Decizia civilă nr. 9877/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a1

DECIZIA CIVILĂ NR. 9877/2013

Ședința publică din data de 18 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. AL H.

JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: M. -I. I.

G.: D. B.

S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul B. AUREL împotriva Sentinței civile nr. 3550/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ privind și pe intimataul SC SS PRIN LICHIDATOR

J. P. G. I. având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților din litigiu. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, fiind solicitată judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art 242(2) C.pr.civ.

Se mai menționează că în data de_ recurentul a înregistrat la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, (f.9), mențiune cu care a fost citat cu ocazia pregătirii primului termen de judecată, astfel cum reiese de pe conceptul de citare-procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f.7).

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.3550 din_ pronunțată în dosarul nr. _

/a1, al T. ui Maramureș s-a admis cererea formulată de reclamantul P. G.

I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SS, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI 4424262, împotriva pârâtului B. G. .

A fost obligat pârâtul să suporte pasivul debitoarei falite reprezentând creanțe declarate în faliment în cuantum de 3.823 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4567/_, pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul T. ui Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată de insolvență a debitoarei SC SS .

În conformitate cu dispozițiile art. 35, 44 raportat la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, debitoarea a fost notificată să depună la

dosarul de insolvență actele și informațiile apreciate de lichidator ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute în perioada suspectă.

Pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei, nu s-a conformat și nu a depus actele și nu a prezentat informațiile solicitate.

Judecătorul sindic a apreciat că este incident cazul de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Astfel, nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestora, ori a faptului că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că subzistă și cazul de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței câtă vreme lipsa documentelor contabile a împiedicat inventarierea patrimoniului debitoarei astfel că imposibilitatea de a verifica care a fost soarta bunurilor (în sens larg) identificate în ultimul bilanț pe anul 2001 (f. 40) consolidează prezumția că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul debitoarei.

Pasivul debitoarei aflată în insolvență este acela care rezultă din tabelul definitiv, adică suma de 3.823 lei.

Apărarea pârâtului nu poate fi primită câtă vreme avea posibilitatea, în condițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, să conteste creanța bugetară înscrisă în tabel.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile specifice ale răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis acțiunea, conform dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. G.

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 3550 din_ si trimiterea cauzei in rejudecare in condițiile art. 312 aliniat 5 CPC. iar in subsidiar in cond art. 304 pct 8 si 9 Cpc, modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii ca nefondata

În motivarea recursului pârâtul a susținut că a arătat instanței de fond ca are nevoie de un termen pentru a lua legătura cu lichidatorul pentru a depune anumite acte, deși a solicitat termen instanța nu i-a acordat chiar mai mult fara a tine cont ca dorește sa pună la dispoziție orice document instanța a concluzionat ca ar fi deturnat o parte din activul debitoarei si chiar în mod eronat face referire la bunuri din 2001 de multa vreme amortizate.

Precizează ca actele pe care a dedus ca trebuie sa le prezinte se afla la contabil, de altfel se poate observa ca Societatea nu a funcționat de mai bine de 7 ani de zile, iar singura creanța datorata este cea către DGFP rezultând dintr-o amenda de 1.200 lei la care s-a calculat dobânda in cuantum de 2.607 lei deși la amenzi nu se pot calcula conform codului fiscal dobânzi sens in care nu putea sa fie inscrisa in tabel ca si datorata decât amenda de către lichidatorul judiciar.

Aspectul privind dobânda la amenda apreciază ca trebuie clarificat de către lichidator, de altfel si amenda de 1.200 lei deriva din procesul verbal din_ sens in care trebuie analizat daca nu este prescrisa amenda la data la care s-a declarat creanța, termenul de prescripție la amenzi fiind de 3 ani de zile chiar si atunci cand e vorba de Stat neputand fi asimilata creanțelor fiscale decurgând din obligații fiscale.

Pentru a se lamuri aceste aspecte a solicitat sa se acorde un nou termen si sa se depună la dosar actele din care deriva amenda de 1.200 lei si temeiul in drept in raport de care la amenda s-au calculate dobânzi de către DGF, dar

instanța nu a considerat necesar.

In drept s-au invocat prev. art. 399 si urm Cpc si 304 Cpc.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul P. G. I.

, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SS, a solicitat obligarea pârâtului B. G. la suportarea cu averea proprie a pasivului societății debitoare în cuantum de 3.823 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 4567 din 0_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, s-a dispus intrarea debitorului în faliment în procedura simplificată.

În conformitate cu dispozitivul sentinței civile sus - menționate, instanța a dispus în temeiul art. 35 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca debitorul să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru ca lichidatorul judiciar să poată întocmi un raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 59 din aceeași lege.

Debitorul/administratorul statuar al debitorului a fost notificat de către lichidatorul judiciar la sediul social al debitorului falit la data de_ și la domiciliul asociatului, la data de_, solicitându-i-se documentele și informațiile prevăzute de dispozițiile legii privind procedura insolvenței. Notificarea deschiderii procedurilor a fost publicată în cotidianul Glasul Maramureșului, ediția din data de_, de asemenea în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 10064 din_ .

Având în vedere că până la data formulării acțiunii nu s-a predat documentația completă prevăzută de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și nu s-a predat gestiunea, se consideră că asociatul nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile de intrare în procedură simplificată de faliment, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și ale săvârșirii faptelor sancționate de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată.

În acest context, s-a arătat și că, conform datelor agentului economic estrase de lichidatorul judiciar de pe site-ul M. ui Finanțelor, în ultimul bilanț depus care cuprinde indicatorii financiari aferenți anului 2001, debitorul are înregistrate active imobilizate în valoare totală de 81.779 lei și active circulante în valoare totală de 105.873 lei, din care 86.572 lei reprezintă stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri, etc.), 2.541 lei reprezintă disponibilități bănești, 3.007 lei reprezintă alte creanțe.

La dosarul de faliment nr._ s-au înregistrat declarații de creanță în sumă de 3.823 lei, conform tabelului definitiv, cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului, întocmit de către lichidatorul judiciar și înregistrat sub nr. 1935/_ și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 12706 din_ .

Prin sentința recurată, cererea a fost admisă, iar calea de atac formulată de către pârât se centrează în jurul ideii conform căreia judecătorul sindic nu i-a acordat posibilitatea de a intra în legalitate, în sensul predării documentelor contabile către lichidator. Totodată, se arată că este nelegală obligarea sa la plata pasivului, datorat către DGFP Maramureș, suma de 3.823 lei nefiind certă, cu atât mai mult cu cât debitul principal este prescris.

Curtea constată că acuzația de fraudă se referă, în primul rând, la neconformitatea ținerii contabilității, în contextul în care evidențele contabile trebuie să reflecte o imagine fidelă a patrimoniului. Numai astfel creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt

protejați față de datornicii care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.

Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale.

În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.

În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.

Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități . Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în

mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.

Doctrina s-a pronunțat în sensul că "refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.

Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens, dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare.

În acest context, se constată că indicatorii financiari cuprinși în bilanțul depus de debitoare pe anul 2001, care apar afișați pe site-ul MFP, atestă că, la acel moment, aceasta deținea active imobilizate în valoare totală de 81.779 lei și active circulante în valoare totală de 105.873 lei, din care 86.572 lei reprezintă stocuri (materiale, producție în curs de execuție, semifabricate, produse finite, mărfuri, etc.), 2.541 lei reprezintă disponibilități bănești, 3.007 lei reprezintă alte creanțe.

În acest context, susținerea conform căreia nefurnizarea datelor cu privire la activul patrimonial nu intră sub incidența prev. art. 138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006, nu poate fi validată de Curte.

Nepredarea documentelor contabile după repetate somații, nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei, nici măcar în cursul judecării recursului, sunt în speță indicii semnificative pe care Curtea să-și poată întemeia prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă în scopul ascunderii unor active și că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate.

Prin neconformitatea "lato sensu"; a ținerii contabilități a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori și elemente ale activului patrimonial, cu atât mai mult cu cât folosirea elementelor de activ în interesul societății ar fi permis stingerea pasivului, având o valoare superioară acestuia.

Mai mult, pârâtul nu a predat aceste bunuri și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț, nejustificând nici destinația pe care a dat-o disponibilităților bănești, și aceasta independent de susținerile privitoare la amortizare. Așa fiind, există

suficiente indicii care pot fundamenta și prezumția că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând societatea să ajungă în stare de insolvență.

Fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului prima instanță în mod corect a admis acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, din analiza coroborată a prev. art. 66,67, 72, 74 din LPI, rezultă că legiuitorul a stabilit imperativ care sunt condițiile în care se analizează declarațiile de creanță și se propune înscrierea lor în tabelul definitiv, prezumat ca fiind pe deplin valabil, modificări putând interveni, în lipsa depunerii unor contestații la tabelul preliminar, doar prin urmarea procedurii speciale instituite de prev. art. 75 din lege, ceea ce nu este cazul în speță.

Astfel, odată ce creditoarea DGFP Maramureș a trecut prin acest filtru și s- a acceptat, de toți participanții la procedură, că este îndreptățită a fi înscrisă în categoria creanțelor bugetare, cu suma de 3.823 lei, acest drept ce a fost câștigat nu poate fi negat în modalitatea sugerată de recurent, respectiv în cadrul motivelor de recurs care vizează sentința de antrenare a răspunderii sale patrimoniale. În condițiile în care judecătorul sindic nu a fost sesizat cu o contestație întemeiată pe prev. art. 73 sau 75 în ceea ce privește cuantumul creanței bugetare, această critică este formulată cu nesocotirea textelor legale anterior enunțate.

Pentru aceste motive în baza art. 312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârât, cu consecința menținerii sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul B. G. împotriva sentinței civile nr.3550 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1, al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

S. Al H.

Judecător,

M. B.

Judecător,

M. -I. I.

G. ,

D. B.

Red.M.B./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: A. S.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 9877/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței