Decizia civilă nr. 7251/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7251/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat SC F. S. PRIN LICHIDATOR J. CII M. R. împotriva sentinței civile nr. 7823/_ pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul T. R., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7.829 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta C. I. DE INSOLVENȚĂ M. R., în calitate de lichidator al SC F. S. - în faliment în contradictoriu cu pârâtul T. R. .
Pe
ntru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut incidența dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din Legea 85/2006 modificată. Răspunderea membrilor organelor de conducere de supraveghere ori a altor persoane prev. de Legea 85/2006, modificată și completată, are natura civilă delictuală, astfel că pentru antrenarea acesteia se impune conform prevederilor art.998 și art.999 Cod civil, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a).săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate, expres și limitativ de art.138 al legii; b). exitența prejudiciului; c). existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de averea debitoarei; d).existența vinovăției.
În speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că între faptele prev. la art.138 alin.1 lit.a și d din lege și pasivul debitoarei există raport de cauzalitate și că pârâtul a cauzat starea de insovență a debitoarei. În cursul soluționării cauzei, pârâtul a depus diligență pentru reducerea pasivului societății de la 130.627,22 lei la 68.051,72 lei, iar în acest context, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.C. F. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. M. R.
, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar.
În motivarea recursului, întemeiat pe prev. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenta arată că potrivit ultimului bilanț contabil înregistrat la organele fiscale în anul 2008 societatea figurează cu active imobilizate în cuantum de 766.068 lei, active circulante în cuantum de 510.050, stocuri în sumă de 121.892 lei, casa și conturi la băncii în cuantum de 13.814 lei. Recurentul susține că administratorul statutar T. R. nu a predat lichidatorului judiciar activele, stocurile și casa în lei. Prin nepredarea casei în lei și a disponibilităților bănești odată cu ridicarea dreptului de administrare, se prezumă că administratorul statutar a acționat în detrimentul creditorilor, folosind disponibilitățile societății în interes propriu.
Pe de altă parte, recurenta susține că în mod eronat judecătorul sindic a invocat faptul că pârâtul a depus diligentă pentru reducerea pasivului societății, deoarece acest argument nu poate să fie invocat de către judecător ca și o cauză de exonerare a răspunderii administratorului statutar pentru nepredarea actelor și documentelor contabile ale societății, precum și pentru nepredarea activelor și stocurilor cu care societatea figurează în ultimul bilanț înregistrat la organele fiscale. Legea insolvenței nu prevede ca și cauză exoneratoare de răspundere diligenta pârâtului pentru reducerea pasivului societății, de vreme ce, acesta nu a dat curs solicitărilor lichidatorului judiciar de predare a activelor, a stocurilor, casei în lei și a documentelor contabile ale societății.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Contrar celor reținute de către judecătorul sindic, faptul că pârâtul intimat s-a preocupat să reducă pasivul debitoarei de la 130.627,22 lei la 68.051,72 lei nu îl exonerează de răspundere în condițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea 85/2006. Dimpotrivă, soluția pronunțată este contrară practici constante în materie a Curții de Apel C. și a T. ui Maramureș.
Astfel, după cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei, potrivit ultimului bilanț contabil înregistrat la organele fiscale în anul 2008 societatea figurează cu active imobilizate în cuantum de 766.068 lei, active circulante în cuantum de 510.050, stocuri în sumă de 121.892 lei, casa și conturi la băncii în cuantum de 13.814 lei. Pârâtul intimat nu a predat lichidatorului recurent nici sumele deținute de debitoare în casă și în conturile bancare și nici activele imobilizate. În calitatea lui de administrator statutar, pârâtul era singura persoană care puteau dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada a faptului că bunurile s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că sumele încasate din eventualele vânzări ale acestor bunuri ar fi fost folosite în interesul debitoarei.
În consecință, în condițiile in care nu a făcut dovada destinației legale a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile, instanța de recurs în dezacord cu opinia judecătorului sindic faptul că aceste bunuri au fost folosite in interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinatia bunurilor inscrise in contabilitate poate fi probată si urmărită exclusiv prin acte specifice activității comerciale, iar în lipsa oricărei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibilă este aceea că bunurile au fost deturnate de la destinația societară si utilizate de către persoana responsabilă cu administrarea lor in interes personal.
Judecătorul sindic a mai reținut faptul că, deși a luat cunoștință despre obligația de a preda lichidatorului judiciar actele contabile, pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație legală. Conduita omisivă a pârâtului conduce instanța de recurs la concluzia că pârâtul nu și-a respectat obligațiile legale și nu a condus contabilitatea debitoarei în conformitate cu dispozițiile legale. Această concluzie este bazată pe o prezumție simplă, derivată conform art. 1203 C.civ. din faptul conex al necomunicării actelor contabile întocmite lichidatorului.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin această faptă, existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei
S.C. F. S.R.L., din care trebuie desigur scăzute sumele recuperate de la fostul administrator statutar pe parcursul procedurii.
Cât privește culpa pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța de recurs are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității).
Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâților de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, pârâtul sunt prezumați de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâtul nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă fapte ilicite, contrare obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de C. I. DE INSOLVENȚĂ M.
R. M. R. împotriva sentinței civile nr. 7.829 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea precizată formulată de intimata C.I.I. M. R. în calitate de lichidator al
S.C. F. S.R.L. împotriva pârâtului T. R. și în concluzie obligă pârâtul să suporte din averea proprie pasivul debitoarei în cuantum de 68.051,72 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de C. I. | DE INSOLVENȚĂ M. R. | M. | |
R. | împotriva sentinței civile nr. 7.829 din _ | pronunțată în dosarul nr._ | al |
ui Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de intimata C.I.I. M. R. în calitate de lichidator al S.C. F. S.R.L. împotriva pârâtului T. R., domiciliat în localitatea B., strada V., nr. 8, jud. Maramureș și în concluzie obligă pârâtul să suporte din averea proprie pasivul debitoarei în cuantum de 68.051,72 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. DP A. A. I.
În concediu de odihnă semnează vicepreședinte
A. A.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: B. N.
G. ,
M. N. ȚAR
| ← Decizia civilă nr. 7962/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 107/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
