Sentința civilă nr. 2220/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2220/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător GREFIER: T. E.
Pe rol fiind soluționarea - după casare prin decizia civilă nr. 6338/4 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ - a cererii pentru stabilirea răspunderii personale -art. 138 din Legea 85/2006 formulată de lichidatorul judiciar U. I. B. împotriva pârâților C. I. și C. V. M. , foști administratori statutari ai debitoarei SC C. C. S. B. .
Cauza s-a judecat pe fond în ședință publică din data de 19 noiembrie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a fost amânată la data de 26 noiembrie 2013, când, din lipsa de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat la data de 3 decembrie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în răspundere patrimonială înregistrată în dosarul de insolvență nr._ privind pe debitoarea SC C. C. S. B., lichidatorul judiciar U.
I. B. a solicitat ca pârâții C. I. și C. V. M. administratori statutari al societății în insolvență, să fie obligați să suporte din averea personală o parte din pasivul societății în sumă de 22.820 lei.
Prin sentința comercială nr. 219/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ - Anexa A, a fost admisă acțiunea lichidatorului judiciar U.
I. B., împotriva pârâților C. I. și C. V. M. și în consecință au fost obligați pârâții C. I. și C. V. M. să suporte din averea personală pasivul debitoarei falite SC C. C. S. B. în sumă de 22.820 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâții C. I. și C. V. M. au formulat recurs, solicitând instanței repunerea în termenul de a formula recursul în baza dispozițiilor art. 103 C.pr.civ. și admiterea recursului, cu consecința casării sentinței comerciale nr. 219/2010 si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B. -Năsăud întrucât nu au fost legal citați în acest dosar, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 6338/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de repunere în termenul de recurs ca fiind fără obiect. S-a admis recursul declarat de pârâții C. I. și C. V. M. împotriva sentinței comerciale nr. 219 din 11 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel C. a reținut că în privința cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, instanța a reținut faptul că o astfel de cerere este lipsită de obiect deoarece nu există o comunicare procedurală a sentinței recurate, comunicare care să marcheze momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului. Astfel, potrivit dovezilor de comunicare ale sentinței recurate, agentul procedural a consemnat pe ambele procese verbale de afișare mențiunea ,,mutat - nu s-a putut afla noua adresă,, (f. 12-13 dosar de fond). În aceste condiții, comunicarea sentinței nu este una procedurală iar termenul de recurs nu a început să curgă pentru destinatarii comunicării. Pentru aceste considerente, o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului este lipsită de obiect, deoarece recurenții nu pot fi repuși într-un termen care nu a curs.
Cu privire la cererea de casare a sentinței recurate și de retrimitere a cauzei spre rejudecare datorită nelegalei citări a pârâților, instanța de recurs a apreciat solicitarea ca fiind întemeiată. Astfel, deși recurenții sunt în culpă pentru omisiunea de a menționa noua adresă la Oficiul Registrului Comerțului B. Năsăud, pentru a o face opozabilă terților, inclusiv practicianului în insolvență, nu se poate trece peste faptul că nici la vechea adresă care apare menționată în registrul comerțului procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru nici un termen.
Astfel, pentru termenul din data de_ procesul verbal al comunicării citației cu ambii pârâți s-a întors cu mențiunea ,,destinatar mutat, nu s-a putut afla noua adresă,, (f. 5-6). Cu aceeași menține s-au întors dovezile de comunicare a citațiilor și pentru termenul din data de_ (f. 8-9). Cu toate acestea, la ambele termene judecătorul sindic consemnează în mod neprocedural și neîntemeiat că procedura de citare este legal îndeplinită ,,prin afișare,, fără a impune reclamantului practician în insolvență să efectueze minime demersuri pentru aflarea noului domiciliu. Or mențiunea ,,destinatar mutat - nu se poate afla noua adresă,, exclude îndeplinirea procedurii de citare prin afișare la adresa de unde destinatarul s-a mutat.
Mai mult, subsecvent unor astfel de demersuri nereușite, procedura putea fi îndeplinită și în condițiile art. 95 alin. 2 C.p.c., prin afișare la ușa instanței sau prin publicare în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit. În lipsa unor astfel de demersuri, procedura de citare nu poate fi considerată legal îndeplinită pentru nici unul dintre termenele acordate în vederea soluționării cererii de angajare a răspunderii.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 5 C.p.c. recursul a fost admis iar sentința recurată a fost casată cu trimitere spre rejudecare. Faptul că între timp procedura s-a închis prin pronunțarea S.C. 559/2010 nu împiedică soluționarea cererii de angajare a răspunderii foștilor administratori statutari în baza argumentelor invocate în susținerea cererii de către lichidatorul judiciar. Pe de o parte recurenții nu puteau fi privați de dreptul procedural al analizării recursului pe fond, iar pe de altă parte analizarea pe fond a recursului poate avea drept consecință și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei. În aceste circumstanțe, soluționarea cererii trebuie să continue în vederea pronunțării unei soluții temeinice, iar închiderea procedurii nu poate constitui un impediment în acest sens.
Primind cauza spre justă soluționare a fort înregistrată pe rolul Tribunalului
B. -Năsăud sub nr._ *.
Pârâții C. I. și C. V. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă și tardivă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în_ reclamanții au înființat societatea SC CRIST1 C. LUX S. .
Societatea a avut ca administratori statutari pe C. I. si pe soția sa C. V.
Prin sentința civilă din_ pronunțata de Tribunalul B. -Năsăud în dos.nr. 560/112/20.08 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de societate și a fost numit administrator judiciar pe U. I. .
In_ s-a introdus cerere pentru angajarea răspunderii patrimoniale a reclamanților, cerere motivată de art.138 lit.d în Legea 85/2006 și care a fost admisă de Tribunalul B. -Năsăud prin sentința comercială nr.219/2010.
Curtea de Apel a admis recursul împotriva acestei sentințe i a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prezentul dosar este înregistrat la Tribunalul B. -Năsaud in_, deci după mai bine de 4 ani de la deschiderea procedurii insolventei față de societate.
In aceste condiții, consideră că s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art.139 din Legea 85/2006.
Societatea a avut ca obiect principal de activitate: fabricarea de pulovere, veste si articole similare tricotate sau croșetate, cod CAEN 1772.
A avut relații comerciale cu o singură societate SC SCANDIC COMPANY S. (extrem de puține cu SC AZALEEAS S. ), in sensul că aceasta efectua comenzi și le onora. Această societate le dădea o cantitate de fir, iar aceștia o lucrau si ieșea marfa tricotată neîncheiată.
Inițial, a creditat societatea cu bani proprii pentru a cumpăra mașinile de tricotat necesare îndeplinirii obiectului de activitate, cumpărând astfel 8 mașini de tricotat cu 24 mil. lei vechi flecare.
A închiriat un spațiu, care era pct. de lucru, spațiu unde își desfășurau activitatea. Societatea care i-a închiriat spațiul era SC Carbis S. .
Chiria trebuia achitata chiar dacă avea sau nu comenzi de tricotaje. Administratorul statutar al SC SCANDIC COMPANY S. a decedat, iar după decesul acestuia toate societățile cu care aveau relații comerciale au falimentat. Nici debitoarea nu a fost ocoliți de lipsa de comenzi.
Fata de SC SCANDIC COMPANY S., societatea de la care avea comenzi, s- a dispus deschiderea procedurii insolventei in_ prin sentința pronunțată in dos.nr._ de Tribunalul B. -Năsăud.
Se arată că deschiderea procedurii insolventei față de această societate a afectat-o direct, întrucât pe de o parte, nu mai avea comenzi si pe de altă parte avea bani de recuperat și datorii de achitat.
După acest eveniment, nu a încasat nici banii pentru tricotajele efectuate, având un rest de încasat de aprox. 400 mil. lei vechi, bani cu care își stingea toate datoriile.
Pentru tricotajele efectuate a primit de la SC SCANDIC S. o cantitate de fir si bluze, pe care n-a putut să le comercializeze și s-au depreciat și acele pentru mașinile de cusut.
Cantitatea de fir a fost calculată la un preț ridicat pentru a se putea stinge de datorie față de debitoare. A primit aceste lucruri în schimb în speranța că le va
comercializa, în caz contrar rămânând fără nimic. In fine, o parte a fost comercializată la o sumă foarte mică, pentru a mai putea plăti din datorii.
Chiria o plăteau în continuare, pentru că spera ca își vor reveni și vor avea comenzi.
La un moment dat, au rămas restanți cu chiria pe 6 luni si proprietarul a zis că îi dă în judecată.
In aceste condiții au apelat la prieteni pentru a face rost de fonduri. Au obținut un împrumut de 200 mii. de la Puscas V. (fost preot - în prezent decedat din 2008), pe care au fost nevoiți să-l restituie cu dobândă, astfel că au solicitat un credit de la BCR, soția fiind coplătitor. După moartea lui, pentru ca i-a ajutat in acel moment cu banii pentru societate, i-au luat fetița adoptată și o cresc și în continuare.
Au trăit cu speranța ca vor primi cei 400 mii lei vechi de la SC SCANDIC S. și că vor reuși să acopere toate cheltuielile, însă totul a fost o iluzie și au rămas cu sechele atât pârâtul cât și soția sa și cu datorii.
Așa cum rezultă din acțiunea formulată de către lichidator, la sfârșitul anului 2004, societatea SC C. C. LUX S. avea un număr de 2 angajați si deținea: active imobilizate in valoare de 13.210 lei; active circulante de 26.694 lei din care: stocuri-443 lei, disponibilități bănești 10.353 lei, creanțe 15.898 lei.
In acest sens, se arată că activele imobilizate erau mașinile de cusut, care înainte de intrarea in procedura insolventei (cu mai bine de 3 ani), le-au valorificat (pe bani foarte putini) pentru a putea plăti restanțele cu chiria.
Stocurile de marfă (fir si tricotaje s-au depreciat, nu se mai pot comercializa) - disponibilitățile bănești au fost folosite pentru a achita datoriile restante cu chiria, cu salariile angajaților si banii proprii cu care au creditat inițial societatea; creanțele de 15.898 lei nu le-au încasat nici în ziua de azi.
Prin cererea formulată de lichidatorul judiciar se solicita angajarea răspunderii în temeiul art.138 din legea 85/2006, menționându-se faptul că "in baza dispozițiilor date prin sentința cu nr. de mai sus si a celor prevăzute la art.109 alin.l din Legea 85/2006 au procedat la notificarea debitoarei cu privire la deschiderea procedurii insolventei si obligațiilor ce decurg din aceasta in sarcina debitoarei si a administratorilor ei.... "
Pârâții nu au primit nici o notificare, nu li s-a comunicat nici o sentință comercială astfel încât au fost în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligațiile puse în sarcina acestora. Aceste afirmații sunt recunoscute de Curtea de Apel care a admis recursul și a dispus casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că procedura de citare nu a fost îndeplinită nici la vechea adresă, nici la aceasta la care locuiesc în prezent.
Astfel, motivul pentru care li se angajează răspunderea este art.138 lit.d) din legea 85/2006: "d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea... si prin aceasta le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului sau ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea 85/2006 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special. Și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de legea falimentului.
Astfel, revine titularului cererii formulate în acest sens în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 obligația de a iniția și de a produce probe din care ar putea să rezulte necesitatea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere si dată fiind calitatea acestuia de reclamant îi revine inclusiv obligația de dovedire a cererii, în temeiul art. 1169 Cod civil.
Dispozițiile legale menționate privitoare la atragerea răspunderii membrilor de conducere nu instituie o prezumție de culpă împotriva acestora, așa încât, beneficiind de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, faptele acestora urmează a fi dovedite de către reclamanți, indiferent de calitatea acestora.
In prezenta cauza nu există nici o proba în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor cu privire la tinerea contabilității, fapte de natură a conduce la insolvabilitatea debitoarei.
Mai mult decât atât, nedepunerea actelor contabile nu este similară cu dispariția acestor documente sau cu prezumția că ele nu sunt conforme cu prevederile legale.
Cea de-a doua prezumție că prin nedepunerea acestor documente s-a ascuns starea de insolvabilitate a debitoarei nu este probată.
Astfel, este evident faptul că nu faptele care sunt indicate în cererea de chemare în judecată sunt cauzele care au generat deschiderea procedurii insolventei.
Cauzele care au condus la apariția stării de insolvență exclud intenția pârâților de a duce societatea în imposibilitate de plăti.
Condiția cu privire la raportul de cauzalitate, întrucât, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii săi.
Cu alte cuvinte, în speță, nu se face dovada legăturii de cauzalitate dintre faptele imputate pârâților si ajungerea societății in stare de insolvență.
Acțiunile și inacțiunile invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sale nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor descrise în textul de lege menționat
Se consideră că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâților nu este suficient ca administratorii statutari să fi contribuit la ajungerea societății în această situație, ci se cere ca aceștia să fi cauzat această stare prin săvârșirea uneia dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu a fost probată în cauză.
C. rar susținerilor din cererea de chemare in judecata, prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Lipsa unei strategii manageriale viabile, omisiunea de a achita debitele restante, neglijența în conducerea societății nu sunt de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostului administrator, în condițiile neîndeplinirii cumulative a cerințelor răspunderii civile delictuale sus-menționate.
Insa, ajungerea societății în insolvență nu se datorează acestor elemente și nici faptului că, "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea... "
Față de societate s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței la cererea AFP
B. pentru datorii la bugetul de stat.
Potrivit textului invocat in cererea de angajare a răspunderii, art.138 lit.d) din Legea 85/2006, atragerea răspunderii materiale se poate realiza in condițiile in care se face dovada că, pârâții în calitate de administratori, directori, membrii ai organului de conducere/administrare a societății, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte de natura a conduce la insolvabilitatea debitoarei.
In prezenta cauză nu s-au propus probe în acest sens. Nedepunerea actelor contabile nu este similară cu dispariția acestor documente sau cu prezumția că ele nu sunt conforme cu prevederile legale. Cea de-a doua prezumție că prin nedepunerea acestor documente s-a ascuns starea de insolvabilitate a debitoarei, nu este probată.
In drept s-au invocat disp. Legii 85/2006, CEDO.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedură civilă în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței, se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al lichidatorului de a promova prezenta cerere, instanța constată că această excepție este nefondată.
Potrivit prev. art. 139 din Legea nr. 85/2006 acțiunea prevăzută la art. 138 din lege se prescrie în termen de 3 ani și începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării.
În speță procedura insolvenței a fost deschisă în data de 4 aprilie 2008 iar prezenta acțiune a fost introdusă în data de 1 octombrie 2009 (f. 68 dosar nr._ ) deci înainte de împlinirea termenului de 3 ani de la deschiderea procedurii, fără a mai lua în calcul și termenul de 2 ani care potrivit legii se cumulează cu termenul de 3 ani.
Referitor la fondul cauzei se reține că acțiunea introductivă este întemeiată în drept pe disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 care prevede că pot fi obligate să suporte o parte a pasivului societății persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea";.
În al doilea ciclu procesul, respectiv cu ocazia rejudecării cauzei după casare cu trimitere, pârâții au depus la dosar întâmpinarea mai sus expusă însoțită de acte doveditoare.
Astfel la dosar s-a depus copia adresei nr. 8495/04/_ emisă de AFP B. către pârâtul C. I. în calitate de fost administrator statutar al SC C. C. S. din care rezultă că pârâții au ținut contabilitatea societății și au depus la organele financiare declarațiile fiscale (formularele 100 și 300) până în luna iunie 2007 inclusiv (f. 51 față).
De asemenea din procesul verbal de predare-primire acte încheiat în data de 8 noiembrie 2013 rezultă că același pârât a predat lichidatorului judiciar U. SPRL actele contabile ale debitoarei aferente anilor_ (f.51).
În aceeași ordine de idei este de observat și faptul cp în cauză nu s-a invocat și nu s-a dovedit faptul că contabilitatea ținută ar fi fost fictivă că au făcut să dispară unele documente contabile sau că contabilitatea predată lichidatorului judiciar nu ar fi fost ținută în conformitate cu legea.
În motivarea în fapt și în drept a acțiunii introductive nu se face referire și nici nu sunt probate alte fapte dintre cele enumerate la art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele menționate instanța văzând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea de lichidatorul judiciar U. I. B. , cu sediul în B., str. S. nr. 9 jud. B. -Năsăud, împotriva pârâților C. I. și C.
V. M.
, ambii domiciliați în B., str. Lt. C. nr.3, ap.36, jud. B. -Năsăud, în calitate de administratori statutari ai debitoarei SC C. C. S. B. .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. C. T. E.
Red/dact: CV/HVA
_ /4ex
| ← Sentința civilă nr. 107/2013. Răspundere organe de conducere.... | Decizia civilă nr. 11883/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
