Sentința civilă nr. 3537/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a4
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3537/2013
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei R. D., formulată de C.I.I. R. A. D., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S. E. I. E. S., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na practician în insolvență R. A. D. și reprezentantul pârâtei, d-l avocat Octavian Ulici, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că lichidatorul judiciar al debitoarei a înregistrat la dosarul cauzei, în data de_, un răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtă, însoțit de un set de înscrisuri în susținere.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovada comunicării către pârâtă a răspunsului la întâmpinare și dovada respingerii recursului declarat de DGFP a jud. C. împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr._ /a2, prin care s-a respins contestația formulată împotriva tabelului definitiv al creanțelor și arată că înțelege să susțină cererea astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtei confirmă faptul că a primit răspunsul la întâmpinare și arată că înțelege să susțină excepția prescripției dreptului material la acțiune, astfel cum a fost invocată prin întâmpinare. Arată că termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în răspundere patrimonială a organelor de conducere ale debitoarei este cel general, de 3 ani, care începe să curgă din momentul în care persoana interesată ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de către lichidatorul judiciar a raportului asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei. Acest termen poate începe să curgă și înainte de deschiderea procedurii, iar în reglementarea actuală se prevede expres acest lucru, în teza a II-a a art. 139 din Legea 85/2006, astfel, termenul de prescripție de 3 ani nu se poate împlini mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, în speță din cursul anului 2009, anul pronunțării sentinței de deschidere a procedurii, cererea fiind introdusă la data de 6 martie 2013.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 139 din Legea insolvenței, acțiunea în răspundere patrimonială se promovează în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. Arată că termenul de 3 ani curge de la data notificării raportului prevăzut de art. 59 din Legea insolvenței, respectiv de la data de 31 martie 2011, iar data deschiderii procedurii insolvenței a fost 12 martie 2010.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentanților părților cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 40.670,54 lei, reprezentând pasivul debitoarei. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că lipsa stocului în sumă de 1.024.360 lei a fost motivat de către pârâtă printr-un furt înfăptuit de către SC Agricola P. as Ciurila al stocului de puiet de pește, corespunzător valorii minusului contabil de 1.194.764 lei, fără a aduce probe pertinente echipei de control fiscal, împrejurare față de care s-au calculat impozite, în consecință efectele produse de lipsa acestui stoc în patrimoniul debitoarei care trebuia valorificat în interesul debitoarei, a condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere, acest fapt constituind unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii cu constatarea faptului că aceasta nu prezintă nici un motiv de admisibilitate. Arată că în conformitate cu art. 138 din Legea nr.
85/2006 doar o parte determinată a pasivului debitoarei poate să fie suportată de administrator, dacă acesta a cauzat starea de insolvență prin anumite acțiuni determinate de lege; or, faptul că a fost identificată suma de 701 lei în contabilitate fără ca această să se regăsească și în casierie, sau faptul că nu au fost demarate acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor societății, ori faptul că bunurile societății nu pot fi valorificate de lichidator nu pot conduce la prezumția că aceste fapte au condus la insolvență. În privința furtului, arată că au fost înaintate plângeri penale, care încă nu au fost încă soluționate definitiv, acest furt trebuind să fie dovedit de organele de urmărire penală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare atât asupra excepției cât și asupra fondului cauzei, în ipoteza respingerii excepției.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 6 martie 2013 sub nr._ /a4, lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. E. I. E. S., C.I.I. R. A.
D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. D., administratorul statutar al debitoarei SC
S. E. S., obligarea pârâtei la plata pasivului debitoarei SC S. E. I. E. S., în cuantum de 40.670,54 lei.
În motivarea cererii, a arătat că prin sentința comercială nr. 1118/C/2010 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei SC S. E. I. E. S., CUI 11410499. În urma deschiderii procedurii, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social declarat în registrul comerțului de administratorul statutar, în vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificare căreia administratorul statutar pârât i-a dat curs, după o perioadă de timp. În urma analizei realizate de către lichidatorul judiciar asupra bilanțului contabil al debitoarei întocmit la data de 30 decembrie 2009, precum și asupra balanței contabile întocmitea la aceeași dată, a rezultat că societatea debitoare SC S. E. I. E. S. înregistra la data de 30 decembrie 2009: stocuri de produse finite în sumă de 1.024.360 lei, creanțe în sumă de 384.197 lei, lichidități în casierie în cuantum de 701 lei.
A mai arătat că administratorul statutar pârât nu i-a predat bunurile și banii care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei și, respectiv, în casierie la data deschiderii procedurii insolvenței, pentru a fi valorificate în procedură, iar sumele rezultate să fie distribuite creditorilor, creaându-se prezumția că au fost valorificate în interes personal de administratorul statutar pârât.
A mai arătat că, în condițiile în care pârâta R. D., administratorul statutar, nu a înțeles să pună la dispoziția lichidatorului judiciar bunurile sau actele din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor înregistrate în evidențele contabile ale debitoarei, iar sumele rezultate din valorificarea acestora n-au fost identificate în casierie sau în conturile bancare deschise pe numele societății debitoarei, efectele produse de lipsa aportului acestor bunuri în economia generală a persoanei juridice debitoare au condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază, constituind, cu siguranță, unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți, fapte prevăzute de art. 138, alin. 1. lit. a din Legea nr. 85/2006.
A mai arătat că în cazul de față este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, deoarece pârâta R. D., în exercitarea funcției de administrator statutar, cu puteri nelimitate, a încălcat dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 31/1990, raportate la cele ale art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 referitoare la gestionarea societății comerciale, deturnând utilizarea bunurilor de la scopul lor legal și firesc, într-o utilizare frauduloasă, în interes propriu.
A mai arătat că administratorul statutar pârât nu i-a prezentat situația analitică a creditorilor evidențiați în contul sintetic de "creanțe";, prin aceasta majorându-se pasivul societății debitoare, nefiind posibilă constatarea schimbării destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legală sau neurmărirea creanțelor în scopul utilizării creditului comercial prescris în interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice SC S. E. I. E. S., rezultând că pârâta nu a inventariat bunurile, respectiv drepturile de creanță existente în patrimoniul debitoarei. A învederat că pârâta nu a făcut niciun demers pentru a încasa creanțele datorate de diverși creditori ai societății debitoare, cu toate că această operațiune trebuia efectuată cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru confirmarea soldurilor, respectiv trebuiau trimise notificări și trebuiau inițiate acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor în vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe deținute asupra altor persoane. A concluzionat că
neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați și neurmărirea lor au condus la insuficiența disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditorii care dețineau creanțe împotriva averii debitoarei, și, deci, la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. A mai arătat că, în plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele bugetare propriu-zise (debite) a accesoriilor (majorări, penalități).
A subliniat că neurmărirea creanțelor SC S. E. I. E. S. prin modalitățile prevăzute în mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorul statutar R. D., a condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori. Având în vedere că inventarierea creanțelor este o operațiune ce ține de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, a apreciat că neurmărirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
A apreciat că vinovăția pârâtei rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovăția, iar potrivit dispozițiilor C.civ. răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijență. Prejudiciul cauzat creditorilor constă în încetarea de plăți
Din perspectiva pagubei cauzate de faptele ilicite, a arătat că prejudiciul a fost probat prin tabelul definitiv de creanțe încuviințat de instanța de judecată.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, a arătat că potrivit practicii și doctrinei în materie, prin art. 138, alin 1 din Legea nr. 85/2006 se instituie în favoarea creditorilor o prezumție legală privind legătura de cauzalitate dintre săvârșirea uneia din faptele enumerate mai sus și starea de insolvență a debitoarei. În speță, a arătat că răspunderea pârâtei este antrenată indiferent dacă pârâta, în calitate de administrator statutar al SC S. E. I. E. S., a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care impuneau gestionarea cu mai multă diligență a patrimoniului societății comerciale debitoare decât a intereselor personale, fiind autoarea unor fapte expres și limitativ reglementate de legiuitor în cuprinsul art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006. În același sens, a arătat că răspunderea pârâtei este atrasă și de fapta acesteia de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea, faptă expres și limitativ prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006.
A apreciat că ambele fapte constituie o premisă legală de a fi angajată răspunderea patrimonială a administratorului pârât în recuperarea prejudiciului în sumă de 40.670,54 lei creat creditorilor înscriși în tabelul definitiv. Raportat la cele arătate anterior, a apreciat că dovada legăturii între faptele ilicite, culpabile, ale pârâtei R. D. și ajungerea în stare de faliment a debitoarei este dovedită în condițiile prevăzute de C.civ. raportat la art. 138, alin. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006 în sensul existenței unui raport de cauzalitate între ele.
În drept, a invocat art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea nr.
85/2006.
Pentru dovedirea cererii, a depus dovada primirii notificării de către pârâtă (f.6), tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei (f.7), bilanțul debitoarei la 31 decembrie 2009 (f.8), balanța de verificare la 31 decembrie 2009 (f.9-10).
Prin întâmpinarea depusă la 7 octombrie 2013, debitoarea a invocat excepția prescripției dreptului lichidatorului judiciar la acțiune în sens material și, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa la dezbateri.
În susținerea excepției, a arătat că termenul de prescripție extinctiva a dreptului la acțiune în răspunderea patrimoniala a organelor de conducere ale debitorului este cel general, de 3 ani, care începe sa curgă din momentul în care persoana interesată (creditorul înscris la masa credala, respectiv administratorul / lichidatorul judiciar și comitetul creditorilor) ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de către administrator / lichidator a raportului asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, ori din alte informații și documente aflate sau nu la dosarul cauzei. A arătat că acest termen poate începe sa curgă și înainte de deschiderea procedurii, iar în reglementarea actuală se prevede expres acest lucru, în teza a II-a a art. 139 din Legea 85/2006; astfel, termenul de prescripție de 3 ani nu se poate împlini mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, în speța din cursul anului 2009, anul pronunțării sentinței de deschidere a procedurii. Cererea a fost introdusă la data de 6 martie 2013.
Pe fond, a arătat că în conformitate cu art. 138 din Legea insolvenței (nr. 85/2006) numai o parte determinată a pasivului debitorului poate să fie suportată de administrator dacă aceasta a cauzat starea de insolvență prin anumite acțiuni determinate de lege; or, faptul că a fost
identificată suma de 701 lei (șaptesuteunu) în contabilitate fără ca aceasta să se regăsească și în casierie, sau că nu au fost demarate acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor societății, ori bunurile societății nu pot fi valorificate de lichidator, nu poate conduce la prezumția legală că aceste fapte au condus la insolvență.
În drept, a invocat art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 223.3 și art. 453 din noul C.proc.civ.
Lichidatorul judiciar a răspuns în scris excepției invocate de pârâtă, arătând că aceasta este neîntemeiată.
A învederat că prezenta acțiune a fost înregistrata la Tribunalul Specializat C. la data de 6 martie 2013, iar potrivit art. 139 din Legea insolvenței acțiunea în răspundere patrimonială a persoanelor ce au cauzat starea de insolvență a societății SC S. E. I. E. S., ce face obiectul prezentului dosar, respectiv a procedurii în condițiile prev. de art. 138 din Legea insolvenței, se promovează în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
A învederat că prin raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC S. E. I. E. S., lichidatorul judiciar a constatat incidența art. 138 din Legea 85/2006, raportul respectiv fiind notificat tuturor persoanelor interesate prin publicarea în BPI nr. 3858/31 martie 2011. A arătat că de la data notificării raportului prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 curge termenul de trei ani, respectiv de la 31 martie 2011, neavând nicio relevanță momentul creării prejudiciului în patrimoniul creditorilor.
A mai arătat că data deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății SC S. E.
I. E. S. este 12 martie 2010, iar lipsa bunurilor care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței a fost constatată și de echipa de inspecție fiscală cu ocazia controlului fiscal, stabilindu-se impozite suplimentare ( TVA si accesorii). Lipsa stocului în sumă de 1.024.360 lei, conform notei explicative, a fost motivată de către d-l R. CORNEL, în calitate director al debitoarei, de un furt înfăptuit de către SC AGRICOLA P. AS CIURILA asupra stocului de puiet de pește de valoarea minusului contabil de 1.194.764 lei, fără a aduce probe pertinente echipei de control fiscal, împrejurare care a condus la calcularea de impozite. Ca urmare a lipsei stocului de "puiet de pește";, echipa de control fiscal a stabilit impozite suplimentare în sarcina debitoarei în valoare de 522.915 lei. În consecință, efectele produse de lipsa indubitabilă a acestui stoc în patrimoniul debitoarei, care trebuia valorificat în interesul persoanei juridice SC S. E. I. E. S., a condus la majorarea datoriei față de creditori prin acumularea dobânzilor și penalităților de întârziere aferente datoriei de bază și constituie cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea SC S. E. I. E. S. a ajuns în încetare de plăți, contribuind astfel la instalarea falimentului, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În continuare, a reiterat argumentele expuse în cererea introductivă de instanță.
Verificând cu prioritate incidența excepției prescripției dreptului lichidatorului judiciar la acțiune în sens material, judecătorul sindic reține că, în conformitate cu art. 139 din Legea nr. 85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 din același act normativ se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.
Procedura insolvenței debitoarei SC S. E. I. E. S. a fost deschisă la data de 12 martie 2010, iar prezenta acțiune a fost introdusă la 6 martie 2013.
Contrar alegațiilor pârâtei, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 nu putea începe să curgă înainte de deschiderea procedurii insolvenței, exercitarea acțiunii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 fiind condiționată de existența stării de insolvență a debitoarei. Sensul dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 85/2006 este acela al începerii curgerii termenului de prescripție de 3 ani cel mai târziu la 2 ani de la data deschiderii procedurii, indiferent dacă până la expirarea acelui termen de 2 ani a /au fost sau nu identificată /e persoana / persoanele care au contribuit sau au adus debitoarea în starea de insolvență. Prin urmare, termenul de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 se împlinește cel mai târziu la 5 ani de la data deschiderii procedurii.
În conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 1118/12 martie 2010, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._, administratorul judiciar avea obligația de a depune în termen de maxim 60 de zile de la desemnarea sa raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței debitoarei. Lichidatorul judiciar a depus publicat acest raport în BPI nr. 3858/31 martie 2011, dată la care a început să curgă în prezenta cauză termenul de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006, termen care ar fi expirat la 31 martie 2014. Or, în speță, lichidatorul judiciar a introdus acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr.
85/2006 la data de 6 martie 2013, înăuntrul termenului de prescripție, fapt care atrage lipsa de temeinicie a excepției invocate de pârâtă, cu consecința respingerii ei.
Analizând, pe fond, incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 în prezenta cauză, judecătorul sindic reține că, potrivit acestor norme, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane … d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În ceea ce privește calitatea pârâtei, judecătorul sindic reține că aceasta este administratorul statutar al debitoarei, astfel cum rezultă din evidențele registrului comerțului - lista de control a debitoarei.
Judecătorul sindic mai reține că dovada primirii notificării prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006 de către pârâtă (f.6) face dovada că pârâta administrator statutar a aflat despre deschiderea procedurii insolvenței debitoarei și a putut lua cunoștință despre obligațiile care îi reveneau în această calitate. De altfel, așa cum arată și lichidatorul judiciar, pârâta i-a și predat o parte a actelor contabile solicitate, omițând să îi predea situația analitică a creditorilor evidențiați în contul sintetic de "creanțe";, fapt care a împiedicat lichidatorul judiciar să efectueze demersuri pentru recuperarea creanțelor debitoarei față de proprii săi debitori. Nepredarea de către pârâtă către lichidatorul judiciar a acestei situații conduce judecătorul sindic la concluzia incidenței prezumției (în condițiile art. 1203 C.civ. din 1864) că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege, în caz contrar neexistând vreun impediment pentru predarea acestei situații lichidatorului judiciar
Astfel cum rezultă din indicatorii financiari ai debitoarei, la finalul exercițiului financiar 2009 (anul anterior deschiderii procedurii insolvenței debitoarei) debitoarea a înregistrat active imobilizate (imobilizări corporale) în valoare de 42.145 lei și active circulante în valoare de 1.616.806 lei, din care stocuri în valoare de 1.231.908 lei, creanțe în valoare de 384.197 lei și 701 lei în casierie, niciunul dintre aceste active nefiind predat administratorului judiciar / lichidatorului, deși fiecare dintre ele, individual, avea o valoare mai mare decât pasivul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. E. I. E. S.
. În calitatea sa de administrator statutar, pârâta era singura persoană care putea dispune în mod legal de aceste bunuri, dar nu a făcut nici dovada faptului că sumele de bani sau celelalte active s-ar mai afla în patrimoniul debitoarei și nici faptul că ar fi fost folosite în interesul debitoarei. Chiar dacă s-ar accepta susținerea pârâtei în sensul că absența din patrimoniul debitoarei a stocurilor în cuantum de 1.231.908 s-ar datora furtului prezumtiv reclamant de ea organelor de poliție, judecătorul sindic reține că pârâta nu a predat lichidatorului judiciar înscrisurile contabile necesare recuperării creanțelor debitoarei față de proprii săi debitori, permițându-le acestora din urmă să folosească în interes propriu sumele nerevendicate de debitoare, fapt care întrunește condițiile de incidență ale art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin aceste fapte, judecătorul sindic reține că existența și întinderea prejudiciului sunt dovedite prin tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. E. I. E. S., creanțele înregistrate împotriva averii debitoarei având valoarea globală de 40.670,54 lei. Cât privește culpa pârâtei și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, judecătorul sindic are în vedere dispozițiile art. 73 lit. c și e din Legea nr. 31/1990 actualizată, potrivit cărora administratorii societății sunt răspunzători în mod solidar pentru ținerea registrelor prevăzute de lege (dispoziție care se aplică și actelor contabile) și pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul legii (inclusiv obligațiile care le revin în temeiul Legii nr. 82/1991 a contabilității). Fiind vorba despre obligații legale și despre fapta omisivă a pârâtei de a nu întocmi actele contabile prevăzute de lege, pârâta este prezumată de lege a fi în culpă pentru neîndeplinirea acestor obligații legale, conform principiului nemo censetur ignorare legem. În fine, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă din modul cumulativ de constituire a debitului, aspect care dovedește faptul că pârâtul nu cunoștea sau a ignorat întinderea reală a debitului, tocmai datorită neîntocmirii actelor contabile, cu consecința incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În mod similar, folosirea în interes propriu sau a unei alte persoane a bunurilor debitoarei reprezintă o faptă ilicită, contrară obligației de a administra activitatea comercială a debitoarei cu diligența unui mandatar comercial, stabilită prin art. 72 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, judecătorul sindic apreciază pe deplin dovedite faptele ilicite ale pârâtei, vinovăția sa sub forma culpei și raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, conform art. 998 C.civ.
În ceea ce privește întinderea răspunderii pârâtei, judecătorul sindic are în vedere faptul că debitul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor își are originea în faptele ilicite ale pârâtului, mai sus descrise, motiv pentru care răspunderea personală a pârâtei va fi antrenată pentru întregul pasiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic va admite cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. E. I. E. S., C.I.I. R. A. D., în contradictoriu cu pârâta R. D., administratorul statutar al debitoarei SC S. E. I. E.
S. și, în consecință, o va obliga pe pârâta R. D. să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC S. E. I. E. S., CUI 11410499, în cuantum de 40.670,54 lei.
În temeiul art. 164 C.proc.civ. va dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a4 la dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului lichidatorului judiciar al debitoarei SC S. E. I. E. S., C.I.I. R. A. D., la acțiune în sens material în ceea ce privește exercitarea acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâtei R. D., cu domiciliul procesual ales în C. -N., b-dul 21 D. 1989, nr. 76, ap. 1, jud. C. .
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC S. E. I. E. S.
, C.I.I. R. A. D., în contradictoriu cu pârâta R. D., administratorul statutar al debitoarei SC S. E. I. E. S. și, în consecință:
Obligă pârâta R. D. să plătească pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC S. E. I. E. S., CUI 11410499, în cuantum de 40.670,54 lei.
Dispune conexarea prezentului dosar nr._ /a4 la dosarul nr._ . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
F. -Iancu M. F. B.
Thred./FIM/01.04.14/4 ex/
| ← Sentința civilă nr. 2632/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 2024/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
