Sentința civilă nr. 1452/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

România

Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a2

Cod operator date cu caracter personal 11553

Sentința civilă nr. 1452/2013 Ședința publică din data de 20 mai 2013

Instanța este constituită din: Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.

Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamantul N. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC S. C. S. C. -N., împotriva pârâților F. laudiu I., I. Ș. P. și M. I. M. Vasiu, formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar practicianul în insolvență N. S. .

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar extrase de pe site-ul M. ului Finanțelor Publice cu privire la situația financiară a debitoarei SC S. C. S. . Declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Judecătorul sindic, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților conform art. 138, pct. 1, lit. b, c și d din Legea nr. 85/2006 și obligarea acestora, în solidar, la plata pasivului societății debitoare, în cuantum de 222.193,1 lei.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 6 martie 2013, la Tribunalul Specializat C., lichidatorul judiciar N. S. P. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâților F. C. I. ,

  1. S. P. și M. I. M. și obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 222.193,1 lei reprezentând pasivul debitoarei SC S. C. S. rămas

    neacoperit, motivat de faptul că în sarcina acestora se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. b, c și d din Legea nr. 85/2006.

    Lichidatorul judiciar a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege a procedat la notificarea administratorilor debitoarei cu privire la deschiderea procedurii, notificarea fiind transmisă la sediul social al societății declarat la ORC C. . În cuprinsul notificării lichidatorul judiciar a pus în vedere obligația predării actelor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 85/2006. Notificarea a fost transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de_, aceasta fiind primită de un delegat al societății în data de_ . În data de_ lichidatorul judiciar a retransmis la sediul debitoarei notificarea, care, de asemenea, a fost ridicată de către un delegat. Cu toate acestea, documentele solicitate nu au fost predate integral, fiind predate doar documentele aferente anilor 2006 și parțial 2007. Lichidatorul judiciar a procedat la identificarea domiciliilor administratorilor și asociaților debitoarei, Direcția de Evidență a Persoanelor C. -N. comunicându-i datele solicitate, astfel că în data de_ a trimis pârâților la domiciliul acestora o notificare prin care le-a solicitat predarea documentelor contabile ale societății. Cu toate că notificarea a fost primită, pârâții nu au prezentat actele solicitate. În consecință, lichidatorul judiciar a constatat că o creanța în sumă de 222.193,1 lei provine din TVA neachitat de către debitoare, impozit pe veniturile din salarii și alte contribuții. Astfel, conform înscrisurilor anexate declarației de creanță a D.G.F.P. C. pârâții și-au însușit TVA-ul datorat de societate statului. De asemenea, creanța provine din datorii față de I.T.M. C., MUNICIPIUL C. -N. și MUZEUL ETNOGRAF AL TRANSILVANIEI a cărui creanță este în cuantum de 104.291,86 lei și SC PORSCHE LEASING ROM. IA IFN SA a cărei

    creanță este în cuantum de 28.942,76 lei. Față de cele arătate, lichidatorul judiciar a considerat că pârâții s-au folosit efectiv de societate în interesul lor propriu, încălcând prevederile art. 138, lit. b din Legea nr. 85/2006. De asemenea, prin neprezentarea actelor contabile către lichidator pârâții au încălcat prevederile art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că au făcut să dispară unele documente contabile cu intenția de a-și ascunde vinovăția. Din aspectele reținute rezultă că sunt întrunite în cauză condițiile răspunderii delictuale referitoare la prejudiciu, faptă, persoană vinovată și culpă în persoana pârâților. Prejudiciul este produs constând în suma de 222.193,1 lei înscrisă în tabelul de creanțe, iar în ceea ce privește fapta, se consideră că pârâții au refuzat predarea actelor contabile tocmai pentru a-și ascunde vinovăția.

    Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus întâmpinare la dosar.

    Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:

    Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

    Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

    Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

    Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

    Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea

    și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

    Prin modul cum au condus societatea, așa cum rezultă din faptul că nu au fost achitate TVA-ul datorat statului, impozitele pe salarii și alte contribuții, se deduce faptul că pârâții au făcut acte de comerț în interesul lor, folosindu-se de societate în acest scop, dispunând continuarea activității acesteia, deși știau că persoana juridică se îndreaptă spre faliment. Sunt întrunite astfel cerințele instituite de art. 138, al. 1, lit. b, c din Legea nr. 85/2006, pentru a putea fi antrenată răspunderea personală materială a pârâților.

    De asemenea, lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din

    faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.

    În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.

    Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâților este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. b, c și d din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligați pârâții să suporte, în solidar, întregul pasiv al debitoarei în sumă de 222.193,1 lei.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

    H O T Ă R Ă Ș T E:

    Admite cererea lichidatorului judiciar N. S. P., desemnat să administreze procedura debitoarei SC S. C. S. C. -N. .

    Îi obligă pe pârâții F. C. I., domiciliat în C. -N., Strada I.

    , nr. 8, ap. 64, I. S. P., domiciliat în F., Strada C., nr. 29, județul C. și M. I. M., domiciliat în F., Strada C., nr. 22, județul C., în solidar, la plata sumei de 222.193,1 lei, pasiv al debitoarei.

    Definitivă și executorie.

    Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2013.

    JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

    1. P. S. M.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1452/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței