Sentința civilă nr. 1656/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1656/2013
Ședința publică din data de 6 iunie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamanta SOCIETATEA H & B I. S., în calitate de lichidator judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC A. I. S., împotriva pârâtului G. I., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar Societatea H&B I. S., d-na Chirilă Oana M., practician în insolvență, cu împuternicirea de reprezentare depusă la dosar la acest termen și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită față de părți, atât potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă cât și potrivit Codului de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 29 mai 2013 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare.
Se comunică reprezentantei lichidatorului judiciar un exemplar al întâmpinării, împreună cu actele anexă depuse de pârât.
Judecătorul sindic învederează pârâtului faptul că a fost citat pentru acest termen atât în C. -N., str. B., nr.13, ap.41, jud. C., domiciliu care figurează în cartea sa de identitate, cât și în C. -N., str. I., nr.22, jud. C. și îi solicită să precizeze care este adresa sa, respectiv unde locuiește.
Pârâtul susține că, momentan, nu are casă și că nu a locuit niciodată pe strada I. . Poate fi citat de pe strada B., aceea fiind adresa cu care figurează în cartea de identitate. Arată că știe pentru ce a fost chemat în judecată și solicită respingerea cererii de chemare în judecată întrucât lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit îndatoririle sale de lichidator judiciar.
Judecătorul sindic învederează pârâtului faptul că atribuția de a verifica îndeplinirea atribuțiilor de către lichidatorul judiciar revine judecătorului sindic. De asemenea, i se aduce al cunoștință că a fost chemat în judecată pentru anumite fapte; în plus, având în vedere că în contabilitatea societății figurează o serie de bunuri, mijloace de transport, îi solicită să precizeze ce s-a întâmplat cu bunurile menționate, respectiv să precizeze dacă a predat documentele contabile lichidatorului judiciar.
Pârâtul arată că nu a avut documente contabile pentru că nu a mai lucrat în ultimii cinci ani, a închis firma în anul 2008, respectiv arată că nu a mai ținut contabilitatea din anul 2008 când a suspendat activitatea. Cunoaște faptul că s-au acumulat datorii, în anul 2008 a avut datorii de aproximativ 36.000 lei și știa că curg dobânzi. A vândut toate mijloacele de transport care figurează în averea debitoarei în anul 2008, documentele contabile nu le mai deține, iar cu banii obținuți a plătit creditele pe care le-a contractat pentru achiziționarea mijloacelor de transport.
Judecătorul sindic pune în vedere pârâtului să precizeze dacă nu consideră că ar fi trebuit să justifice ieșirea bunurilor menționate din contabilitatea societății.
Pârâtul arată că ultimul bilanț a fost întocmit în anul 2008, acesta a fost depus la finanțe și a fost predat și lichidatorului judiciar.
Judecătorul sindic pune în vedere pârâtului să precizeze dacă a făcut înregistrările necesare în contabilitate după înstrăinarea bunurilor.
Pârâtul arată că nu a mai ținut contabilitatea, a plătit toți creditorii, a scăpat firma de datorii. Arată că a plătit la DGFP o taxă auto care consideră că trebuia să-i
fie restituită și a propus compensarea datoriilor cu această taxă, formulând o cerere în acest sens, precum și o acțiune în instanță, în ianuarie 2013, potrivit dovezilor depuse la dosar. A formulat acțiunea menționată în luna ianuarie 2013 când i s-a solicitat suma în discuție, până atunci nu i s-a mai solicitat suma. Susține că, atunci când a închis firma, a comunicat finanțelor acest lucru. Știa că era deschisă procedura insolvenței împotriva SC A. I. S., prezentându-se la un termen. Consideră că, dacă ar fi recuperat taxa auto, suma recuperată rămânea în contul creanțelor societății.
Judecătorul sindic învederează pârâtului faptul că nu intervine compensarea în maniera expusă de către acesta, respectiv că taxa la care se referă nu are nici o legătură cu prezenta cauză.
Judecătorul sindic acordă cuvântul părților cu privire la probe.
Pârâtul arată că nu are nici o probă, precizând că înțelege pentru ce a fost chemat în judecată. Solicită ca lichidatorul judiciar să recupereze creanța sa de la DGFP. Arată că a plătit mai multe taxe de înmatriculare, una fiind plătită în 9 octombrie 2007, iar din anul 2007 a fost plecat din țară.
Judecătorul sindic învederează pârâtului faptul că instanța nu face compensarea, nu se discută în această cauză despre eventualele compensări cu Administrația Finanțelor Publice, compensarea menționată de către pârât neavând legătură cu prezenta cauză. De asemenea, învederează pârâtului faptul că la data la care s-a deschis procedura insolvenței, nu mai putea recupera taxa în discuție pentru că era prescrisă dat fiind faptul că a stat în pasivitate din 2007, când a plătit taxa, până în anul 2012, când s-a deschis procedura insolvenței; în trei ani dreptul de recupera acea taxă s-a prescris, astfel încât lichidatorul judiciar oricum nu avea obligația să efectueze demersuri în acest sens, cu atât mai puțin în această etapă când, oricum, taxa este prescrisă.
Judecătorul sindic pune în discuția părților dacă mai au alte cereri.
Reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu are alte cereri formulat în probațiune.
Pârâtul consideră că taxa nu este prescrisă, iar cu privire la cererea de antrenare a răspunderii arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Judecătorul sindic acordă cuvântul în susținerea cauzei pe fond.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în temeiul prevederilor art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtului la plata sumei de 75.665 lei reprezentând pasivul societății debitoare, conform tabelului definitiv al creanțelor.
Pârâtul consideră că nu datorează nimic întrucât i-a fost datoare și lui DGFP cu respectiva sumă, consideră că suma care i se pretinde, cu dobânzi și penalitățile calculate, se compensează cu ceea ce trebuie să i se dea. Crede că nu este dator la nimeni cu nimic, a plătit toți creditorii când a închis firma. Crede că nu are nici o obligație să plătească sumele pretinse.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 aprilie 2013 lichidatorul judiciar H&B I. S. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC A. I. S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtului G. I. și obligarea acestuia la plata sumei de 75.665 lei reprezentând pasivul debitoarei înscris în tabelul definitiv de creanțe, motivat de faptul că în sarcina acestuia se poat reține fapta ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că nu i s-au predat actele și documentele solicitate în conformitate cu disp. art. 28 deși pârâtului revenea obligația întocmirii acestora în conformitate cu disp. art. 73 alin.1 lit. c din legea nr. 31/1990 și art. 10 din legea contabilității. Pentru a intra în posesia documentelor societății, a procedat la notificarea privind predarea actelor
prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 a administratorului statutar, adica a paratului, acesta primind un exemplar din notificarea mai sus amintită. La data de_ paratul s-a prezentat la sediul administratorului judiciar, ocazie cu care au fost predate un număr nesemnificativ din documentele solicitate de administratorul judiciar în temeiul art 28 din Legea nr. 85/2006. În vederea obținerii unor copii ale documentelor contabile depuse de societatea debitoare la AFP C. -N., lichidatorul judiciar s-a adresat acestei instituții, însă nu au fost comunicate niciun fel de documente, comunicându-i-se faptul că acestea trebuie să existe în arhiva societății si că ultimul bilanț depus la organul fiscal a fost cel aferent exercițiului financiar 2008.
Pe baza balanței de verificare pentru luna decembrie 2008 și bilanțul prescurtat la_ puse la dispoziție de parat, precum și a bilanțurile contabile publicate pe site-ul M. ului Finanțelor Publice pentru exercițiile financiare 2006, 2007 și 2008 s-a procedat la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea la starea de insolvență. La_, în patrimoniul debitoarei SC A. I. S., la capitolul "Active imobilizate"; sunt evidențiate bunuri în cuantum de 218.000,25 lei, la care este înregistrată o amortizare în cuantum de 93.100,04 lei. Conform balanței de verificare la_, activele imobilizate au următoarea componență: cheltuieli de constituire amortizate integral 73,80 lei; aparate de măsură și control 369,74lei;mijloace de transport 214.356,85 lei; animale și plantații 4.000,00 lei; mobilier, birotică, echipamente de protecție amortizate integral 120,00 lei si avansuri pentru imobilizări corporale 2.679,86 lei.
Acest raport a fost comunicat debitoarei la sediul său, unde domiciliază în fapt și paratul administrator statutar, raportat la faptul că nu a fost desemnat în cauză un administrator special.
Prin adresa nr. 125/_, i s-au solicitat acestuia o serie de informații și documente privind achiziția și înstrăinarea a două autoturisme Mercedes Actros și a semiremorcii Schwartz, precum și predarea activelor imobilizate care figurează în balanța de verificare la_ . Totodată, s-a solicitat dovada încasării contravalorii celor două camioane Mercedes Actros și a semiremorcii Schwatrz întrăinate și documentele privind utilizarea eventualelor sume încasate în urma înstrăinării celor două camioane Mercedes Actros și a semiremorcii Schwartz, precum și documente justificative pentru efectuarea demersurilor de recuperare a creanțelor evidențiate în contabilitate conform balanței de verificare la_ . La data de_, paratul a procedat la înregistrarea la sediul lichidatorului judiciar a unui răspuns la solicitările formulate prin adresa nr. 125/_, raspuns in care a aratat ca societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate în ultimii patru ani și nu au mai fost întocmite situații contabile, ca nu se poate proceda la predarea activelor imobilizate lichidatorului judiciar, întrucât societatea neavând un sediu proprietate proprie, acestea fiind foarte vechi au fost aruncate, iar în ceea ce privește echipamentele, ele au fost uzate și casate, ca s-a făcut o greșeală în balanță, pe care
, ca administrator, a omis să o verifice la semnarea acesteia si ca cele 2 autocamioane Mercedes Benz și semiremorca Schwartz au fost achiziționate în 2007, ulterior vândute cu suma totată de 120.000 RON, iar sumele provenite din vânzare au fost returnate celor de la care s-au împrumutat banii. S-a mai aratat ca, creanțele pe care firma le-a avut în anul 2008 au fost recuperate în proporție de 50%, deoarece restul au provenit de la firme care au falimentat sau au dispărut fără posibiliatea de a afla unde își aveau sediul, ca documente în sensul celor arătate nu poate să pună la dispoziție deoarece nu le deține la acel moment si ca singurul script anexat este adresa nr. 58404/_ a AFP a mun. C. - N. prin care se arată sumele încasate cu "titlu de taxă primă înmatriculare";.
A mai aratat lichidatorul judiciar ca nu i-au fost puse însă la dispoziție documentele justificative si ca lipsa acestora creează prezumția folosirii acestora în folosul propriu al administratorului statutar sau a altor persoane, faptă care se încadrează în prev. art.138 alin.1 lit. a) din Legea nr.85/2006.
Prin intampinarea depusa, paratul a solicitat respingerea cererii ca fiind neintemeiata. S-a arata ca lichidatorul judiciar avea obligatia, conform art. 25 lit h) din Legea nr. 85/2006, de a recupera de la DGFP C. suma de 28.880 lei, suma la care urmau sa se adauge accesoriile si ca in luna actombrie 2012 a incercat sa faca o demersuri in acest sens, insa cererea sa a fost respinsa pentru lipsa calitatii procesuale, respectiv ca urmare a faptului ca isi pierduse dreptul de a administra societatea debitoare.
Analizând cererea de angajare a răspunderii, cu luarea în considerare a disp. art.138 lit. a din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Asociat al societății debitoare a fost, potrivit actului constitutiv aflat la filele 10-12, pârâtul G. I. .
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
De asemenea, fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Având in vedere aceste raționamente, judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului se încadrează în prev. art.138 lit. a și d) din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile societății în interes personal sau în interesul altei persoane și nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar (f.8-39), pârâtul, prin modul de gestionare a patrimoniului debitoarei, a contribuit in mod nemijlocit la crearea prejudiciului ce consta in insuficienta activului patrimoniului debitoarei falite in vederea acoperirii creanțelor, pasivul neacoperit al debitoarei fiind de 75.665 lei
De asemenea, judecătorul sindic reține și faptul că, în lipsa unei evidențe contabile, lichidatorul judiciar nu a putut identifica situația reală a patrimoniului debitoarei si nu a putut lua măsuri cu privire la valorificarea eventualelor bunuri și recuperarea creanțelor debitoarei, pentru obținerea de surse bănești în scopul plății creditorilor care au formulat cereri de admitere a creanțelor deținute împotriva averii debitoarei. Mai mult, paratul, in calitate de administrator statutar nu a dat dovadă de transparență față de creditorii societății care nu au fost în măsură a cunoaște situația debitoarei și a desfășura relații comerciale cu aceasta în cunoștință de cauză. Mai mult, nu a fost posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă debitoarea și luarea măsurilor care se impun pentru înlăturarea acestora în detrimentul creditorilor.
Activitatea delictuală a paratului constă în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea contabilității, iar faptul că situația prezentată în balanța de verificare la_ nu corespunde realității, cum susține pârâtul, a condus în final la un grad de îndatorare foarte ridicat în raport cu capacitatea societății debitoare de achitare a obligațiilor, acest fapt constituind una dintre cauzele care a generat starea de insolvență. In plus, neținerea contabilității SC A. I. S. în conformitate cu dispozițiile legale, a dus la pierderea acestei garanții de către creditori, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele la scadență, fapt care a dus totodată la curgerea de dobânzi și penalități favorizând starea de insolvență, rezultând astfel raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății în starea de insolvență. Pe de altă parte, inexistența faptică a bunurilor care, potrivit susținerilor pârâtului au fost înstrăinate, conduce la aceeași concluzie și anume aceea că debitoarea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea întrucât nu a evidențiat ieșirea acestora din patrimoniul debitoarei, desigur, pe baza actelor justificative care ar fi trebuit să stea la baza tranzacției.
De altfel, cele două fapte reținute în sarcina pârâtului sunt în strânsă legătură întrucât neevidențierea operațiunilor efectuate în contabilitatea debitoarei ulterior anului 2008, a facilitat folosirea bunurilor debitoarei în alte scopuri decât în acela al debitoarei, activitatea societății fiind practic deturnată de la scopul pentru care aceasta a fost înființată.
De asemenea, judecătorul sindic constată că probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză se completează recunoasterile paratului, făcând dovada deplină asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată.
Pentru toate considerentele expuse, judecătorul sindic va obliga pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC A. I. S. în cuantum de 75.665 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea H
& B I. S. împotriva pârâului G. I. dom in C. -N., str. B., nr. 13, ap. 41, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâtul la suportarea pasivului debitoarei SC A. I. S., în cuantum de 75.665 lei.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.4 ex. NK/_
| ← Sentința civilă nr. 3574/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 899/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
