Sentința civilă nr. 1418/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1418/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - C. G. GREFIER - A. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulate de contestatorul M. A. D. împotriva tabelului definitiv al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar H & B I. S. al debitoarei SC T. I. E.
S. C. N., în contradictoriu și cu creditoarea SC T. E. I. E. S., în conformitate cu prevederile Legii 85/2006.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 8mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când judecătorul sindic, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru termenul din data de azi, 15 mai 2013, când a hotărât următoarele :
JUDECĂTORUL SINDIC:
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 13 septembrie 2011, contestatorul M. A.
D. în calitate de administrator special al debitoarei SC T. I. E. S., solicitând admiterea contestației și înlăturarea creanței creditoarei SC T. E. I. E. S. de la masa credală a debitoarei, creanță în valoare totală de 5.648.051,28 lei, având în vedere că aceasta a fost înscrisă la masa credală prin intermediul unui dol al creditoarei, dar și în baza unei erori esențiale privind realitatea creanței sub aspectul cuantumului și al sustenabilității juridice. În temeiul disp. art.75 alin.3 din Legea nr.85/2006 coroborat cu disp. art.74 alin.2 din același act normativ, s-a solicitat declararea creanței contestată ca admisă provizoriu și să se dispună suspendarea imediată a oricărei distribuiri de sume către SC T. E. I. E. S. .
În motivarea contestației contestatorul a arătat că în tabelul definitiv de creanțe al debitorului intimatul SC T. E. S. a fost înscris cu o creanță în valoare totală de 5.648.051,28 Iei. Pentru a proceda în această manieră lichidatorul judiciar H&B I. S. a avut în vedere ca titlu al creanței exclusiv un bilet la ordin pe care intimatul 1-a prezentat în procedură.
S-a precizat că niciodată nu a fost analizată amănunțit creanța intimatului sub aspectul legitimității și a valorii exacte întrucât lichidatorul judiciar a făcut aplicarea art. 66 alin. (1) din Legea nr.85/2006 în sensul în care s-a apreciat că este constatată creanța prin titlu executoriu (biletul la ordin). De altfel, pe această împrejurare s-a promovat si contestație la tabelul preliminar și care contestație, în primă jursidictie, a fost admisă de judecătorul sindic pentru ca în recurs (prin admiterea recursului) să fie respinsă pe considerentul că biletul la ordin este titlu executoriu drept pentru care creanța respectivă nu este supusă examinării în condițiile art.67 din Legea 85/2006.
În speța urmează a se reține că, în contextul aplicării art.75 alin.(l) din Legea nr.85/2006, creanța intimatului S.C. T. E. S. în valoare nominală de 5.648.051,28 lei a fost trecută în tabelul definitiv ca urmare a unui dol al creditorului precum și ca urmare a unei erori esențiale în ceea ce privește valoarea exactă a creanței.
În ceea ce privește ipoteza dolului s-a arătat că în dosarul penal nr.10519/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. este începută urmărirea penală fată de învinuitul Suciu Dorel Georgel pentru infracțiunea de abuz de încredere si fată de învinuitul Ilea Stelian pentru infracțiunile de instigare la abuz de încredere si instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Obiectul și subiectul dosarului penal îl constituie însăși "BILETUL LA ORDIN"; utilizat de intimatul de rând 1 pentru a fi înscris la masa credală a debitorului SC
T. I. E. S. . Mai este de reținut că în același dosar penal intimatul SC T. E. S. a fost introdus ca parte responsabilă civilmente întrucât învinuitul Ilea Stelian a acționat în calitate de administrator unic al acestei societăți iar debitorul SC T. S. figurează ca parte civilă cu un prejudiciu solicitat egal cu valoarea nominală care figurează înscrisă în biletul la ordin în speță. În momentul de față dosarul penal se găsește în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. .
În esență și în scurt în dosarul penal debitoarea SC T. I. E. S. a reclamat că respectivul bilet la ordin nu a fost emis pentru intimată ci a fost înmânat terțului SC Gedo System S. prin Suciu Dorel Georgel ca o garanție pentru materiale de construcții ce se achiziționau din Pitești și că acest bilet la ordin a fost emis în alb, rubricile referitoare la sumă (în cifre si în litere), ce reprezintă suma, data emiterii, locul emiterii, locul plătii și data plătii fiind ulterior completate de către intimata T. E. S. după ce biletul la ordin a fost predat de terț acestui intimat (aspect de fapt recunoscut dealtfel pe parcursul cercetărilor penale de către intimată ).
Ori, dacă se dovedește abuzul de încredere si instigarea la abuzul de încredere și la falsul în înscrisuri sub semnătură privată si dacă pentru aceste infracțiuni are loc o trimitere în judecată si o condamnare - este clar că în procedura de faliment a debitorului intimata SC T. E. S. s-a înscris la masa credală prin utilizarea unui instrument obținut fraudulos.
Referitor la ipoteza erorii esențiale s-a arătat că prin sentința comercială nr.1399 din_ pronunțată de judecătorul sindic în dosarul de faliment al debitorului T. srl (nerecurată) s-a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare contabile cu privire la realitatea sumei înscrise în biletul la ordin. Prin aceeași sentință comercială judecătorul sindic a stabilit 9 obiective pentru expert. Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de expertul Erdei Crina si a fost atașat la dosarul de faliment_ în data de_ . În cauză nici intimatul si nici lichidatorul judiciar nu au formulat obiecțiuni la expertiză. Fiind o probă încuviințată de judecătorul sindic prin sentință nerecurată (cu teză probatorie stabilită de acesta) și întrucât expertiza a fost întocmită și administrată în cauză (fără obiecțiuni din partea părților împricinate) este clar și categoric că expertiza contabila este o probă judiciară câștigată cauzei.
Așa fiind, urmează a se reține că din concluziile expertizei judiciare rezultă următoarele aspecte concrete/indubitabile și anume: debitul SC T. I. E. S. fata de SC T. E. S. este de 0,00 lei; debitul SC T. E. S. fata de SC T. I. E. S. este de 19.645,98 lei; valoarea totala a plaților efectuate in sistem subantrepriză de SC T. S. către SC T. E. S. este de 5.567.670,62 lei; prin deducerea sumei de 5.567.670,62 lei returnata intimatei in sistem subantrepriza rezulta ca prin aplicarea variantei B valoarea totala a garanției si a penalităților de întârziere puteau fi cel mult in cuantum de 1.883.015 lei.
În același context al erorii esențiale cu privire la cuantumul "creanței"; înscrisă în tabelul definitiv a fost invocat și raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmită de dr.ing. Babotă Gabor - expert tehnic judiciar în specialitatea construcții. Concluziile expertizei sunt categorice în sensul în care intimata T. electronic S. a angajat în subantrepriză lucrări de construcție si lucrări de instalații la proiectele PITEȘTI si ARAD; lucrările angajate în subantrepriză fac parte din finisajele și instalațiile funcționale ale clădirilor, contribuind la finalizarea apartamentelor si darea lor in folosința; fără executarea lucrărilor angajate de T. E.
S. nu s-ar fi putut finaliza și da în folosință blocurile de locuință pe proiectele Pitești si Arad; raportat la lucrările angajate în subantrepriză de către SC T. E. S. nefinalizarea apartamentelor la proiectele PITEȘTI si ARAD nu poate fi imputată SC T. S. .
Deosebit de relevante în pricina de față sunt soluțiile date în dosarul penal nr. 35/P/2009 al D.N.A. - ST
C. și hotărârile penale pronunțate de Tribunalul Cluj Secția Penală si C. ea de Apel C. Secția Penală in dosarul nr._ . Astfel, în dosarul penal nr. 35/P/2009 al DNA-ST C. s-a cercetat plângerea penală formulată de SC T. E. S. prin care această societate reclama, printre altele, o înșelăciune în convenții cu privire la proiectele PITEȘTI si ARAD. În fapt SC T. E. S. a încercat, pe calea unei plângeri penale, să obțină o așa zisă "justificare"; a completării biletului la ordin cu "garanții si penalități de întârziere";. Prin REZOLUȚIA din_ DNA-ST C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de SC T. I. E. S. si fată de M. A. D. . S-a reținut prin rezoluție că din documentele aflate la dosar rezultă că atât in cazul lucrării de la Pitești cât și în cazul lucrării de la Arad, SC T. E. I. E. S. a angajat în subantrepriză de la SC T. I. E. S. o serie de lucrări. Potrivit documentelor depuse de către SC T. I. E. S., SC T.
E. I. E. S. a facturat si încasat în regim de subantrepriză, în cazul contractului de la Pitești suma de 2.358.201,48 lei iar în cazul contractului de la Arad suma de 3.304.875,52 lei.
Împotriva rezoluției intimata a formulat plângere în temeiul art. 278 ind. 1 c.pr.pen. Prin sentința penală nr.300 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj Secția Penală în dosarul nr._ plângerea a fost respinsă iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută. Împotriva sentinței penale 300/2010 intimata a formulat recurs respins prin decizia penală nr.776/R/_ a Curții de Apel C. Secția Penală.
Potrivit art. 75 alin.(l) din Legea nr. 85/2006 cu modificările si completările ulterioare: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art.73 alin. (2) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Raportat la textul de lege care constituie temeiul de drept al acestei contestații urmează a se reține și a se constata că, atâta vreme cât în dosarul penal nr. 10519/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. s-a început urmărirea penală pentru infracțiunile de abuz de încredere, instigare la abuz de încredere si instigare la fals cu privire la biletul la ordin care a fost și este utilizat ca "titlu"; al "creanței"; SC T. E. S. în temeiul căruia acest intimat a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor fată de averea debitorului, se impune a se aprecia contestația ca admisibilă și fondată.
În drept, a fost invocată Legea 85/2006 cu modificările si completările ulterioare și prevederile Codului de procedură civilă în măsura compatibilității.
Prin întâmpinare, creditoarea SC T. E. I. E. S. a solicitat, în principal, respingerea contestației la tabelul definitiv de creanțe, ca inadmisibilă și, în subsidiar, respingerea contestației formulate, ca nefondata, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale, creditoarea a arătat că contestatorul isi intemeiaza cererea formulata pe prevederile art. 75 din Legea 85/2006, text care are următorul conținut: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație impotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința in tabel definitiv de creanțe, in cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute". Așadar, pentru promovarea acestei acțiuni, este necesar sa fie indeplinite cumulativ următoarele patru condiții: a)contestatia sa fie formulata intre momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor si momentul inchiderii procedurii, b) cererea sa fie promovata de o persoana interesata, c) sa se descopere existenta unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței si d) ca acestea sa fie pana atunci necunoscute. In speța, ultimele 3 condiții nu sunt indeplinite.
Astfel, creditoarea a invocat excepția lipsei de interes a contestatorului, arătând că se raliază opiniei doctrinare majoritare potrivit căreia, prin interes se intelege folosul practic, imediat, pe care ii are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare. Scopul principal urmărit de reclamant prin formularea contestației este inalturarea creanței subscrisei de la masa credala a debitoarei S.C. T. I. E. S.R.L. Insa, din punctul de vedere al contestatorului M. A. D., acesta nu are interes în cauză, intrucat, in cazul admiterii acțiunii formulate, acesta nu ar avea nici un beneficiu sau folos practic.
In completare, s-a arătat că una din condițiile care trebuiesc indeplinite de interes este ca acesta sa fie personal si direct. Prin aceasta se intelege ca folosul practic trebuie sa il vizeze direct pe cel care recurge la formularea acțiunii si nu pe altcineva. In cazul de fata, pentru motivele arătate in aliniatul precedent, in ipoteza admiterii acțiunii nu exista nici un folos practic care ar putea sa ii vizeze direct pe contestator.
Tot referitor la calitatea de parte interesata, in speța asociatul unic nu deține aceasta calitate. Astfel, o data cu ridicarea dreptului de administrare al societății, acesta revine lichidatorului judiciar. Acesta este singura persoana in măsura sa apere interesele debitorului aflat in insolventa, prin acte de dispoziție precum promovarea de acțiuni in fata instanțelor de judecata, inclusiv in fata judecătorului sindic in ceea ce privește acțiunile care pot interveni pe parcursul desfășurării procedurii insolventei si sunt specifice acesteia. Pe langa apărarea intereselor societății aflate in insolventa, pe parcursul desfășurării procedurii pot apărea aspecte care afectează interesele creditorilor, atât in mod direct cat si in ceea ce privește faptul ca in definitiv procedura insolventei este o procedura colectiva, care are ca si scop plata creanțelor deținute de către aceștia.
In speța, se poate lesne observa ca contestatorul nu are calitatea de debitor aflat in insolventa, nici calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei (cazuri in care interesul rezida in mod evident din diminuarea masei credale), nici calitatea de având cauza al actului care se considera afectat de doi sau eroare esențiala. Practic, si in lipsa acestor concluzii, reclamantul nu poate justifica niciun fel de interes in promovarea acestei acțiuni, in calitatea sa de asociat unic al societății aflate in insolventa, dat fiind faptul ca societatea in insolventa este un subiect de drept distinct fata de asociatul sau unic, având in egala măsura un patrimoniu distinct fata de aceasta. Acest aspect este cu atâta mai determinant cu cat forma de organizare a societății aflate in insolventa este de societate cu răspundere limitata, forma care de regula nu implica răspunderea asociatului cu patrimoniul propriu fata de creditori.
Referitor la inexistenta dolului, creditoarea a arătat că în justificarea existentei dolului, contestatorul invoca faptul ca in dosar nr. 10519/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecătoria Cluj-Napoca a fost inceputa
urmărirea penala fata de Suciu Dorel Georgel pentru infracțiunea de abuz de incredere, iar fata de invinuitul Ilea Stelian a fost inceputa urmărirea penala pentru infracțiunile de instigare la abuz de incredere si instigare la fals in inscrisuri sub semnătura privata, obiect al dosarului de urmărire penala constituindu-l tocmai biletul la ordin menționat. In primul rând, -a arătat ca la momentul formulării contestației ce face obiectul prezentului dosar, nu este pronunțata o sentința a unei instanțe penale care sa stabilească vinovăția persoanelor impotriva cărora s-a inceput urmărirea penala (nici nu vedem cum ar putea fi pronunțata o asemenea hotărâre). Astfel, pana la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, care sa ateste in mod concret existenta unei infracțiuni si a vinovăției persoanelor implicate, simpla existenta a desfășurării urmăririi penale nu justifica existenta dorului invocat de către contestator.
Interpretarea contestatorului asupra acestor aspecte nu doar ca nu poate fi primita, ci incalca flagrant principiul prezumției de nevinovăție. Astfel, in data de_, debitoarea a emis prin administratorul sau, M.
A. D., biletul la ordin in speța, in vederea garantării obligațiilor asumate prin doua contractele de antrepriza. Biletul la ordin a fost emis, avandu-se in vedere sumele mari de bani care au fost si care urmau sa fie virate in contul debitoarei de către creditoare si in considerarea evitării prejudiciilor care ar fi putut apărea (si care in mod evident au apărut) ca urmare a neexecutarii obligațiilor de către debitoare. Prin plângerea penala formulata inițial s-a arătat ca biletul la ordin a fost furat, falsificat, ulterior sustinandu-se ca este vorba de săvârșirea infracțiunii de abuz de incredere, intrucat biletul nu ar mai fi fost furat etc. Susținerile din cadrul plângerilor penale, respectiv din cadrul declarațiilor date frizează absurdul (creditoarea a formulat in acest sens la data de_ un denunț penal impotriva contestatorului si a soției acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de infracțiunilor de fals în declarații în formă continuată, respectiv de complicitate la fals în declarații, prevăzute și pedepsite de art. 292 C.pen.).
Nu in ultimul rând, din adresa nr.51/_ emisa de BNR - Centrala Incidentelor de Plați, rezulta ca in perioada_ -_, au fost refuzate la plata de către instituțiile bancare 37 de bilete la ordin emise de SC
T. I. E. S. . Se poate observa ca emiterea de bilete la ordin de către contestatoare fara a exista disponibil constituie o reala uzanța a acesteia, or, in caz contrar, adoptând logica si susținerile contestatoarei din cadrul plângerilor penale, s-ar putem deduce ca cele 32 bilete la ordin refuzate la plata i-au fost sustrase administratorului contestatoarei, după care au fost falsificate.
Referitor la inexistenta erorii esențiale și la puterea lucrului judecat s-a arătat că au fost invocate, ca dovada a existentei erorii esențiale, concluziile unei expertize contabile judiciare efectuate in dosarul de faliment nr._ de către expert Erdei Crina. In primul rând, respectiva expertiza, pentru prezenta cauza, are valoarea unei expertize extrajudiciare si nu se pune problema de a fi in prezenta unei probe câștigate prezentei cauze, fiind dispusa in alt dosar decât prezentul dosar. De asemenea, respectiva expertiza a fost dispusa de către judecătorul sindic in dosarf nr._ in urma pronunțării Sentinței comerciale nr. 7361/_, prin care s-a admis in parte contestația debitoarei S.C. T. I. E. S.R.L. cu privire la inscrierea creanței noastre in valoare de 5.648.051,28 lei, dispunandu-se inscrierea acesteia in tabel, sub condiția valabilității biletului la ordin care atesta aceasta creanța. Sentința a fost recurata de către creditoare, recursul fiind admis iar sentința amintita a fost modificata prin Decizia civila nr. 2879/2010 a Curții de Apel C., in sensul respingerii in totalitate a contestației formulate de către debitoarea S.C. T. I. E. S.R.L.
Practic, hotărârea judecătoreasca in baza căreia a fost dispusa efectuarea expertizei a fost desființată. Așadar, expertiza nu e o proba câștigată nici măcar cauzei care face obiectul dosarului nr._ (in cadrul căreia a fost dispusa) si cu atât mai puțin in prezentul dosar.
In ce privește aspectele din cadrul expertizei si inserate in cadrul acțiunii, acestea nu pot fi privite distinct si "decupate" din context, asa cum a făcut contestatorul. De asemenea, acesta indica sume care nu apar in expertiza contabila, facand calcule, deducții si interpretări proprii si subiective. La fel ca si in restul litigiilor purtate de creditoare cu contestatorul, acesta incearca sa inducă in eroare instanța de judecata intr-un mod cat se poate de empiric. Spre exemplu, acesta arata din cadrul expertizei contabile ar rezulta ca "debitul S.C. T. I.
E. S. fata de SC T. E. S. este de 0 lei". Insa, mica omisiune a contestatorului este indicarea faptului ca fraza anterioara se refera la debitele cu care figurează debitoarea fata de creditoare in evidentele contabile. In condițiile in care suma inscrisa in biletul la ordin se compune in principal din garanții de buna execuție si penalități de intarziere, e evident ca aceste sume nu au de ce sa apară in contabilitate, neexistand nicio obligație fiscala in acest sens, atâta timp cat respective sume nu au fost incasate.
Insa, in primul rând, nu se poate pune problema cuantumului sumei înscrise in biletul la ordin, atâta timp cat instanța a dispus in mod irevocabil (prin Decizia civila nr. 2879/2010 a Curții de Apel C. ) inscrierea pe tabel a creditoarei cu suma 5.648.051,28 lei, in temeiul dispozitiilor art. 61 raportat la art. 106 din Legea nr. 58/1934, coroborat cu disp. art. 66 alin.l din Legea nr. 85/2006. Instanța de recurs a constata totodată ca "creanța creditoarei....nu este supusa verificării".
De asemenea, sub niciun pretext nu se poate pune problema existentei unei erori esențiale, in baza concluziilor unei expertize dispuse in baza unei hotărâri judecătorești desființate. Nu in ultimul rând, raportat la dispozitivul si considerentele deciziei evocate, s-a invocat puterea lucrului judecat in ceea ce privește inscrierea creditoarei pe tabelul creanțelor cu suma de 5.648.051,28 lei.
Referitor la încalcarea condiției esențiale a necunosterii dolului s-a arătat că una din condițiile esențiale pentru formularea contestației prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 e aceea ca asa-zisul "dol" sa fie necunoscut pana la momentul formulării contestației. In primul rând, plângerea penala a fost formulata de SC T.
I. E. S. reprezentata la momentul respectiv prin insasi contestatorul. Plângerea penala inregistrata sub nr. 10.519/P/2008 a fost inregistrata la data de_, deci cu circa 3 luni inainte de deschiderea procedurii insolventei. Așadar e fara drept de tăgada ca nu se pune sub nici un pretext problema aflării "dolului" după soluționarea contestațiilor la tabel.
De asemenea, existenta dosarului in care s-a inceput urmărirea penala este un aspect care este cuprins in insasi considerentele Deciziei civile nr. 2879/2010 a Curții de Apel C., prin care s-a dispus in mod irevocabil inscrierea creanței creditoarei pe tabelul creanțelor. Instanța de recurs a reținut imprejurarile referitoare la inceperea urmăririi penale, insa in mod firesc acestea nu au fost apreciate ca relevante in cauza.
Astfel, atât la momentul judecării contestației formulate la tabelul preliminar de creanțe (contestație care avea ca si obiect tot inlaturarea creanței creditoarei din tabelul preliminar de creanțe), precum si la momentul judecării recursului declarat fata de hotărârea pronunțata cu privire la soluționarea acestei contestații, reclamantul avea cunoștința despre toate aspectele la care face referire in motivarea prezentei acțiuni.
In acest context, prezintă deosebita relevanta si doctrina in domeniu, care a statuat in mod clar ca
"aceasta contestare intarziata este permisa numai in doua cazuri: a) in cazul descoperirii, ulterioare definitivării tabelului, a existentei unui fals, unui dol sau a unei erori esențiale, care au determinat inscrierea acelei creanțe sau a dreptului de preferința in tabelul definitiv; b) in cazul descoperirii, ulterioare definitivării tabelului, a unor titluri hotărâtoare". Aceasta interpretare a doctrinei este pe deplin jusitificata, dat fiind faptul ca doar in cazul in care termenul de depunere a contestației era depășit la data descoperirii imprejurarilor indicate prezintă interes promovarea unei asemenea acțiuni, in celalalt caz aspectele putând fi prezentate si putând intemeia o contestație in condițiile indicate de art. 73 din Legea 85/2006.
Pe langa neindeplinirea elementelor prevăzute de art. 75 din Legea 85/2006, creditoarea a apreciat ca contestatorul nu intenționează altceva decât sa mascheze o contestație la tabelul de creanțe, (contestație care după cum am arătat a fost deja judecata), prin prisma utilizării unui nou temei de drept, fara ca starea de fapt reținuta cu ocazia formulării contestației anterioare sa fie cu ceva modificata in prezent, aspect care in opinia creditoarei este nelegal si netemeinic, dovedind inca o data caracterul vădit nefondat al acțiunii formulate in prezentul dosar.
Referitor la cererea de suspendare a distribuirii sumelor către creditoare s-a solicitat respingerea acesteia, fiind invocate excepțiile inadmisibilitatii cererii de suspendare si a lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la aceasta cerere
La data de_, in Buletinul Procedurilor de I. enta a fost publicata o notificare privind planul de distribuire a fondurilor obținute din incasarea de creanțe. Planul de distribuire nu a fost contestat in niciun fel ulterior acestui moment, cu atât mai puțin de către reclamantul din prezentul dosar sau de către societatea debitoare. Contestarea de către asociatul unic, prin administratorul special, nici nu era de altfel posibila, având in vedere ca art. 122 al. 3 din Legea 85/2006 nu conferă asociaților si implicit administratorului special legitimitate procesuala in formularea acestei contestații, aceasta contestație putând fi formulata strict de către comitetul creditorilor sau de către orice creditor.
Din aspectul mai sus prezentat, se desprinde fara echivoc concluzia ca asociații societății, administratorul special sau insasi societatea debitoare nu poate promova o acțiune de contestare a planului de distribuire, nici direct si mai ales nici prin utilizarea unor alte proceduri care sa mascheze o astfel de contestație. In speța, se considera ca prin solicitarea suspendării distribuirii de sume către creditoare se dorește tocmai o contestare indirecta a planului de distribuire, ceea ce e inadmisibil.
Asupra suspendării distribuirii in sine, contestarea este in mod evident inadmisibila in condițiile in care distribuirea insasi nu poate fi contestata sau atacata de către asociați si de către administratorul special. Ba mai mult decât atât, legea insolventei reglementează desfășurarea acestei proceduri cu celeritate maxima, motiv pentru care cazurile in care se poate dispune suspendarea derulării firești a acestei proceduri sunt prevăzute in mod expres si limitativ in cuprinsul Legii 85/2006. Este de exemplu cazul suspendării care se poate dispune in cazul formulării unui. recurs in cursul procedurii, cazuri reglementate de art. 8 al. 5, printre care se număra si recursul formulat la sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare si din incasarea de creanțe, introdusa in temeiul art. 122 alin. (3). In consecința, in ceea ce privește
creanța creditoarei, dat fiind faptul ca contestatorul nu se bucura de legitimitate procesuala activa in promovarea unei contestații la planul de distribuire, rezulta fara dubiu ca acesta nu poate putea solicita nici suspendarea distribuirii de sume in ceea ce o privește pe creditoare, nici direct si nici prin promovarea unei alte acțiuni care sa mascheze aceasta intenție.
Prin poziția procesuală depusă la dosar lichidatorul judiciar H&B I. S. a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, iar pe fondul contestației, s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale, lichidatorul judiciar a arătat că argumentele invocate de contestator nu pot fundamenta ipoteza dolului, întrucât în lipsa unei hotărâri penale, confirmarea acestei ipoteze în prezentul cadru procesual, ar înfrânge principiul prezumției de nevinovăție reglementat de Codul penal, potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Dispozițiile art. 75 din Legea 85/2006, invocate de contestator prevăd următoarele ,,(1) După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute";.
In privința aplicării art.75, în practica judiciară s-au reținut două condiții de admisibilitate și anume
,,descoperirea împrejurării esențiale să fie ulterioară datei definitivării tabelului de obligații și lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă. O astfel de reglementare este în corelare cu dispozițiile art. 73 din lege, întrucât dacă creditorii sau debitoarea cunoșteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de obligații aveau deschisă calea contestației la tabelul preliminar"; ( Tribunalul Comercial Mureș, sentința nr. 1524/_ )
Prin urmare textul legal citat, lichidatorul judiciar a apreciat că impune o condiție specifică pentru admisibilitatea unei astfel de contestații, și anume descoperirea unei împrejurări esențiale (existenta unui fals, doi, erori esențiale sau descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute) care să fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe.
După cum se poate observa din analiza contestației, împrejurarea esențială invocată este cunoscută de contestator din anul 2008, de când datează dosarul penal 10519/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.
N., anterior deschiderii procedurii, nefiind cunoscută doar ulterior definitivării tabelului de creanțe, astfel încât raportat la temeiul de drept indicat ca fiind art.75 din legea insolvenței, contestația apare ca fiind inadmisibilă.
In ceea ce privește ipoteza erorii esențiale - sub aspectul valorii nominale s-a arătat că contestatorul se prevalează în susținerea acestei ipoteze, de aceleași argumente invocate pe calea contestației formulate împotriva tabelului preliminar al creanțelor, în temeiul art. 73 din legea insolvenței, de către debitoare. Această contestație a constituit obiectul judecății în dosarul nr._, soluționată prin Sentința comercială nr. 7361/_ în sensul admiterii în parte a contestației și a dispunerii înscrierii creanței creditorului T. electronic în valoare de 5.648.051,28 lei, în tabelul de creanțe, sub condiția valabilității biletului la ordin care atestă această creanță.
Prin Decizia civilă nr. 2879/_ pronunțată în dosar_, C. ea de Apel C. a modificat Sentința comercială nr. 7361/_, în sensul respingerii contestației debitoarei la tabelul preliminar, ca inadmisibilă. Prin Decizia pronunțată, C. ea a reținut următoarele: "Potrivit art.66 alin.l din Legea 85/2006, toate creanțele vot fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. In speță se constată că ipoteza normei legale enunțate anterior este întrunită, creanța creditoarei este constatată printr-un titlu executoriu respective biletul la ordin emis de debitoare la data de_, astfel că creanța acesteia nu este supusă verificării. C. ea nu va achiesa la statuările judecătorului sindic potrivit cărora în temeiul Deciziei nr. 4/2009 a I. îi este permisă verificarea creanței constatate prin biletul la ordin - titlu executoriu. "
Faptul că ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond și până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia, în dosarul de insolvență s-a administrat proba cu expertiza contabilă, nu are relevanță întrucât asupra acestei expertize instanța nu s-a mai pronunțat ca urmare a suspendării procedurii și ulterior a admiterii recursului. Însă, prezentarea trunchiată de către contestator a rezultatelor expertizei contabile la care face trimitere, în sensul în care, în ceea ce privește obiectivele 8 și 9 stabilite de judecătorul sindic, care vizează garanțiile de bună execuție și penalitățile de întârziere, în sarcina expertului s-au stabilit 2 variante de calcul care urmau să fie avute în vedere la pronunțarea unei soluții.
Astfel, contestatorul relevă doar varianta B, din care rezultă că valoarea garanției și a penalităților de întârziere puteau fi cel mult în cuantum de 1.883.015 lei, trecând sub tăcere varianta A determinată de expert,
variantă în care valoarea garanției și a penalităților de întârziere puteau fi cel mult în cuantum de 1.514.321,52 euro.
Insă în măsura în care, judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra acestei expertize contabile, rămâne ca instanța să aprecieze în ce măsura, această expertiză reprezintă conform susținerilor contestatorului " o probă câștigată cauzei".
Din lecturarea celor două hotărâri pronunțate respectiv de judecătorul sindic și de C. ea de Apel, se observă aceleași argumente invocate în susținerea ipotezei erorii esențiale, astfel încât se consideră că și cu privire la această ipoteză, nu se invocă împrejurări necunoscute de către contestator la data definitivării tabelului de creanțe, motiv pentru care raportat la temeiul de drept indicat ca fiind art.75 din legea insolventei, contestația apare ca fiind inadmisibilă.
In fapt, situația referitoare la creanța creditorului T. electronic înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor în valoare de 5.648.051,28 lei, nu s-a schimbat cu nimic față de situația existentă la momentul definitivării tabelului creanțelor. Singura modificare care se remarcă în demersul procesual al contestatorului, privește temeiul de drept al contestației respectiv art. 75 din legea insolventei, față de art. 73 pe care s-a întemeiat contestația la tabelul preliminar.
Lichidatorul judiciar a apreciat că prin noua contestație se tinde din nou spre verificarea creanței deținută de creditorul T. electronic, în baza acelorași probe care au fost prezentate și în cadrul contestației anterioare, soluționate irevocabil prin respingerea ca inadmisibilă.
Ori schimbarea încadrării juridice a aceleași stări de fapt, respectiv a acelorași împrejurări cunoscute de contestator încă dinainte de deschiderea procedurii, apreciem că nu pot califica noua contestație ca fiind admisibilă, motiv pentru care se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de admitere provizorie a creanței creditorului T. electronic la masa credală și de suspendare imediată a oricărei distribuiri de sume către acest creditor s-a arătat că cererea contestatorului este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 74 alin. 2 și 75 alin.3 din legea 85/2006. In ceea ce privește incidența art. 74 alin.2, s-a apreciat că acest text de lege argumentează tocmai contrariul celor solicitate de contestator.
Astfel, conform art. 72(4) "după înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment";.
In prezent, creditorul T. electronic S., deține o creanță înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC T. I. E. S., motiv pentru care se consideră că acesta are dreptul să participe la distribuirea sumelor colectate în contul unic de lichidare.
Cererea de suspendare imediată a oricărei distribuiri de sume către creditorul T. electronic este apreciată ca inadmisibilă, raportat la faptul că sumele colectate în contul de lichidare al debitoarei, au constituit obiectul primului plan de distribuire întocmit în procedură, plan care nu a fost contestat și în cuprinsul căruia creditorul a participat la distribuirea sumelor.
Art. 75 alin.3 menționează faptul că "până la judecarea irevocabilă a contestației, judecătorul sindic va putea declara creanța sau dreptul de preferință contestat ca admis numai provizoriu";.
Astfel, declararea provizorie a creanței contestate la masa credală, este o facultate lăsată la aprecierea judecătorului sindic, legiuitorul neinstituind cu titlu imperativ declararea provizorie a creanței contestate.
In măsura în care, judecătorul sindic va declara creanța T. electronic ca admisă numai provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a contestației, viitoarele sume care vor fi colectate în contul de lichidare și care vor face obiectul următorului plan de distribuire, urmează să fie provizionate față de acest creditor conform art. 127 pct.3 din legea insolvenței.
Raportat la prezenta poziție procesuală exprimată cu privire la contestația formulată împotriva creanței
T. electronic, înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor, lichdiatorul judiciar a apreciat cererea de admitere provizorie a creanței creditorului T. electronic la masa credală și de suspendare imediată a oricărei distribuiri de sume către acest creditor ca nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acestora.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, contestatorul M. A. D. a anexat Rechizitoriul din_ privind trimiterea în judecată a inculpatului Ilea Stelian pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cp. raportat la art.213 Cp. si 290 Cp. cu aplicarea art. 33 lt. a Cp. și Suciu Dorel Georgel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 213 Cp. - dosar de primă instanță nr._ al Judecătoriei C. N. . Urmează a se reține că, raportat la biletul la ordin care a fost utilizat ca titlu de creanță în dosarul de
faliment nr._, prin rechizitoriu s-a solicitat desființarea înscrisului în temeiul art. 348 C.pr.pen. rap.la art. 14 C.pr.pen. cu privire la apărările expuse de creditorul SC T. E. S. .
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatorului s-a arătat că aceasta este neîntemeiată. Este clar și indubitabil deopotrivă că interesul contestatorului este unul actual și legitim în a se lămuri dacă SC
T. E. srl are sau nu un titlu și o creanță de manieră a îngădui rămânerea ca și creditor la masa credală cu o sumă care înseamnă 80% din total chirografari și 70% din total masă credală.
Potrivit art.18 alin.(l) teza 2-a din legea 85/2006 cu modificările si completările ulterioare asociații sunt si rămân participanți la procedură prin intermediul administratorului special căruia îi acordă mandat in a le reprezenta interesele. Într-o atare situație asociații justifică și legitimează interes in a promova o contestație la tabelul definitiv în temeiul art.15 din Legea 85/2006. A fortiori un atare interes este cu atât mai legitim în cazul asociatului unic care a îndeplinit si atribuțiile de administrator unic al debitorului cum este cazul în speță întrucât în materia insolvenței nu sunt de neglijat componența dar mai ales valoarea masei credale din perspectiva persoanelor care au asigurat conducerea activității.
În ceea ce privește falsul/dolul invocate de contestator s-a arătat că ipotezele prevăzute de textul art. 15 alin (1) din legea specială sunt falsul, dolul sau eroarea esențială. In materia aplicării acestui text de lege doctrina și cu precădere jurisprudenta au statuat constant că falsul sau/și dolul se pot examina și constata fie prin aplicarea dispozițiilor art. 183 C.pr.civ. pe cale penala, fie nemijlocit de către judecătorul sindic prin orice mijloc de probă în condițiile art. 184 c.pr.civ.
În cazul de față, atât sub aspectul falsului cât și sub aspectul dolului raportat la biletul la ordin ce a fost utilizat în procedură ca titlu al creanței creditorului T. E. srl, persoanele vinovate au fost trimise în judecată prin rechizitoriu pentru abuz de încredere, complicitate la abuz de încredere și instigare la fals în înscrisuri.
Așa fiind, câtă vreme persoanele vinovate au fost trimise in judecată pentru săvârșirea de infracțiuni substanțial si fundamental legate de legalitatea si veridicitatea biletului la ordin utilizat în procedura falimentului debitorului SC T. S., este clar că devin aplicabile dispozițiile art.183 C.pr.civ. sub aspectul suspendării pricinii civile/comerciale.
Cât privește apărarea fundamentată pe "inexistența" erorii esențiale s-a arătat că expertiza contabilă judiciară nu a fost dispusă prin sentința judecătorului sindic nr. 7361 din_ ci prin sentința judecătorului sindic nr. 1399 din_ . Această hotărâre judecătorească nu a fost recurată nici de către creditorul T. E. srl și nici de către lichidatorul judiciar H&B I. S. .
Este greșită si confuză afirmația creditorului cum că "hotărârea judecătorească în baza căreia a fost dispusă efectuarea expertizei a fost desființată";. Nu se face distincția simplă si obligatorie intre casare si modificare - ca soluții compatibile cu gradul de jurisdicție a recursului.
Așa fiind, urmează a se reține că prin decizia pronunțată in recurs C. ea de Apel C. a modificat în parte sentința judecătorului sindic despre care face vorbire creditorul. Apoi prin aceeași decizie C. ea de Apel
C. a respins contestația la tabelul preliminar ca inadmisibilă și nu ca nefondata, ceea ce înseamnă că o atare soluție nu are autoritate de lucru judecat asupra aspectelor legate de fondul așa zisei "creanțe" a creditorului T.
E. S. din perspectiva legitimității titlului si a realității valorii manuscrisă pe biletul la ordin.
Cu privire la poziția procesuală a lichidatorului judiciar H&B I. S. s-a arătat că această poziția procesuală este contradictorie în sensul în care, pe de o parte invocând cu generozitate prezumția de nevinovăție afirmă că nu se poate susține ipoteza dolului "în lipsa unei sentințe penale" în timp ce, pe de altă parte, lichidatorul judiciar admite ipoteza dolului atunci când susține că faptele ar fi fost cunoscute ca existând încă din decembrie 2008 când debitorul SC T. srl a formulat plângerea penală. Apoi poziția procesuală este și perdantă dar și lipsită de logică atunci când lichidatorul judiciar sustine că împrejurarea "sa fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe";. O atare abordare se situează în afara textului legal pentru că art. 75 alin (1) teza 1-a condiționează ca falsul, dolul sau eroarea esențială să fi determinat înscrierea creanței în tabel ceea ce în mod firesc presupune ca aceste împrejurări să fie anterioare înscrierii creanței și nu "ulterioare";. Aici trebuie reținut că rechizitoriul de trimitere în judecată a fost întocmit cu mult după definitivarea tabelului de creanțe.
În final, într-o manieră "asemănătoare"; cu a creditorului SC T. E. S. și lichidatorul judiciar face aceeași omisiune vădită cu privire la decizia Curții de Apel C. . S-a reiterat aceeași concluzie si anume ca decizia Curții de Apel C. nu a statuat asupra fondului. per a contrario faptul ca pe o creanță înscrisă într-o procedură se întemeiază pe un aparent "titlu"; și pe cale de consecință nu este supusă verificării aceasta nu înseamnă că acea creanță este reală iar titlul prezentat este legitim.
Analizând contestația formulată de contestatorul administratorul special M. A. D., cu luarea în considerare a dispozițiilor. art.75 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic urmează să o respingă ca fiind inadmisibilă, ținând cont de următoarele considerente:
Potrivit art.75 alin.1 din actul normativ invocat, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, termen prevăzut de art.75 alin.2, și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii
unui dol, fals sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Pentru aplicabilitatea textului legal mai sus enunțat, ca o condiție de admisibilitate a contestației, legiuitorul a prevăzut condiția esențială a trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel, contestațiile fiind admisibile doar pentru acele creanțe sau drepturi de preferință care au fost înscrise în tabel, situația reglementată de norma legală mai sus invocată nefiind aplicabilă pentru acel creanțe neînscrise în tabelul definitiv asupra cărora judecătorul sindic s-a pronunțat în condițiile reglementate de art.73 alin.2 sau pentru acele creanțe cu privire la care nu s-a formulat vreo contestație și nu au fost înscrise în tabelul preliminar de către practicianul în insolvență.
Legiuitorul statuează în mod clar și expres asupra faptului că orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe în anumite situații limitativ prevăzute de lege, respectiv în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau eroare esențială care a determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință ori în situația descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
În ceea ce privește aplicarea art. 75 în practica judiciară, în mod constant, s-au reținut două condiții de admisibilitate, respectiv descoperirea împrejurării esențiale să fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe și lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă. Aceste cerințe sunt în corelare și cu dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, căci dacă creditorii sau debitoarea cunoșteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de creanțe aveau deschisă calea contestației la tabelul preliminar. Astfel, descoperirea unei împrejurări esențiale, respectiv existența unui fals, dol, erori esențiale sau descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute, trebuie să fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe. În prezenta cauză această împrejurare este anterioară definitivării tabelului de creanțe al debitoarei, căci acest motiv a constituit elementul plângerii ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 10519/P/20008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
De asemenea, nu se poate reține în cauză nici existența unei erori esențiale sau a dolului, având în vedere că titlul executor invocat de creditoarea SC T. E. I. E. S. îl constituie Biletul la Ordin emis de către debitoarea SC T. I. E. S. la data de 6 decembrie 2007 pentru suma de 5.648.051,28 lei, scadent la data de 16 decembrie 2008 și plătibil la C. -N. . Ori, biletul la ordin este un titlu acauzal, independent de raportul juridic fundamental dintre părți, astfel că administratorul special sau debitoarea nu pot opune beneficiarului acestuia excepții născute din acest raport, eventuala nulitate a Biletului la Ordin generată de inexistența mandatului de completare sau a depășirii acestui mandat putând fi discutată doar în cadrul procedurii speciale a procesului cambial, așa cum aceasta este reglementată de dispoziția art. 63 din Legea nr. 58/1934, cu modificările ulterioare, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 61 din același act normativ, acesta are valoare de titlu executoriu, iar potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, creanțele constatate prin titluri executorii nu sunt supuse verificării.
De asemenea, mai reține judecătorul sindic faptul că aceleași motive au stat și la baza contestației la tabelul preliminar de creanțe, iar prin decizia civilă nr. 2879/_ pronunțată în dosarul_ al Curții de Apel C., această contestație a fost respinsă ca inadmisibilă în mod irevocabilă.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic consideră că prezenta contestația formulată de contestatorul administratorul special M. A. D. este inadmisibilă, întrucât condițiile reglementate de dispozițiile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu sunt întrunite în cauză, nefiind vorba de una din cele trei situații în care se poate formula contestație împotriva trecerii unui anumit cuantum în tabel sau a unui rang de preferință.
Față de cele de mai sus, judecătorul sindic va respinge ca inadmisibilă contestația la tabelul definitiv de creanțe formulată de administratorul special M. A. D. în contradictoriu cu debitoarea SC T. I. E.
S. prin lichidator judiciar S.P. "H&B I. "; S. și creditoarea SC T. E. I. E. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca inadmisibilă contestația la tabelul definitiv de creanțe formulată de administratorul special
M. A. D. în contradictoriu cu debitoarea SC T. I. E. S. prin lichidator judiciar S.P. "H&B I. ";
S. și creditoarea SC T. E. I. E. S. . Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1197/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 2317/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
