Levente Ferenc .
Fata de aceasta situație, recurenta opinează că devin aplicabile dispozițiile art.30 alin. (1) din Legea 381/2009:"Orice creditor care obține un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să își recupereze creanța prin orice alte modalități prevăzute de lege."
De subliniat este și faptul că, în vederea îndeplinirii scopului instituit prin Legea 381/2009, respectiv salvgardarea întreprinderii, judecătorul sindic a dispus, odata cu omologarea concordatului, prin încheierea civila nr. 413/C/_
, suspendarea executării silite demarate de creditoare impotriva debitoarei, in temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (3).
Fata de dispozițiile art.30 alin. (1) si art. 28 alin. (3), se suține că cererea de amânare a scadentei creanței devine inadmisibila, atâta vreme cat creanța este deja scadenta si a fost constatată prin titluri executorii, iar debitoarea beneficiază, in același timp, de măsura suspendării executărilor silite pornite impotriva sa. In cazul in care ar fi admisa o astfel de cerere, art. 30 alin. (1) si art. 28 alin (3) ar fi lipsite de efecte, iar aceasta amânare ar genera modificarea unor titluri executorii, aspect nepermis potrivit dispozițiilor legale menționate.
Curtea constată că această construcție nu poate fi primită, iar pentru a aprecia astfel, a realizat o analiză asupra textelor legale relevante din cuprinsul Legii nr. 381/2009, după cum urmează:
ART. 1
Prezenta lege se aplică persoanelor juridice care organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvență, denumite în continuare debitori.
ART. 2
Scopul prezentei legi este salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate, în vederea continuării activității acesteia, a păstrării locurilor de muncă și a acoperirii creanțelor asupra debitorului, prin proceduri amiabile de renegociere a creanțelor sau a condițiilor acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.
ART. 20
Orice debitor, cu excepția celor prevăzuți la art. 13 lit. a)-f), poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Prin cererea sa, debitorul propune un conciliator provizoriu, dintre practicienii în insolvență, autorizați conform legii.
Judecătorul-sindic numește conciliatorul provizoriu prin încheiere irevocabilă.
În termen de 30 de zile de la numirea sa, conciliatorul elaborează, împreună cu debitorul, lista creditorilor și oferta de concordat preventiv.
Oferta de concordat preventiv se notifică de către conciliatorul provizoriu creditorilor prin mijloace rapide de comunicare, ce asigură posibilitatea verificării recepției ofertei de concordat.
Oferta de concordat preventiv va fi depusă în dosarul deschis potrivit alin.
(1) și, pentru opozabilitate față de terți, se depune la grefa tribunalului, unde va fi înregistrată într-un registru special. Despre depunerea și notificarea acesteia se face mențiune în registrul comerțului în care este înregistrat debitorul.
(6) Oferta de concordat preventiv va cuprinde și proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declarația debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum și lista creditorilor cunoscuți, inclusiv cei ale căror creanțe sunt contestate integral sau parțial, cu precizarea cuantumului și a garanțiilor acceptate de debitor.
ART. 21
Proiectul de concordat preventiv trebuie să prezinte, în mod detaliat:
situația analitică a activului și a pasivului debitorului, certificată de un expert contabil sau, după caz, auditată de un auditor autorizat potrivit legii;
cauzele stării de dificultate financiară și măsurile luate de debitor pentru depășirea acesteia până la depunerea ofertei de concordat preventiv;
proiecția evoluției financiar-contabile pe următoarele 6 luni.
Proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare, care prevede cel puțin următoarele măsuri:
reorganizarea activității debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcționale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;
modalitățile prin care debitorul înțelege să depășească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, împrumut bancar, obligațional sau de altă natură, înființarea sau desființarea unor sucursale sau puncte de
lucru, vânzarea de active, constituirea de garanții;
procentul preconizat de satisfacere a creanțelor, care nu poate fi mai mic de 50%, ca urmare a implementării măsurilor de redresare propuse; în acest scop, debitorul poate propune măsuri precum: amânări sau reeșalonări la plata creanțelor contra sa, ștergerea în tot sau în parte a unor creanțe sau numai a dobânzilor ori a penalităților de întârziere, compensări, novații prin schimbare de debitor;
pentru obligațiile fiscale de plată propunerile de amânări, ștergeri,
eșalonări, reeșalonări și reduceri parțiale se pot face numai cu respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat; în această situație este nevoie de acordul expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat în termen de 30 de zile; în caz contrar, acordul se prezumă;
termenul-limită pentru satisfacerea creanțelor stabilite prin concordat nu poate depăși 18 luni de la data încheierii concordatului preventiv.
Prin proiectul de concordat preventiv, supus aprobării creditorilor, debitorul propune, de asemenea, confirmarea conciliatorului provizoriu, precum și remunerația acestuia pentru perioada ulterioară datei încheierii concordatului.
ART. 23
În vederea exercitării votului creditorilor asupra proiectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe ședințe colective ori individuale de negociere cu creditorii, în prezența conciliatorului propus de debitor.
Inițiativa negocierii poate aparține și unuia sau mai multor creditori, precum și acționarilor semnificativi sau asociaților debitorului.
Perioada în care se desfășoară negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depăși 30 de zile calendaristice.
ART. 24
...(5) Concordatul preventiv se consideră aprobat de creditori dacă sunt întrunite voturile creditorilor care reprezintă majoritatea de două treimi din valoarea creanțelor acceptate și necontestate.
ART. 26
După aprobarea concordatului de către creditori potrivit art. 24 alin. (5), conciliatorul solicită judecătorului-sindic să constate concordatul preventiv.
Judecătorul-sindic constată concordatul preventiv prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, de urgență și cu precădere, după ascultarea conciliatorului. Cererea de constatare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate.
Concordatul preventiv, aprobat de creditori și constatat de judecătorul- sindic prin încheiere, se comunică creditorilor, prin intermediul conciliatorului, și se menționează în registrul comerțului.
ART. 27
(1) De la data comunicării hotărârii de constatare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului și curgerea prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanțelor acestora contra debitorului.
(2) De la aceeași dată se suspendă de drept față de creditorii semnatari curgerea dobânzilor, a penalităților și a oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor.
ART. 28
Pentru a face opozabil concordatul preventiv creditorilor nesemnatari, inclusiv creditorilor necunoscuți
sau contestați, conciliatorul poate cere judecătorului- sindic omologarea concordatului.
Pentru omologare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
întreprinderea debitorului este în stare de dificultate financiară;
valoarea creanțelor contestate și/sau în litigiu nu depășește 20% din masa credală;
concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puțin 80% din valoarea totală a creanțelor.
Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită.
La cererea conciliatorului, sub condiția acordării de garanții creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenței creanței lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor.
Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiția respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat și aprobării de către comisia
interministerială.
ART. 30
Orice creditor care obține un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să își recupereze creanța prin orice alte modalități prevăzute de lege.
Cererea de aderare se depune la conciliator, care o include în tabelul creditorilor concordatari.
ART. 32
Creditorii care au votat împotriva concordatului preventiv pot cere anularea contractului, în termen de 15 zile de la data menționării concordatului în registrul comerțului.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul de a cere constatarea nulității este imprescriptibil și aparține oricărei persoane interesate.
Instanța, la cererea reclamantului, poate dispune, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea concordatului preventiv.
ART. 34
(1) Dacă procedura concordatului preventiv se finalizează cu succes, la termenul prevăzut în contract sau anterior acestuia, după caz, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. În acest caz, modificările creanțelor prevăzute în concordatul preventiv rămân irevocabile....
Conform acestor texte, concordatul preventiv este un contract incheiat intre debitor, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a intreprinderii sale si de acoperire a creantelor acestor creditori impotriva sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla intreprinderea debitorului. Prin aceasta definitie, concordatul preventiv devine un contract numit, bucurandu-se de o reglementare legala si de o fizionomie juridica proprie.
Beneficiarul procedurii este debitorul, cu conditia ca el sa nu se afle in situatiile reglementate de art. 13, care il fac neeligibil pentru aceasta procedura (cum ar fi situatia unor "antecedente", respectiv a parcurgerii anterioare a unor proceduri se insolventa sau concordat preventiv sau existenta unor condamnari ale debitorului sau ale asociatilor sai, pentru o serie de infractiuni cu caracter economic sau fiscal, enumerate de Lege).
În doctrină s-a indicat că, concordatul preventiv se prezinta ca un mecanism viabil de evitare a transformarii starii de dificultate a debitorului in stare de insolventa. Spre deosebire de mandatul ad-hoc, atat constatarea, cat si omologarea concordatului preventiv produc pentru debitor o serie de efecte care, cumulate cu efectul masurilor cuprinse in proiectul de concordat preventiv, ofera debitorului sansa redresarii, iar creditorilor perspectiva fundamentala a acoperirii creantelor lor, astfel cum au acceptat sa fie modificate prin aprobarea concordatului preventiv.
Trecând mai departe, Curtea constată că aceste efecte ale concordatului sunt privite în mod distinct, după cum este vorba despre creditori semnatari sau
nesemnatari ai concordatului, respectiv, despre cei care au obținut un titlu executoriu împotriva debitorului în cursul procedurii.
În opinia instanței, recurenta nu face parte din categoria creditorilor la care face referire textul art. 30 alin. 1 din lege, în contextul în care, chiar conform propriilor sale susțineri, s-a aflat în situația reglementată de prev. art. 28 alin. 3, în sensul în care hotărârea de omologare a concordatului a produs față de ea efectul suspensiv al executării silite.
Cu alte cuvinte, interpretarea coroborată a textelor art. 28 alin. 3 și art. 30 alin. 1 este de natură să ducă la concluzia că situația vizată de legiuitor prin acest ultim text legal a fost aceea a creditorilor care au obținut un titlu executoriu și care nu aveau deja pe rol o cerere de executare silită, la data omologării concordatului,
ceea ce nu este cazul recurentei.
Mai mult, în opinia Curții, interpretarea teleologică și sistematică a textelor legii exclude ipoteza conform căreia creditorul la care face referire textul art. 30 alin. 1 să fie unul cu care să fi fost purtate negocieri în cursul concordatului și care să fi avut posibilitatea aderării la acesta, cu atât mai mult cu cât recurenta se afla în posesia biletelor la ordin încă înainte de declanșarea procedurii, împrejurarea că scadența acestora s-a împlinit ulterior primei sale etape, dar înainte de omologare, nereprezentând un argument suficient pentru susținerea tezei avansate de recurentă. În acest context, de subliniat este că intimatul arată că au fost purtate negocieri cu recurenta în mod constant pe parcursul negocierii Ofertei de Concordat, iar creditoarea SC A. S., prin promisiuni repetate, inclusiv prin semnarea unei tranzacții valide incă, semnate de ambele parti, conform căreia a căzut de acord ca in contul datoriei sa preia o anumita cantitate de produse, au creat debitoarei SC EURO CONSERVE S. si chiar si conciliatorului, convingerea realizării acordului pentru concordat.
Cu toate acestea, creditoarea nu a fost de acord cu oferta de concordat și nici nu a procedat la punerea în practică a tranzacției, intimatul arătând că a preferat să introducă în circuitul bancar biletele la ordin și să le învestească dupa eșuarea negocierilor din procedură.
Pe de altă parte, în opinia Curții, din modul în care a conceput legiuitorul cuprinsul legii, cu referire specială la succesiunea textelor invocate de recurentă, nu este exclusă nici interpretarea conform căreia, dacă nevoile procedurii o impun, măsura prev. de art. 28 alin. 4 să poată fi luată și în cazul creditorilor a căror situație este reglementată prin art. 30 alin. 1. Aceasta cu atât mai mult cu cât și acești creditori au posibilitatea aderării la concordat, caz în care devin pe deplin incidente prev. art. 27 alin. 2 din lege.
Așa fiind, Curtea constată că măsura necurgerii dobânzilor, penalităților si a cheltuielilor aferente creanțelor, este consecința reglementarii legale prevăzute in art. 28 alin.4 din legea nr. 381/2009, care îi sunt pe deplin aplicabile recurentei, în calitate de creditoarea nesemnatară a concordatului, rațiunea legiferării ei fiind legată de necesitatea realizării scopului urmărit si declarat al salvgardării întreprinderii, iar nu al înrăutățirii situației financiare a debitoarei.
Nu se poate accepta teza conform căreia aceasta prevedere de amânare a scadentei creanței si de necurgere a dobânzilor, penalităților si altor cheltuieli aferente creanțelor nu s-ar aplica decât creditorilor care au semnat contractul de concordat, textul legii fiind extrem de clar, în sensul în care el își găsește aplicabilitate pentru creditorii nesemnatari ai contractului, pentru cei semnatari curgând consecințele negocierilor realizate și cuprinse în concordat.
Cu alte cuvinte, legiuitorul, în scopul depășirii stării de dificultate financiară și pentru a atinge dezideratul privind continuarea activității debitorului, precum și cel al păstrării locurilor de muncă, plecând de la premisa
conform căreia beneficiarul procedurii este acesta, a creat cadrul legal necesar, prev. art. 27 și 28 din lege fiind de natură să ateste că s-a încercat crearea acelorași condiții pentru ambele categorii de creditori, semnatari și nesemnatari, tratamentul diferențiat al lor nejustificându-se, în măsura în care el ar fi de natură să compromită reușita procedurii.
Astfel, în ipoteza în care s-ar nega, de plano, posibilitatea conciliatorului de a obține o hotărâre de amânare a scadenței în cazul creditorilor nesemnatari, nu ar mai exista sau s-ar diminua semnificativ interesul pentru aderarea la concordat, situație în care creditorul nu numai că acceptă condițiile de plată propuse de debitoare, dar suportă, de drept, și suspendarea curgerii accesoriilor.
Se invoca de către recurentă, de asemenea, că instanța de fond nu ar fi analizat nici motivul de inadmisibilitate invocat privind lipsa garanției acordate de debitoare, având in vedere lipsa din hotărârea recurata a oricărei mențiuni referitoare la obligația de garanție a debitoarei, ce reprezintă condiția de admisibilitate a cererii de amânare a scadentei creanței, cf. art. 28 alin. (4).
O astfel de suținere nu poate fi primită, atâta timp cat prin hotărârea recurata se dispune si inscrierea garanției oferite in Arhiva electronica de garanții mobiliare.
Cat privește faptul ca garanția ar fi fost oferita de către conciliator si nu de către debitoare, Curtea achiesează apărărilor din întâmpinare conform cărora acest aspect a fost pe deplin lămurit la instanța de fond, unde s-a precizat ca toate acțiunile conciliatorului nu pot fi realizate decât cu acordul deplin al debitoarei. Acesta rezultă și din faptul că înscrisrurile relevante cu privire la această chestiune și, în mod specific, răspunsul la intampinare, a fost contrasemnat si de către administratorul debitoarei, aceasta contrasemnare insemnand acordul deplin al reprezentantului legal al acesteia, prezent la fiecare termen de judecata.
S-a mai precizat ca aceasta garanție este oferita suplimentar stocului de marfa acceptat de către creditoare, prin tranzacția încheiată, aflat si in prezent la dispoziția acesteia. Mai mult chiar, creanța creditorului este garantata si personal de către administratorul Ciortea M., prin avalizarea B.O menționate.
Hotărârea recurata este criticata si pentru faptul ca aceasta nu este motivata in ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active a conciliatorului N. V. I. .
Aceasta excepție, precum și teza contradicției dintre considerente și dispozitiv, nu pot fi susținute, atâta timp cat aceasta posibilitate, a promovării cererii de amânare, este legal conferita prin art. 28, pct.4, de către legiuitor, doar conciliatorului, desigur, tocmai in vederea realizării scopului urmărit si declarat al salvgardării întreprinderii, ca atare este exclusă ipoteza ca acesta să acționeze în nume propriu, iar nu în temeiul atribuțiilor ce i-au fost conferite în cursul procedurii.
Cu toate că este adevărat că în această modalitate s-ar putea naște controverse în ceea ce privește legala constituire a garanției, prin raportare la cele expuse anterior, aceste dificultăți au fost depășite, astfel încât toată construcția recurentei are o natură pur formală, de circumstanță, fără corespondent în datele speței.
Ca atare, hotărârea de la fond respectă exigențele impuse de textul art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., precum și pe cele ale art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, iar modul în care a fost redactat dispozitivul se datorează, probabil, necesității prevenirii oricăror posibile piedici ce ar putea apare la momentul la care s-ar dori punerea în aplicare a prevederii referitoare la înscrierea garanției.
În cadrul criticilor legate de incidența prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenta reia susținerea privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 alin. (4) si art. 30 alin. (1) din Legea 381/2009, relevând că art. 28 alin. 4 din Legea 381/2009 in temeiul căruia instanța de fond a admis cererea, nu este aplicabil creanțelor al căror termen scadent a fost împlinit inainte de deschiderea procedurii de concordat si sunt constatate prin titluri executorii.
În susținere, se arată că, astfel cum dovedesc și inscrisurile depuse la dosarul de fond, conform art. 5.2 din Contractul nr. 11/2011, termenul de scadenta s-a implinit inainte de data deschiderii procedurii de concordat, respectiv incepand cu data de_ si pana la_ . In urma împlinirii termenului de scadenta, creditoarea a calculat penalități in conformitate cu art.
5.4 din contract, iar în acest sens, a emis si comunicat debitoarei facturile fiscale de penalități nr. 0000661/_ si nr. 0000685/_ .
Ca atare, se conluzionează în sensul în care împlinirea scadentei contractuale a produs multiple efecte juridice pana la momentul omologării concordatului, efecte ce au generat alte cheltuieli din partea societății creditoare, situație in care ar fi nelegal ca instanța sa anuleze toate aceste efecte.
Curtea apreciază că a răspuns, conform celor anterior expuse, și acestor critici, în contextul în care s-a luat act de faptul că textul art. 28 alin. 4 din lege nu introduce distincția la care face referire recurenta, câmpul său de aplicare fiind clar delimitat, el nefiind circumscris elementelor invocate de creditoare, ci doar calității de creditor nesemnatar, condiție îndeplinită în cauză.
De altfel, noțiunea de amânare a scadenței creanței se referă, în opinia Curții, la suma datorată de debitoare la data pronunțării încheierii, indiferent de componența efectivă a acesteia.
Se mai susține că tribunalul ar fi încălcat prev. art. 61 si art. 97 din Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin, apreciindu-se că dispozițiile Legii 58/1934 privind regimul juridic al titlurilor de valoare - cambia si biletul la ordin
- au caracter de norma speciala fata de dispozițiile Legii 381/2009, acestea din urma având in vedere, de o maniera generala creanțele deținute impotriva debitorului supus concordatului, fara a face vreo distincție cu privire la titlul din care acestea rezulta.
Or, in contextul existentei unei norme speciale exprese si imperative care interzice acordarea oricărui termen de gratie, chiar de către instanța, in cazul creanțelor rezultând din biletele la ordin- astfel cum este si creanța creditoarei societăți - in mod evident nu pot fi aplicabile in acest caz particular dispozițiile art. 28 alin. (4) din Legea 381/2009 privind instituirea unei amânări a scadentei creanței.
Făcându-se referire la textul art. 61 coroborat cu art. 106 din Legea 58/1934, se relevă și că accesoriile datorate de debitoare in temeiul biletelor la ordin deținute de creditoare si investite cu formula executorie, intrând sub efectul puterii titlului executoriu, nu pot fi modificate si nici suspendate printr-o alta hotărâre judecătoreasca, farà a fi incălcate dispozițiile imperative ale legii si caracterul obligatoriu al încheierii de investire cu formula executorie.
Pentru a se pronunța asupra caracterului nefondat al acestor susțineri, Curtea se vede nevoită a face, din nou, trimitere la cele anterior redate, referitoare la contextul și imperativele care au determinat și justifică adoptarea unei astfel de măsuri față de un creditor nesemnatar, cu singura mențiune că nu achiesează tezei conform căreia dispozițiile Legii nr. 58/1934 ar putea primi prevalență în fața celor cuprinse în Legea nr. 381/2009, acest ultim act normativ având, evident, caracter special, reglementările sale devenind aplicabile, în lipsa unor
prevederi exprese contrare, și în cazul în care este vorba despre un creditor care deține bilete la ordin învestite cu formulă executorie.
Cu alte cuvinte, măsura stabilită prin textul de lege invocat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de dificultate. Ea nu poate fi privită ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acționa în vederea realizării drepturilor lor, deoarece aceștia au posibilitatea aderării la concordat, pentru acoperirea creanțelor.
Situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii concordatului a justificat instituirea unor norme speciale, aceasta neînsemnând că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât toate măsurile luate împotriva creditorilor se "definitivează"; numai în ipoteza în care concordatul se finalizează cu succes, existând și posibilitatea de a se apela la justiție, pentru constatarea nulității lui, dacă sunt întrunite cerințele legii.
Specificul acestei proceduri este impus de necesitatea asigurării unui mediu economic viabil și coerent și de înlăturarea rapidă și eficientă a blocajelor economice determinate de dificultatea de plată a societăților comerciale. Aceasta presupune, între altele, și instituirea unor mecanisme care să asigure creditorilor recuperarea cu cât mai mare celeritate a creditelor în vederea asigurării unei bune desfășurări a activității economice, dar și a evitării unei excesive împovărări a debitorului cu dobânzi și penalități, toate aceste deziderate justificând soluția adoptată prin textul art. 28 alin. 4 din lege.
Aceste considerente reprezintă și motivul pentru care Curtea va aprecia ca nefondate și susținerile conform cărora efectele "mai extinse" ale amânării scadentei, respectiv scutirea debitorului de la plata penalităților vor fi de folos societății dupa închiderea procedurii de concordat (având in vedere perioada de 18 luni solicitata), situație in care nu se mai impune "salvgardarea întreprinderii in dificultate".
Apreciază astfel ca aceasta măsura este nelegală si ca judecătorul nu poate aplica toate masurile prevăzute in L 381 /2009 in scopul "salvgardării întreprinderii aflate in dificultate"-, asupra aceluiași creditor, fară a tine cont de scopul pentru care a fost instituita fiecare măsura in parte si de efectele acestor masuri asupra creditorului de buna credință.
Instanța de recurs constată că aceste argumente nu sunt pertinente nici din perspectiva faptului că este elocventă o analiză în oglindă a situației creditorilor semnatari/nesemnatari, așa cum a fost ea realizată anterior, iar afirmațiile privind caracterul nejustificat al măsurii, prin raportare la situația debitoarei și la durata concordatului, sunt cu caracter general, fără a fi oferite date concrete care să fundamenteze teza unui abuz al intimatului.
De altfel, "depășirea stării de dificultate"; poate fi o utopie în ipoteza în care i s-ar cere debitoarei ca, imediat după închiderea cu succes a concordatului, să i se ceară să achite sume considerabile, formate, eventual, și din accesoriile acumulate pe parcursul acestuia. Ca atare, nu există elemente care să contrazică elocvent susținerile conform cărora măsura este de natură să ducă la acumularea disponibilităților bănești in vederea creșterii posibilității de plata a creanțelor, ea fiind proporțională cu scopul urmărit.
Revenind la chestiunea garanței, recurenta susține și că, având in vedere ca debitorul este in procedura concordatului, acesta nu poate acorda garantii farà includerea acestei posibilități in planul de redresare în conformitate cu art. 21
alin. 2 lit. b) din L 381/2009 si fără acordul celorlalți creditori, garanția acordata de debitor fiind anulabilă.
Curtea nu achiesează acestei interpretări, în contextul în care din succesiunea etapelor procedurii, este evident că debitoarea nu avea cum să prevadă, în proiectul de concordat, necesitatea institurii unor garanții în relație cu măsura prev. de art. 28 alin. 4, ulterioară omologării acestuia. Ca atare, textul invocat nu se referă la situația dedusă judecății, iar în contextul în care bunul oferit este liber de sarcini, o altă vătămare nu a fost relevată.
În continuare, recurenta dezvoltă considerentele pentru care apreciază că, în aceeași ambianță a chestiunii garanției, au fost încălcate prev. art. 129 alin. (5) C.p.civ., judecătorul fondului trebuind să procedeze din oficiu la administrarea probei cu contraexpertiza, pentru a fi pe deplin lămurită chestiunea valorii bunului oferit, fiind expuse și motivele pentru care consideră că el a fost supraevaluat.
Curtea nu va valida nici aceste apărări, apreciind că, atâta timp cat garanția conferita, respectiv linia tehnologică, a fost evaluata de către un expert evaluator ANEVAR, inscris in Tabloul experților evaluatori judiciari la Tribunalul Sălaj, care și-a asumat responsabilitatea asupra concluziilor prezentate, iar recurenta s-a mărginit a aduce doar critici asupra expertizei, refuzând efectuarea unei contraexpertize propuse de judecătorul sindic, nu poate reveni acum asupra acestei poziții și să critice atitudinea adoptată de judecător, maniera în care acesta a procedat, când a pus în discuție această chestiune, respectând exigențele dreptului la un proces echitabil.
Din moment ce recurenta a indicat expres că nu înțelege sa solicite o astfel de contraexpertiza, susținerile petentului fiind dovedite prin depunerea raportului de evaluare, se încearcă în mod artificial denaturarea prev. art. 1169 C.civ., o astfel de atitudine implicit însemnând si renunțarea la eventualele critici asupra probei administrate de partea adversă, în măsura în care ele nu sunt susținute de elemente cu valoare probatorie egală, ci de referiri generice. Ca atare, nu au fost încălcate disp. art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, asa cum susține recurenta, iar hotărârea pronunțată nu este afectată de vicii de formă.
Observațiile paratei recurente au fost in mod real "ascultate", adică in mod corect examinate de către instanța sesizata, care a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partei oferindu-i acesteia, in privința expertizei, posibilitatea efectuării unei contraexpertize, propunere la care intimata nu s-a opus, recurenta refuzând insa aceasta posibilitate în mod expres.
Considerând și că, prin raportare la toate cele expuse în cele ce preced, s-a răspuns și susținerilor legate de lipsa garanției, existând voința debitoarei cu privire la constituirea acesteia, precum și la imposibilitatea debitorului de a beneficia de scutirea de la plata prejudiciilor cauzate prin intarzierea la plata, fara voința creditorului, ea fiind suplinită de către legiuitor, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 6 și 15 din Legea nr. 381/2009, se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de SC A. S. împotriva încheierii civile nr.22/C din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |||
S. | Al H. | M. | B. G. | -A. | N. |
GREFIER,
M. N. Țâr
Red.M.B./dact.L.C.C./2 ex./_ /Jud.fond: DP
| ← Încheierea civilă nr. 4847/2013. Concordat preventiv.... | Decizia civilă nr. 726/2013. Concordat preventiv. Faliment,... → |
|---|
