Sentința civilă nr. 1121/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
DOSAR NR._ /a1
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1121/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către C.I.I. R.
A. D., în calitate de lichidator judiciar al S.C. N. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții I. D. și I. V., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. N. P. S.R.L., C.I.I. R. A. D., d-na practician în insolvență R. A. D., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform prevederilor Codului de procedură civilă, cât și prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar dovezile de notificare a pârâților și adresa emisă de către Serviciul de Evidență a P. ulației cu privire la adresa actualizată a pârâților din care rezultă că aceasta este aceeași cu cea de la care au fost citați.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța acordă reprezentantei lichidatorului judiciar cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2013 lichidatorul judiciar C. R. A. D. desemnat în procedura debitoarei al S.C N. P.
S.R.L a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții I. D. și I. V., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților până la concurența sumei de 4.182 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
În motivare lichidatorul judiciar a arătat că în fapt prin încheierea civilă din data de_ nr. 3966/C/2012, s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată prevăzuta de legea 85/2006, împotriva societății S.C N. P. S.R.L.
Urmare deschiderii procedurii, conform art. 35 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la adresa sediului social de la Registrul Comerțului in vederea depunerii documentelor menționate de art. 28 din legea 85/2006, notificare la care numiții I. D. si I. V. in calitate de administratori statutari ai debitoarei nu au dat curs.
Vis-a-vis de acest aspect, lichidatorul judiciar a înțeles să consulte site-ul M.F.P. unde este publicat ca ultimă raportare financiar-contabilă depusă de debitoare la organele fiscale de resort, Bilanțul contabil aferent anului 2010. Ca urmare a analizei realizate de către lichidatorul judiciar asupra Bilanțului contabil al debitoarei aferent anului 2010, rezulta ca societatea debitoare S.C N. P. S.R.L a înregistrat la data de_ creanțe în sumă de 5.082 lei.
Fără ca administratorii statutari sa prezinte lichidatorului judiciar situația analitica a creditorilor evidențiați in contul sintetic de "creanțe"; în suma de 5082 lei, prin aceasta majorarandu-se pasivul societății debitoare, astfel sa nu se poată constata schimbarea destinației sumelor încasate de societatea debitoare fără vreo justificare legala sau neurmarirea creanțelor in scopul utilizării creditului comercial astfel prescris in interesul altor persoane, contrar interesului persoanei juridice S.C N. P. S.R.L.
Pârâții nu au făcut nici un demers pentru a încasa creanțele datorate de la diverși creditori ai societății debitoare, cu toate ca aceasta operațiune trebuia făcută cu ocazia inventarierilor anuale, ocazie cu care trebuiau transmise extrase de cont pentru
confirmarea soldurilor, notificări și inițierea de acțiuni judiciare pentru recuperarea creanțelor in vederea reîntregirii patrimoniului debitoarei cu drepturile de creanțe deținute asupra altor persoane.
În consecință, neefectuarea operațiunii de inventariere a clienților neîncasați și neurmărirea lor a condus la insuficiența disponibilităților bănești necesare plății datoriilor față de creditori care dețin creanțe împotriva averii debitoarei și, deci, la declanșarea de către creditori a procedurii de insolvență. În plus, starea de incapacitate de plată a societății debitoare s-a adâncit prin adăugarea, zi de zi, la creanțele propriu-zise (debite) a accesoriilor. Neurmărirea creanțelor ale societății S.C N. P. S.R.L, prin modalitățile prevăzute in mod expres de către reglementările contabile în vigoare, imperative pentru administratorii statutari I. D. si I. V., au condus inevitabil la lipsa disponibilităților bănești din trezoreria debitoarei necesare plății obligațiilor față de diverșii săi creditori.
Faptul că inventarierea creanțelor este o operațiune ce tine de respectarea prevederilor legale în materia contabilității, neurmărirea creanțelor se circumscrie dispozițiilor art.38 lit. d din Legea 85/2006.
Fapta administratorilor pârâți s-a concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, precum folosirea drepturilor de creanțe ale debitoarei în interesul altor persoane contrar interesului societății juridice și care evidențiază ca administratorii societății nu s-au comportat ca niște buni proprietari raportat la diligenta minim necesară pentru a evita starea de insolvență. a debitoarei.
Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s- a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovăția, iar potrivit Codului civil, răspunderea poate fi antrenată și pentru prejudiciul ce a fost cauzat prin neglijență. Prin refuzul nejustificat al administratorilor statutari de a preda actele contabile lichidatorului judiciar se prezumă că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
In ceea ce privește existenta faptei ilicite, lichidatorul judiciar arată că în conformitate cu prevederile Legii 82/1991, art. 1 al. 1 «societățile comerciale... au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie... » și în conformitate cu art. 5 « persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale ». Coroborând aceste prevederi legale cu textele art. 73 alin 1 lit. c și art. 73 alin. 2 « administratorul este solidar răspunzător fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege și corecta lor tinere., rezulta fără echivoc ca în cazul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea având in vedere ca sensul de corectă ținere a registrelor contabile include atât modul în care sunt întocmite, dar și înregistrarea la organele abilitate de lege. Legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestriala la organele fiscale de resort tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile.
În considerarea acestor aspecte, este evident că funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite, culpabile ale administratorilor pârâți și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia. Așadar rezultă că pârâții, în exercitarea funcției de administratori cu puteri nelimitate, au încălcat dispoziții legale imperative prevăzute de legea 82/1991 si Legea 31/1990 privitor la obligația ținerii contabilității debitoarei.
Faptele administratorilor statutari s-au concretizat printr-o serie de omisiuni în a realiza demersurile care se aflau în sarcina lor, precum neevidențierea conform normelor legale a creanțelor societății debitoare. Vinovăția rezultă chiar din neîndeplinirea acestor obligații, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei împrejurări care înlătură vinovăția acestora.
Acceptând desemnarea ca administratori statutari ai societății debitoare, conform dispozițiilor legale în materie, faptele ilicite ale numiților I. D. si I. V., atrag răspunderea personală a acestora atât față de persoana juridica S.C N. P. S.R.L, cât și față de creditorii din tabelul de obligații ale debitoarei.
Raportat la cele ce preced, lichidatorul judiciar apreciază că dovada legăturii dintre faptele ilicite, culpabile ale administratorilor statutari I. D. și I. V. și ajungerea în stare de insolvență a debitoarei S.C N. P. S.R.L sunt dovedite, în condițiile prevăzute
de Codul Civil raportat la art 138 alin 1 lit d) si alin 4) al aceluiași articol din Legea 85/2006, in sensul existentei unui raport de cauzalitate, intre ele, motiv pentru care solicita admiterea prezentei cereri asa cum a fost formulată.
Pârâții deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare la
dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3966/_ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei S.C. N. P. S.R.L. la solicitarea lichidatorului C. R. A. D.
.
Astfel, societatea N. P. S.R.L. fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii insolvenței în temeiul art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societăților, iar la data de_ a fost desemnat lichidator C. R. A. D. în vederea efectuării demersurilor necesare lichidării S.C. N. P. S.R.L.. Până la momentul dizolvării societății, calitatea de administrator statutar al societății debitoare au deținut-o pârâții I. D. și I. V. .
Potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le -ar f i imp u tab ilă ap ar iț ia s tăr ii de
insolvență a deb itoare i…, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a
cauzat s tarea de insolvență a debitoru lu i, prin fapta de (a) a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, respectiv (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea
.
Judecătorul sindic apreciază că pârâților le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Față de terții creditori, străini de contractul de mandat care îi privește pe administrator, pe de o parte și pe societate, pe de altă parte, pârâtul administrator statutar răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute de art.73 alin.1 lit.c și alin.2, respectiv ale art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, precum și conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată cu privire la ținerea contabilității pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, vinovățiaautorului faptei ilicite pentru ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciul, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.
Revenind la procedura specială a antrenării răspunderii civile delictuale în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că s-a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea de către pârâții I. D. și I. V., în calitate de administratori ai societății N. P. S.R.L., faptă care rezultă din evidențele ORC C., respectiv de pe mențiunea efectuată pe extrasul ORC al societății debitoare ˝ nedepus bilanțul contabil pe 2009, 2010˝, faptă asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Însă între fapta de a nu ține contabilitatea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate de către instanță pentru că, pe de o parte legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar pe de altă parte textul legal este explicit - în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Prezumția este definită de vechiul cod civil ca fiind ˝consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut˝.
Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă, o legătură logică și invariabil aplicabilă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență ar trebui să fie aplicabilă tuturor spețelor identice ulterioare și anterioare.
Or, din modul în care este redactat art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă fără dubiu că simpla existență a faptelor ilicite enumerate la lit. a-g nu atrag de plano răspunderea civilă delictuală ci trebuie dovedită cauzarea stării de insolvență de către acea persoană.
Pe de altă parte din faptul vecin și conex al neținerii contabilității societății debitoare nu se poate trage automat concluzia că acea societate nu poate decât să ajungă în stare de insolvență, întrucât în practică există suficiente contraexemple, fiind de notorietate situația acelor societăți care, datorită nedepunerii actelor contabile, respectiv neținerii contabilității în conformitate cu legea sunt dizolvate de drept, ajungând în stare de lichidare, iar ulterior sunt radiate, fără a se deschide procedura insolvenței față de acestea.
Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității de către societatea debitoare și se solicită a se trage concluzia ajungerii societății în stare de insolvență.
Pe de altă parte, fiind înregistrat un singur creditor, DGFP C. în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 4182 de lei este puțin probabil ca societatea să nu fi avut propria evidență a datoriilor și creanțelor pe care le are de plătit/încasat, ceea ce nu echivalează, desigur, cu ținerea contabilității, dar nici nu conduce automat la concluzia inexistenței unei evidențe a creanțelor și datoriilor societății și, implicit, a ajungerii în stare de insolvență din această cauză. Din contră, raportat la bilanțul aferent anului 2009 depus la dosar de lichidatorul judiciar se poate constat că la finalul anului 2009 datoriile societății erau mult mai mari, de 81.857 de lei pentru a ajunge la finele anului 2012 la suma de 4182 de lei, ceea ce denotă plata în mod evident a datoriilor societare.
Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către administratorii statutari în conformitate cu legea.
Cea de-a doua faptă ilicită imputată pârâților - respectiv neurmărirea creanțelor în cuantum de 5082 de lei - din nou nu poate fi reținută ca atare exclusiv din perspectiva invocată de lichidatorul judiciar, a ultimei situații financiare din 2009 aparținând debitoarei care evidențiază la finalul anului 2009 active imobilizate în sumă de 0 lei, stocuri în sumă de 0 lei, bani în casă 3 lei și creanțe de recuperat în sumă de 5082 de lei.
Însă, același bilanț din 2009 indică datorii în cuantum de 81857 lei, astfel încât disponibilitățile bănești aflate la dispoziția societății în situația recuperării integrale a creanțelor au fost în mod evident insuficiente pentru acoperirea datoriilor.
În mod concret în tabelul definitiv de creanțe figurează DGFP C., cu o creanță de 4182 de lei. Având în vedere că la finalul anului 2009 societatea debitoare figura cu datorii de 81857 lei, iar la finalul anului 2012 acestea s-au redus la suma de 4182 lei, judecătorul sindic nu poate reține prezumția simplă a însușirii bunurilor societății de către foștii administratori, fiind mai probabilă ipoteza infuziei de capital în societate pentru acoperirea diferenței de datorii raportat la disponibilitățile de 3 lei și la creanțele de 5082 de lei. Ca urmare, judecătorul sindic nu poate reține nici incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse, constatând faptul că apărările invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, judecătorul sindic în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 va respinge cererea formulată de C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator al S.C. COLTOR IMPEX S.R.L. în contradictoriu cu pârâții I. D. și I. V. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Respinge cererea formulată de reclamantul C.I.I. R. A. D. în calitate de lichidator al S.C. N. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții I. D. și I. V. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, | GREFIER, | |
D. H. | N. | N. |
Red.5.ex. DH/LU/_
| ← Încheierea civilă nr. 2165/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 6977/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
