Decizia civilă nr. 9486/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9486/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
JUDECĂTOR A. -I. A. JUDECĂTOR DP GREFIER M. N. ȚÂR
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC SS S. împotriva sentinței civile nr. 1310 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC S. E. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. B. Sime în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 2,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că reaua credință a fost dovedită, suma a fost achitată, la data introducerii cererii creditoarea deținea o creanță care nu era exigibilă. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
C. ea, reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr.1310 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de creditoarea S.C. S.
SSR.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. STELIYA E. S.R.L. pentru nedepunerea cauțiunii.
S-a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de debitoarea S.C. S.
E. S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. SS S.R.L.
A fost obligată creditoarea la plata în favoarea debitoarei a sumei de 2120, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate aspectul neplății cauțiunii de creditoare, a reținut următoarele:
Potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței la cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
În fapt, prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2013 judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitoare, obligând creditoarea la consemnarea unei cauțiuni în cuantum de 5000 de lei în termen de 5 zile la dispoziția instanței, potrivit dovezii aflate la fila 144 creditoarea fiind informată cu privire la această obligație, însă nu a procedat în acest sens.
Față de nedepunerea cauțiunii, în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S.C. SS S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. STELIYA E. S.R.L., iar, în consecință, a fost respinsă ca rămasă fără obiect și contestația formulată de debitoarea S.C. S.
E. S.R.L. în contradictoriu cu creditoarea S.C. SS S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea S.C. SS
S.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate iar pe fond, solicită admiterea cererii introductive asa cum a fost formulata.
În motivele de recurs se arată că societatea debitoare contesta starea de insolventa sustinind ca nu se afla in imposibilitatea de a plați debitele pe care le are.De asemenea, se invoca faptul ca societatea isi desfășoară activitatea in mod normal, achitandu-si datoriile către partenerii contractuali. Acest aspect este irelevant, intrucat legea (art.3, pct.6, legea 85/2006) prevede clar ca, prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii falimentului se intelege creditorul a cărui creanța impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile. Ori, asa cum am arătat in cererea noastră inițiala, creanța întrunește toate aceste condiții in mod cumulativ.
Așadar, un creditor poate sa introducă cererea la Tribunal împotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza încetării plaților fata de acesta (art.31, legea 85/2006), si nu neapărat fata de toti creditorii societății debitoare. Aceasta condiție fiind îndeplinita in prezenta cauza, SC S. E. S. incetand plățile fata de creditoarea SC SS S. de mai mult de 90 de zile.
Mai mult decât atat, următorul text din lege prevede ca insolventa este prezumata ca fiind vădita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a plătit datoria sa fata de unul sau mai mulți creditori. Toate aceste condiții regasindu-se in speța.
Din definiția legala menționata se poate lesne observa ca una dintre caracteristicile esențiale ale insolventei o reprezintă insuficienta fondurilor bănești din patrimoniul debitorului.
Așadar insolventa nu se caracterizează prin existenta unui pasiv patrimonial mai mare decit activul patrimonial, ci printr-o lipsa a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea datoriilor exigibile.
Situația de fapt prezentata in speța si recunoscuta de debitoare: facturi emise de creditoare, ajunse la scadenta si neplatite poate atrage un grav semn de intrebare asupra stării de insolventa in care se afla societatea.
Astfel, desi societatea debitoare a inteles sa depună in susținerea contestației o situație contabila prin care arata ca a mai efectuata plați,
consideram ca nu a răsturnat prezumția de insolvabilitate. Aceasta prezumție puțind a fi răsturnata doar prin depunerea unui extras de cont prin care sa dovedească deținerea in cont a unui sold disponibil mai mare decit debitul datorat.
Menționează că în motivarea contestației, insasi debitoarea recunoaște existenta unui sold fata de subscrisa, fapt ce demonstrează ca este vorba despre o creanța certa, debitul fiind recunoscut de debitoare, prin administrator
In ce privește cuantumul creanței la data introducerii cererii de insolventa, face urmatorele precizări: In fapt, intre creditoare si debitoare s-au desfășurat relații comerciale in baza contractului de vânzare cumpărare nr 452/_, având ca obiect: vânzarea respectiv cumpărare unor produse specifice comercializate de creditoare.
Precizează creditoarea a respectat intocmai obligațiile comerciale si a emis o serie de facturi fiscale, recunoscute la plata de catre societatea debitoare, prin semnătura si stampila, insa neachitate integral de către aceasta, suma de achitat in temeiul acestor facturi fiscale fiind la data introducerii cererii de insolventa, conform dovezilor depuse pentru termenul din data de_, in cuantum de
57100.45 RON- debit principal si penalități de întârziere in cuantum de 29539.84 RON conform înscrisurilor depuse în dosarul de fond
În cererea introductiva de instanța au fost solicitate si penalitățile de intarziere calculate conform art 16 din contractul de vânzare cumpărare nr 452/_, de la data scadentei pana la data deschiderii procedurii de insolventa, modalitatea de calcul a acestora fiind atașata prezentelor precizări.
Asa cum a precizat si anterior la data introducerii cererii in instanța suma de achitat depășea pragul legal si anume 57100,45 ron. De asemenea, incepand din luna octombrie 2011 societatea debitoare a incetat sa achite mărfurile recepționate de la creditoare, cererea de insolventa fiind introdusa in instanța dupa un an de la data incetarii plaților
Mai mult decât atat conform art. 1509 Cod Civil, " Plata făcuta de debitor se IMPUTA mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra ratelor, dobânzilor si penalităților.... si in final asupra capitalului...".Prin urmare, chiar si la aceasta debitul inregistrat depășește cu mult pragul legal de 45000 lei
In susținerea celor mai sus prezentate si a faptului ca la pronunțarea hotărârii asupra cererii de deschidere a procedurii de insolventa instanța de judecata urmează sa aiba in vedere suma menționata in cererea introductiva de instanța si nicidecum plățile efectuate pe parcursul desfășurării procesului,, se solicită a se avea in vedere si Decizia nr. 5/2015, prin care CCJ a admis recursul n interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lang înalta C. e de C. i Justiție, statuând ca: In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 1, art. 33 alin. 4 si 5 art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 725 alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila cu referire la efectele modificării pe cale legislativa a valorii prag prev zute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, stabilește ca judecătorul sindic va analiza îndeplinirea condit iei referitoare la existenta creanței in cuantumul prevăzut de lege prin raportare la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii.
Cu privire la scrisoarea de intenție depusa la dosarul cauzei, se arată faptul ca pana la aceasta data nu au fost respectate termenle de plata la care s-au obligat, prin urmare, debitoarea nu face altceva decât sa-si dovedească inca o data reaua credința fata de achitarea debitului către creditoare.
In ceea ce privește obligarea societății SS S. la plata cauțiunii, consideră ca prin susținerile creditoarei de pina acum a dovedit justa solicitare, astfel incit aceasta cauțiune ar reprezenta un alt efort financiar pe care nu avea
posibilitatea sa-1 susțină. Prin urmare, consideră ca in temeiul art.33 al.3, depunerea acestei cauțiuni nu este justificata, intrucit prin cererea introductiva, debitorul nu a fost prejudiciat in nici un fel, acțiunea creditoarei fiind întemeiata, legala, si, mai mult decit atit, dovedita.
Societatea debitoare nu a făcut dovada cauzării unui prejudiciu prin introducerea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei, luind in considerare ca in practica instanța de judecata ii poate obliga pe creditori la plata unei cauțiuni doar daca cererea debitorului are o justificare conforma scopului acțiunii, adică împiedicarea abuzului de drept al creditorilor.
Prin admiterea cererii de consemnare a unei cauțiuni s-a cauzat un dublu prejudiciu societății creditoare prin neachitarea debitului datorat cat si prin suportarea pagubei ce ar rezulta din blocarea acestor fonduri, devenite neproductive din momentul consemnării.
Societatea debitoare ar fi trebuit sa invoce motive temeinice care privesc in principal pagubele pe care le-ar suferi ca urmare a admiterii cererii, in concret debitoarea ar fi trebuit sa dovedească ca admiterea cererii formulate de societatea noastră i-ar produce prejudicii.
Pe aceste considerente, se solicită a se constata ca cererea creditoarei este întemeiata si obligarea acesteia la consemnarea unei cauțiuni este nejustificata si nu reprezintă decât o alta modalitate de a prejudicia interesele creditorului, fiind vorba de o suma ce ar impune un alt efort financiar care ar afecta in mod vădit desfășurarea activității societății creditoarei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC S. E. S. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prev.art.304, 3041 C.pr.civ., C. ea reține următoarele:
Prin hotărârea pronunțată de prima instanță s-a respins ca inadmisibilă cererea introductivă formulată de SC SS S. pentru nedepunerea cauțiunii. Atât prin cererea introductivă cât și prezenta cale de atac, aceasta solicită deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei SC S. E. S. G. prevalându-se de calitatea de creditor îndreptățit în temeiul prevederilor legii insolvenței.
Art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 definește noțiunea "creditor îndreptățit";să solicite deschiderea procedurii insolvenței în sensul că are calitatea de a promova o asemenea cerere creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă. În același timp, prevederile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 impun ca o condiție de admisibilitate a cererii creditorului, valoarea de prag minim a creanței pe care creditorul o deține împotriva debitorului în cuantum de 45.000 lei.
Creanța de care se prevalează recurenta în susținerea cererii sale reprezintă contravaloarea facturilor fiscale emise de creditoare și acceptate de către intimată, din care însă potrivit dovezilor administrate în cauză a fost achitată o parte, rămânând de plată suma de 34.976,74 lei, în timp ce la data introducerii cererii creanța era de 38.976,74 lei. Cu o privire la această creanță intimata a formulat la data de_ o scrisoare de intenție prin care a solicitat posibilitatea de efectuare a plăților în mod eșalonat, iar prin răspunsul din data de_ creditoarea și-a exprimat în mod expres acordul de plată eșalonată până la data de_ a sumei de 43.598,4 lei debit principal și penalități.
Acestea au fost premisele pentru care judecătorul sindic a apreciat necesară stabilirea unei cauțiuni în raport de prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 care prin încheierea din_ a fost stabilită la suma de 5.000 lei ce urma a fi consemnată în termen de 5 zile și depusă la dispoziția instanței. Potrivit
dovezii aflate la f.144 dos.fond, creditoarea-recurentă a fost informată cu privire la această obligație, însă nu a achitat această cauțiune.
Prin urmare, criticile ce urmează a fi analizate de către instanță pot fi circumscrise doar modalității în care judecătorul-sindic a pronunțat hotărârea de respingere a cererii introductive pentru neplata cauțiunii.
Recurenta nu invocă aspecte de nelegalitate în ceea ce privește stabilirea cauțiunii și nici nu face dovada plății acesteia, invocând doar faptul că debitoarea este prezumată în insolvență din cauza încetării plăților față de aceasta.
Din această perspectivă, hotărârea judecătorului-sindic este legală și temeinică fiind pronunțată în mod corect în temeiul disp.art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurenta nefăcând dovada că depunerea acestei cauțiuni nu era justificată, așa încât recursul formulat este neîntemeiat urmând a fi respins.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din vechiul C.pr.civ., raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC SS S. împotriva sentinței civile nr. 1310 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. A. -I. A. DP
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red.C.I./A.C.
2 ex./_ Jud.fond. D. H
| ← Sentința civilă nr. 3327/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1366/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
