Decizia civilă nr. 8506/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8506/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE M. B. Judecător M. -I. I. Judecător S. Al H.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul N. V. împotriva sentinței civile nr.1618 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui Maramureș, privind și pe intimat SC G. C. S. PRIN LICHIDATOR J. LG
I. S., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.1618 din_ pronunțată în dosarul nr._
/a2 al T. ui Maramureș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.
C. S. B. M. - în faliment, prin administrator judiciar LG I. S. în contradictoriu cu pârâtul N. V. și în consecință: a fost obligat pârâtul N. V. să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei SC G. C. S. B. M., în cuantum de 385.016,34 lei.
Examinând cererea în raport de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006-modificată, privind procedura insolvenției și actele dosarului, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 modificată, "în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau
supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
În speță, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar, a rezultat că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, și nu a predat bunurile existente în patrimoniul societății, așa cum au fost evidențiate în ultimul bilanț publicat, aferent anului 2009, deși i s-a pus în vedere de către lichidatorul judiciar cu ocazia prezenței sale la sediul acestuia.
În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, pârâtul a folosit bunurile societății sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a din lege și că pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât va răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 385.106,34 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul N. V. solicitând în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii lichidatorului judiciar ca netemeinică și nelegală
.
Cererea de reformare s-a întemeiat pe motivul de casare reglementat de art 304 pct. 5 Cproc.civ.
Recurentul susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la citarea parților, dreptul la apărare, principiul contradictorialității și publicității nefiind respectate.
Drept urmare, recurentul consideră că dreptul la acces la justiție nu a fost asigurat, neregularitatea derivând din nelegala citare putând fi remediată numai prin anularea actelor de procedură săvârșite cu nerespectarea exigențelor unui proces echitabil.
Recurentul afirmă că
prima instanță a realizat o greșită aplicare a normelor procesuale referitoare la citare, întrucât la termenul de judecată stabilit pentru data de_, a depus prin serviciul de registratură al instanței o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător. Conform încheierii de ședință, instanța a luat act de solicitarea recurentului si a stabilit un nou termen de judecată, respectiv pentru data de_ . La termenul mai sus menționat când acțiunea dedusă judecății a fost soluționată, nu exista dovada îndeplinirii procedurii de citare cu pârâtul.
Recurentul relevă că prima instanță realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât nu se face vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Intimatul LG I. S. s-a opus admiterii acțiunii.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 587/_ s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC G. C. S. . Notificarea privind deschiderea procedurii trimisă la sediul debitoarei a fost returnată cu mențiunea "avizat, expirat termen de păstrare ".
Conform datelor din ultimul bilanț publicat aferent anului 2009, debitoarea înregistra active imobilizate 11.508 lei, active circulante 338.094 lei, din care stocuri 55.973 lei, creanțe 280.955 lei, casa și conturi la bănci 1.166 lei, totalul datoriilor fiind de 175.535 lei. Obiectul de activitate conform bilanțului publicat îl constituie comerț cu amănuntul al ziarelor și articolelor de papetărie, în magazine specializate.
Prin sentința civilă nr. 3210/_ s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului. Notificarea privind intrarea în faliment trimisă la sediul debitoarei a fost returnată cu mențiunea " expirat termen de păstrare ".
La data de_ s-a prezentat Ia sediul lichidatorului judiciar dl. N. V.
, administrator statutar al debitoarei căruia i-au fost înmânate copii după raportul nr. 718/_ . notificarea nr. 213/_ . notificarea nr. 822/_ si tabelul de creanțe. Cu această ocazie lichidatorul judiciar a pus în vedere administratorului statutar obligativitatea predării documetelor contabile, însă acesta nu a dat curs solicitării;
În tabelul definitiv al obligațiilor societății au fost înscriși un creditor chirografar bugetar, DGFP Maramureș (360.501 lei) și un creditor chirografar, SC Pay Point Services S. (24.515,34 lei), totalul obligațiilor fiind 385.016,34 lei.
Prin cererea de recurs recurentul critică hotărârea instanței de fond, invocând, faptul că procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită. La primul termen fixat în vederea soluționării fondului (_ ) recurentul a formulat cerere de amânare în vederea angajării unui apărător. Instanța dând curs cererii, a fixat ca termen de judecată data de_ . Potrivit art. 153 teza a doua c.pr.civ., aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citația pentru un termen de judecată considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, pârâtul a avut cunoștință de termenele de judecată ulterioare motivat de faptul că a depus o cerere de amânare. Pentru a avea termen în cunoștință, textul de lege mai sus menționat nu prevede în mod expres și obligatoriu ca partea în proces să fi fost prezentă la vreun termen de judecată. La momentul modificării textului de lege mai sus indicat (Legea nr. 2002/2010), legiuitorul a avut în vedere luarea unor măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Obligația predării bunurilor și a actelor societății către lichidatorul judiciar în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 revine administratorului statutar, iar nu asociaților. Teza administrării de fapt nu are suport probator în cauză. Recurentul, în calitate de administrator statutar al societății falite, nu predat lichidatorului activele evidențiate în ultimul bilanț contabil. Se poate astfel prezuma( în condițiile art. 1203 C.civ.) că acesta și-a însușit bunurile respective sau le-a transmis altor persoane, în detrimentul intereselor debitoarei, acuzația de fraudă întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006
fiind întemeiată.
Legea insolvenței a integrat acestei răspunderi excepționale doar faptele ilicite enumerate limitativ în articolul 138, judecătorul sindic putând dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către administratorii care au cauzat starea de insolvență prin folosirea bunurilor sau creditului persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Norma sancționează abuzul executivului, care a urmărit satisfacerea unui interes personal în detrimentul celui social, afectând prin conduita sa nu numai compania, ci și întreaga comunitate de interese din jurul acesteia.
Astfel, judecătorului sindic îi revine misiunea de a verifica regularitatea actelor de gestiune în raport cu interesul social și de a repera abuzul care a condus la instaurarea stării de insolvență, deoarece sarcina acoperirii pasivului poate atribuită doar acelor administratori care se fac vinovați de valorificarea capitalului întreprinderii conform interesului personal, ori care, prin politica de
gestiune promovată, nu au urmărit protejarea interesului social, ci ocrotirea altor interese.
Interesul social și interesul personal al administratorului sunt două din
limitele puterilor conferite acestuia prin lege și statut. Misiunea executivului este extrem de clară, aceea de a milita pentru "cauza"; interesului social, orice abatere de la obiectivul menționat trebuind atent cercetată, deoarece frauda constituie o
importantă barieră pentru exercitarea prerogativelor de administrare.
În situații normale, interesul personal al administratorului se confundă cu
interesul social și doar instalarea unei stări de anormalitate în domeniul politicii sociale anulează caracterul convergent al celor două noțiuni .
Orice subordonare a interesului social față de alte interese este contrară regulilor unei bune administrări, un act de gestiune dobândind caracter ilicit dacă acesta a fost săvârșit de administrator în interesul său personal și în prejudiciul societății .
Activul societății
se reflectă în inventarul anual și în bilanțul contabil.
Inventarierea reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor patrimoniale de activ și de pasiv, cantitativ, valoric sau numai valoric, după caz, existente în patrimoniul societății la data la care se efectuează această operațiune. Bilanțul contabil este cel care reflectă elementele activului patrimonial, grupele principale de elemente ce trebuie să se regăsească în acest document fiind: activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale,
financiare), activele circulante (stocuri creanțe, titluri de plasament sau alte valori), conturile de regularizare și asimilate de activ (cheltuieli înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ), primele de rambursare a obligațiunilor.
Reprezintă metode de deturnare a activului nerestituirea bunurilor aparținând societății de către administrator, transferul fără contrapartidă a unor mărfuri ce constituie proprietatea debitoarei .
Jurisprudența a statuat că numai existența unei contrapartide reale și suficiente, care să fie expresia echilibrului dintre angajamentele asumate de părțile contractante îl poate apăra pe administrator de răspundere. Soluția pare naturală cât timp compatibilitatea liberalităților cu principiul specialității capacității de folosință trebuie pusă sub semnul îndoielii.
În bilanțul contabil apar elemente de activ: active imobilizate 11.508 lei, active circulante 338.094 lei, din care stocuri 55.973 lei, creanțe 280.955 lei, casa și conturi la bănci 1.166 lei, totalul datoriilor fiind de 175.535 lei,care nu se regăsesc efectiv în patrimoniul debitoarei .Recurentul nu dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț .
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtei la complinirea activului societar.
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept. A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtei și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se
"reproșeză"; conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se
de propria sa culpă
. Creditorii ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 C.proc.civ instanța va respinge recursul declarat de pârâtul N. V. împotriva sentinței civile nr.1618 din _
, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui Maramureș, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul N. V. împotriva sentinței civile nr.1618 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||||
M. B. M. | I. | I. | S. | AL H. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. N.
| ← Sentința civilă nr. 3099/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 10180/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
