Sentința civilă nr. 1434/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1434/2013
Ședința publică din data de 17 mai 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către reclamanta-creditoare D. G. A F. P. A JUDEULUI C. împotriva pârâților T. I. și D. M., în cadrul procedurii de insolvență deschisă împotriva debitoarei SC M. P. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal, la ambele strigări ale cauzei, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către reclamantă.
De asemenea se constată că la dosar s-a înregistrat de către reclamantă, la data de 16 mai 2013, o cerere de amânare a cauzei, în vederea îndeplinirii obligației de citare prin publicitate a pârâtului D. M. stabilită în sarcina sa la termenul anterior.
Judecătorul sindic, din oficiu, dispune atașarea la prezentul dosar a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare cu părțile cusute, din eroare în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., precum și a răspunsului primit din partea Penitenciarului Bârcea Mare, municipiul Deva. Tododată, deliberând, față de împrejurarea că citația emisă pe numele pârâtului D. M. a fost afișată pe ușa principală a locuinței acestuia, iar procedura de citare cu el s-a îndeplinit și prin afișare la ușa instanței și prin publicarea citației în Buletinul procedurii de insolvență, reținând că Buletinul procedurilor de insolvență este un ziar de circulație națională, instanța revine asupra măsurii stabilite în sarcina reclamantei de citare a pârâtului D.
M. printr-un alt ziar de circulație națională și reține procedura de citare ca fiind legal îndeplinită. De asemenea instanța, întrucât cauza se află în stare de judecată, o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, reclamanta D.
G. A F. P. A J. C., creditoare în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. M. P. S.R.L., a chemat in judecată pe pârâții T. I. și D. M., solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata întregului pasiv al debitoarei, în cuantum de
205.581 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că după cum rezulta din rapoartele intocmite de lichidatorul judiciar, actualul administrator statutar al debitoarei T. I. se afla incarcerat la Penitenciarul Timișoara pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 2 ani, inchisoare pentru furt calificat, conform sentinței nr.
414/2011 a Judectoriei C. -N., in baza căreia s-a emis mandatul de executare nr. 543/2011, iar din declarațiile deținutului reiese ca acesta nu a preluat bunuri si documente de la fostul administrator D. M. .
In ceea ce privește corespondenta comunicata de lichidatorul judiciar in mun. Lupeni, str. Parângului, nr. 28, bl. A7, se. 1 et. 3, ap. 16, către fosta asociata a societății debitoare D. Sandra Dorina a fost returnata, iar corespondenta comunicata fostului administrator D. M. având CI seria HD nr. 0. eliberata de politia Lupeni la data de_, CNP 1., la noua adresa indicata de D. Județeană de evidenta a persoanelor C., prin care lichidatorul judiciar a solicitat sa i se comunice documente privind predarea actelor contabile ale societății si activelor către T. I., precum si locația bunurilor care figurează ca fiind in patrimoniul societății debitoare la Primăria Lupeni, respectiv cele doua autoturisme, aceasta a fost returnata cu mențiunea "refuza primirea".
Asa cum rezulta din evidentele furnizate de Oficiul Registrului Comerțului C. incepand cu data de_ d-ul T. I. este administrator al societății debitoare, anterior acestei date calitatea de administrator fiind deținuta de D. M. . Din titlurile executorii enumerate in cererea de deschidere a procedurii insolventei rezulta ca debitele restante sunt anterioare datei de_ .
Se apreciază ca răspunderea aparține ambilor administratori deoarece noul administrator T. I. a preluat atribuțiile de conducere si administrare a debitoarei de unde rezulta ca avea si obligația plații debitelor restante. Conform practicii deja stabilite, prin neprezentarea documentației financiar-contabile către organul care aplica procedura- administratorul/lichidatorul judiciar, s-a demonstrat faptul ca astfel de acțiuni intra sub incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 litera d), intrucat se incearca evitarea unui control asupra modului in care au fost valorificate activele falitei si destinația efectiva a sumelor de bani rezultate in urma acestor operațiuni. Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusa la dispoziția organului care aplica procedura insolventei, numit in cauza, in vederea analizării cauzelor si persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei in incetare de plați, a bunurilor aflate in patrimoniu, etc, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului in care a fost gestionata intreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificării modului in care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării intregii activități a acesteia, conturează, fara echivoc vinovăția fostei conduceri si legătura directa intre acțiunile acesteia si falimentarea persoanei juridice.
In calitate de administratori ai societății debitoare, parații nu si-au indeplinit obligația prevăzuta de Legea nr.85/2006, in sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listelor privind creditorii si creanțelor acestora, a contului de profit si pierderi cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art. 35 din lege. Prin neprezentarea acestor acte se dovedesc implicit cazurile de culpa prevăzute de legea speciala, situație in care se solicită să se aprecieze ca se impune antrenarea răspunderii administratorilor debitoarei conform art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata. Intenția de fraudare a creditorilor este mai mult decât evidenta, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la indeplinirea obligațiilor sociale si financiare asumate. În cazul răspunderii civile instituite de art. 138 din Legea nr.85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului facandu-se prin simpla ajungere a debitorului in incapacitate de plata. Prin excepție, Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere a anumitor persoane -membri ai organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la incetarea plații datoriilor prin săvârșirea unor fapte expres si limitativ prevăzute de
lege. Prin raportul lichidatorului judiciar se face implicit dovada legăturii dintre fapta ilicita, culpabila a paratului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
In sarcina paraților poate fi reținuta fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, in condițiile in care nu s-au predat documentele contabile lichidatorului judiciar, astfel cum ele sunt prevăzute in art.28 din Legea nr.85/2006. Paraților le revenea obligația, in calitatea de administratori statutari, de a duce la indeplinire contractul de mandat incredintat in conformitate cu dispozițiile legale in materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul in care este ținuta evidenta contabila, obligațiile lor reiesind cu celeritate din dispozițiile art.73 alin.l si alin.2 ale legii nr.31/1990 precum si din dispozițiile art. 11 alin.4 din legea nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt solidar răspunzători pentru societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea in răspundere impotriva lor aparținând creditorilor societății doar in cazul deschiderii procedurii insolventei. In condițiile netinerii contabilității in conformitate cu legea, se prezuma existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs care consta in pasivul inregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista incetarea de plați si una din faptele enumerate de art 138, prezumția având caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnata prin proba contrara. Se mai arată ca, potrivit art. 138 litera (d) din Legea nr.85/2006, faptul ca nu a fost ținuta contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea organelor de conducere deoarece nu exista posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere si administrare a patrimoniului de către administratorul societății. In acest sens, potrivit teoriei si practicii judiciare, in dreptul civil si in cel comercial, operează doua reguli principale: prima - răspunderea delictuala operează pentru cea mai ușoara culpa si a doua - indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrala, cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovăției. In cazul de fata, indiferent de faptul ca parații, in calitate de administratori, au incalcat din culpa (neglijenta) sau cu intenție normele de drept care ii impuneau tinerea corecta a contabilității si gestionarea cu atenție a patrimoniului si activității, aceștia se fac vinovați de incalcarea legii (contabilității, in cazul de fata) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorului (de drept sau de fapt) de a tine evidenta contabila conform legii si de a o prezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin. 1 lit. c si alin. 2, ale art. 134 alin. 1 si 2 si ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - legea societăților comerciale, ale art.l 1 alin.4 din Legea nr.82/1991 rep. - legea contabilității. Astfel, reclamanta a invocat prevederile art.73 alin.l lit.c si alin. 2 din Legea nr.31/1990, art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991.
Reclamanta a mai arătat că înregistrarea corectă în contabilitate a operatiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garantie că operatiunile au fost legale, că ele pot fi verificate si că îsi vor putea recupera creantele din bunurile înregistrate în contabilitate. În cazul de fată, reclamanta a suferit un prejudiciu constând în creanta nerecuperată de la debitor, datorită faptului că pârâtii nu au respectat prevederile art.73 alin.l lit.c si alin. 2 din Legea nr.31/1990, art. 11 alin. 4 din Legea nr. 8/1991 si art. 26 din Legea nr. 85/2006.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr.
85/2006.
Deși au fost legal citati, pârâții T. I. și D. M. nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a invoca apărări față de cererea reclamantei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și
obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtilor întrunește condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în sarcina pârâtilor putând fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acestia nu i-au predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâtii se fac vinovati de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtilor le revenea, în calitate de administratori statutari, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 31/1990. Totodată, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtii nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtilor poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei, întrucât pârâtii nu au fost în măsură să sesizeze scadența obligațiilor de plată cu consecința directă a calculării pentru debitele neachitate a penalităților și majorărilor de întârziere.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanța astfel cum a fost înscrisa în tabelul definitiv al creditorilor, creanța care reprezintă prejudiciul cauzat
acestuia urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâtii se impune a fi obligati la plata întregului pasiv în cuantum de 205.581 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de D. G. A F. P. A J. C. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei S.C. M. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții T.
I., cu domiciliul în com. A., str. R. nr. 15, ap. 8, jud. C., și D. M., cu domiciliul necunoscut si având ultimul domiciliu cunoscut în com. A., str. L. nr. 90, bl. I1, ap. 11, jud. C. .
Obligă pârâții, în solidar, să plătească întregul pasiv al debitoarei S.C. M. P. S.R.L., J_, în sumă de 205.581 lei.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
V. LAURA OROS A. Z.
Fiind în concediu de odihnă semnează grefier sef
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L./4ex./_
| ← Sentința civilă nr. 3066/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 1738/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
