Sentința civilă nr. 362/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 362/2013
Ședința publică de la 26 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | V. | , judecător-sindic |
GREFIER: T. | E. |
Pe rol fiind derularea procedurii reglementată de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitorului SC A. V. S., cu sediul în municipiul B., str. I. V., nr.3, sc.E, ap.10, județul B. -Năsăud, cod unic de înregistrare 25754840, număr de ordine în registrului comerțului J_ și examinarea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul SC Ad-Re-Li I. împotriva pârâților B. A. L. și B. C. A. . Cauza s-a judecat în fond la data de 12 februarie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, din lipsă de timp pentru deliberare, a
fost amânată succesiv la data de 19 februarie 2013 și 26 februarie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar AD-RE-LI I. în contradictoriu cu pârâții B. A. L. și B. C. A., a formulat cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pentru suma de 12339,47 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC A. V. S. .
În motivare s-a arătat că în la data solicitată de debitor pentru intrare în procedura falimentului debitorul a prezentat un bilanț fals, în sensul că activul conform bilanțului și balanței de verificare a conturilor declarat în sumă de 39.521 lei este ireal, mai precis era egal cu zero, mărfurile second-hand nemaiputându-se valorifica, fiind considerate deșeuri periculoase care pun in pericol sănătatea populației, lucru valabil in situația existentei faptice a stocului de marfa, iar 30 bucăți nu erau în realitate.
In calitate de lichidator judiciar consideră că stocul fizic era inexistent si avea o valoare egală cu zero. Incertitudinea realității stocului de marfă se bazează pe faptul ca in luna august 2010 debitorul SC A. V. facturează către SC GERTEXTIL S. cantitatea de 25.978 kg haine uzate în valoare de 38.967 lei, fără TVA. Urmare a celor prezentate mai sus, se consideră că stocul de marfa din evidența contabilă a SC
A. V. S. este inexistent, debitorul cu rea credința dorind să preia marfa, în calitate de lichidator și să răspundă de ea. In luna august s-au găsit in evidența contabilă ultimele facturi de livrări, toate către același beneficiar, SC GERTEXTIL S.
. In luna septembrie nu se mai facturează nimic, iar la începutul lunii octombrie debitorul solicită intrarea in procedura simplificată a insolventei. I-a solicitat debitorului prin adresa nr. 32/_ să-i prezinte documente justificative care atestă
că bunurile aflate în stoc la data deschiderii procedurii au fost supuse operațiunilor de curățire, si dezinfecție, precum si sortări lunare, distinct pe fiecare lot care certifică efectuarea operațiunilor.
Un activ este recunoscut in contabilitate si prezentat in bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat (ă) în mod credibil.
Ca atare în conformitate cu Legea Contabilității nr. 82/1991, art. 43 "efectuarea cu buna știința de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiune de fals intelectual și se pedepsește conform legii, aceste mărfuri trebuiau provizionate și de asemenea trebuia înregistrată cheltuiala preconizată cu valorificarea deșeurilor prin firme specializate conform legislației in vigoare.
In cazul de față mărfurile s-au cumpărat, cele mai multe in anul 2009, s-a dedus TVA-ul aferent acestora, dar conform evidenței sintetice și analitice acestea nu figurează că au ieșit din evidență, există astfel doua variante:
s-au vândut fără documente, dar s-a încasat contravaloarea acestora, motiv pentru care în evidența contabilă apar împrumuturi de la asociați în creștere de la o lună la alta. In acest caz este vorba de evaziune fiscală în sensul că TVA-ul colectat nu s-a achitat la momentul vânzării efective și nu se poate stabili cu exactitate impozitul pe profit, necunoscându-se adaosul comercial practicat;
s-au făcut aprovizionări repetate, finanțat din aportul asociaților, administratorii nu au vrut să vândă mărfurile, iar după un an aceste mărfuri fiind deja considerate deșeuri, debitorul cu bună știința ducând societatea la încetare de plăți, solicitând intrarea în insolvență si încercând să pună răspunderea pe seama lichidatorului care după părerea lui este răspunzător de mărfurile existente în stoc și să suporte cheltuielile ocazionate de valorificare.
Folosind bunurile sau banii societății în folosul propriu sau al altei persoane și neținând o contabilitate în conformitate cu legea, respectiv, nepredarea actelor contabile către lichidatorul judiciar s-a ajuns ca debitorul să nu poată urmări intrările și ieșirile de bunuri și valori materiale și bănești, inclusiv a datoriilor pe care le are de achitat către creditori, iar lichidatorul judiciar la rândul său, să nu poată urmări dacă debitorul a respectat regulile și legile în vigoare privind desfășurarea activității, dacă are bunuri în patrimoniu, dacă și cui trebuie să plătească sume de bani sau de la cine trebuie să recupereze eventuale sume de bani.
Se apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților. Astfel, vinovăția pârâtului constă în fapta administratorului statutar care a achiziționat marfa second-hand, in mod repetat a vândut și încasat contravaloarea acestora, fără documente justificative.
Având în vedere situația sus prezentată, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței "judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 138, alin.l, lit. a, b, c, d, e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței completate cu prevederile art. 998 - 999 din Codul Civil care se referă la răspunderea civilă, răspunderea administratorului statutar fiind o răspundere civilă delictuală.
S-a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea (art. 138 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006 - privind procedura insolvenței).
Conform art.6 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea,, Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ,,.
Conform art. 22 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea "pentru verificarea înregistrării corecte in contabilitate a operațiunilor efectuate se întocmește balanța de verificare, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a raportărilor contabile stabilite potrivit legii,,.
Conform art. 10 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea,, Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.
În drept s-au invocat disp. art. 138, alin. 1, lit. a, b, c, d, e din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâții B. A. L. și B. C. A. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Raportul cauzelor a fost întocmit in baza tuturor documentelor contabile ale societății, predate practicianului in insolventa după desemnarea acestuia. După acest moment pârâții nu au mai predat acte suplimentare lichidatorului, astfel ca de la data întocmirii raportului și până la data formulării cererii de antrenare a răspunderii nu au existat acte suplimentare care să răstoarne convingerile si părerile lichidatorului, astfel cum acestea au fost concretizate la data întocmirii raportului. Aceasta cerere de antrenare a răspunderii are caracter pur vexatoriu si s-a materializat ca urmare a unor neînțelegeri dintre lichidator si fostul administrator al debitoarei, B. A., este si motivul pentru care lichidatorul s-a simțit atacat si amenințat de notificările care sunt doar niște simple aduceri la cunoștința a textelor legale si a situațiilor faptice, fără niciun substrat.
De observat totodată ca pasivul debitoarei constă în 6.539 lei datorii către furnizori, 3.007 lei impozit pe profit. 4.231 lei TVA de plată și în proporție covârșitoare, datorie către pârâți (pentru creditarea firmei cu sume de bani luate personal împrumut) 19.248 lei. Acest lucru dovedește că in concreto pârâții au încercat din toate puterile să facă societatea să funcționeze și au creditat-o tocmai în speranța că situația economică mondială se va îmbunătăți și vor reuși să supraviețuiască dar, din păcate, nu au avut sorti de izbânda. Tocmai de aceea nu au așteptat să se acumuleze datorii și când au realizat că nu există cale de îmbunătățire au preferat să solicite de bună voie deschiderea procedurii de insolvență pentru a nu acumula datorii către terți și a mării inutil și fără acoperire pasivul debitoarei. Aceasta reprezintă, contrar celor susținute de lichidator, o diligență din partea pârâților in administrarea societății.
Ab initio se solicită a se observa că lichidatorul invocă ca temei al atragerii răspunderii pârâților toate literele posibile ale art. 138 alin.l din Legea 85/2006:
a,b,c,d.e., motivând în general si nimic concret, mergând pe supoziții, fără ca afirmațiile sale să fie susținute de acte sau alte probe și contrazicându-se.
In contextul legislativ actual răspunderea in temeiul art. 138 din Legea 85/2006 operează în privința persoanelor care prin faptele expres si limitativ prevăzute de lege au generat starea de insolvență asupra averii debitorului, esențială fiind determinarea raportului de cauzalitate dintre faptele menționate și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
"Fapta ilicită" trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre faptele enumerate expres și limitativ de art. 138 alin. (1) lit. a-g din Lege.
Or, pârâții nu au folosit bunurile debitoarei în folos propriu sau al unui terț ci, din contră, au creditat cu banii lor, care nu sunt puțini, debitoarea, în încercarea de a face activitatea societății să devină rentabilă iar marfa s-a regăsit faptic.
Nu este de neglijat faptul că pârâții au depus toate actele contabile care au fost ținute la zi și în conformitate cu legea. Societatea a fost înființată în 2009, cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la_, procedura simplificată a fost deschisă la_ iar raportul cauzelor a fost întocmit, după cum susține lichidatoarea, în baza " bilanțurilor contabile pe anul 2009 și a balanțelor de verificare și a raporturilor efectuate în anul 2010"- adică toate actele pe care legea le prevede ca obligatorii și necesare pentru contabilitatea unei societăți și care nu se puteau întocmi fără acte primare.
Este important de reținut că toate aceste fapte de la litera d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție care trebuie dovedită în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători, fiind ilegal și contrar legii să se rețină vreo prezumție de culpă. In legătura cu această faptă ilicită care constituie obiectul analizei, în practica judiciară s-a statuat pe bună dreptate că neregulile care au provocat recalcularea impozitului nu pot fi considerate fapte care atrag răspunderea dacă nu s-a probat că aceste nereguli au fost provocate, deci au fost săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrieri necorespunzătoare în registrele de evidență contabilă.
Cu privire la "raportul de cauzalitate", trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, greșeală de gestiune în sens larg, a adus societatea în stare de insolvență. Legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere ci a prevăzut posibilitatea atragerea răspunderii administratorului doar după administrarea de dovezi concludente și pertinente care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege, s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
"Vinovăția" trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei. Toate faptele ilicite care li se impută nu pot fi săvârșite decât cu intenție și în cele mai sus prezentate au demonstrat lipsa acestei forme de vinovăție în persoana pârâților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut starea de fapt ce va fi redată în continuare.
Prin încheierea comercială nr. 235/CC/2010 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC A. V. S. și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar AD-RE-LI I. :
După deschiderea procedurii au depus declarații de creanță două creditoare și anume DGFP B. -Năsăud pentru suma de 6393 lei și SC Vodafone Romania SA pentru suma de 5946, 47 lei pasivul total al debitoarei fiind de 12339,47 lei.
În urma verificării actelor contabile prezentate de reprezentantul societății și a stocului de bunuri predate constând în îmbrăcăminte și încălțăminte second hand și arbuști thuia lichidatorul judiciar a considerat necesar să formuleze prezenta acțiune.
Reclamanta își întemeiază acțiunea în drept pe disp. art. 138 al. 1 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 85/2006.
Examinând cererea formulată prin prisma probatoriului administrat în dosar instanța constată că în cauză nu se dovedește săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de textele de lege menționate.
Astfel referitor la lit. a și b invocate se constată că lichidatorul judiciar precizează în concret și nu dovedește ce anume bunuri sau credite au fost folosite de pârâți în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și nici ce acte de comerț în interes personal ar fi făcut sub acoperirea persoanei juridice.
Cu privire la fapta descrisă la lit. c este de observat că susținerile reclamantei sunt contrazise pe de o parte de faptul că pârâții au creditat societatea în vederea funcționării acesteia iar când au constatat că nu mai sunt șanse de redresare a societății ei au fost cei ce au solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței (f.42).
Referitor la faptele prevăzute la lit. d se constată că susținerile reclamantei sunt contrazise de împrejurarea că pârâții i-au predat toate actele contabile ale societății iar în cauză nu se precizează și nu se probează existența unor acte financiar-contabile false.
Cu privire la faptele descrise la lit.e se reține că reclamanta nu indică și nu dovedește ce active au fost ascunse de pârâți și cum anume au mărit în mod fictiv pasivul societății în condițiile în care cuantumul modic al pasivului debitoarei de 12339,47 lei este substanțial sub pragul minim prevăzut de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorilor, de 45000lei.
Pentru considerentele menționate și văzând că în cauză nu este probată săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a, b, c, d și e, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar SC AD- RE-LI I. , cu sediul in mun. B., str. Ș. cel M., nr. 2B/13, jud. B. -Năsăud împotriva pârâților B. A. L. și B. C. A., ambii domiciliați în B., str.
I. V., nr.3, sc.E, ap. 10, jud. B. -Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact: CV/HVA
_ /4 ex
| ← Sentința civilă nr. 2221/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3825/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
