Sentința civilă nr. 2106/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2106/2013
Ședința publică din data de 04 septembrie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de instituire a răspunderii materiale formulate de către reclamantul
C. "L. M. "; în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C A. LSR.L în contradictoriu cu pârâta
B. L. F., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, practicianul în insolvență L. M., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, judecătorul sindic, în temeiul dispozițiilor art.131 NCPC coroborat cu dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.85/2006 verificându-și, din oficiu, competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea cererii de instituire a răspunderii materiale.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata din averea proprie a pasivului debitoarei către creditorii cuprinși în tabelul definitiv al creanțelor, în sumă de 42.00 lei, în conformitate cu dispozițiile art.138 lit.a și d din legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 10 mai 2013, lichidatorul judiciar C.I.I. L. M. desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC A. L.
S. a solicitat judecătorului sindic angajarea răspunderii pârâtei B. L. F. și obligarea acesteia la plata sumei de 42.000 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei înscris în tabelul definitiv al creanțelor, motivat pe faptul că în sarcina acesteia se pot reține fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat cuprins în actul constitutiv atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unor obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celor față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
L. idatorul judiciar a arătat că debitoarea SC A. LS a fost înființată la data de_, având ca obiect principal de activitate "4520 - întreținerea și repararea autovehiculelor";. De la data de_ asociat unic și administrator al debitoarei este pârâta B. L. F. . La data de_ prin încheierea civilă nr.689/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei.
Referitor la incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar arătat că în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei s-a efectuat o analiză a situației patrimoniului societății fiind utilizate datele din singurul bilanț contabil existent pe site-ul M. ului Finanțelor. În bilanțul aferent anului 2008 debitoarea figurează cu active imobilizate în valoare de 16.833 lei și active circulante reprezentate de stocuri și disponibilități în cuantum de 15.940 lei.
Aceste active nu au fost predate lichidatorului judiciar, considerându-se că au fost folosite de pârâtă în interes personal.
L. idatorul judiciar a arătat că prejudiciul este incontestabil și se ridică la suma de 42.000 lei la data deschiderii procedurii conform tabelului definitiv al creanțelor înregistrat la dosar. Fapta ilicită constă în folosirea bunurilor aflate în patrimoniul societății de către administratorul statutar în interes personal, vinovăția acestuia fiind dedusă din reprezentarea consecințelor faptei, reprezentare pe care acesta a avut-o la momentul înstrăinării sau folosirii bunurilor din patrimoniul societății. Raportul de cauzalitate între faptele ilicite ale pârâtei și prejudiciul creditorilor societății este evident, acest prejudiciu putând fi acoperit în mare parte prin eventuala valorificare a bunurilor în cadrul procedurii. Starea de insolvență a societății a fost favorizată prin neplata obligațiilor datorate bugetului de stat, singura șansă reală de acoperirea a pasivului debitoarei putând fi realizabilă prin valorificarea bunurilor societății în cadrul procedurii de faliment,. Prin nepredarea lor către lichidatorul judiciar se poate deduce că acestea sunt folosite în continuare de către administratorul societății în interes personal.
Referitor la incidența prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că a procedat la notificarea debitoarei și a pârâtei în vederea predării documentelor prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006, corespondența adresată debitoarei fiind restituită cu mențiunea "Destinatar mutat";, iar cea adresată pârâtei nefiind confirmată de primire. Cu toate acestea, actele solicitate nu au fost predate lichidatorului judiciar.
S-a arătat că fapta ilicită constă în faptul că pârâta nu a justificat nepredarea actelor debitoarei, ceea ce denotă conduita culpabilă a acesteia. Nepredarea acestor documente instituie prezumția simplă că respectivele acte ori nu există ori au fost distruse sau ascunse de cei obligați să le predea, în speță administratorul statutar.
Vinovăția pârâtei se deduce din faptul că administratorul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, în conformitate cu prev. art.73 lit.c din Legea nr.31/1990, iar art.11 din Legea nr.82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, vinovăția acestuia fiind prezumată de lege în cazul încălcării unor norme legale imperative. Administratorul putea și trebuia să aibă reprezentarea propriilor fapte, iar prin faptul că a încălcat normele legale invocate, norme imperative, vinovăția sa este neîndoielnică.
Raportul de cauzalitate existent între faptele ilicite ale pârâtei și prejudiciul produs creditorilor este evident, starea de insolvență a societății fiind favorizată prin inexistența unor acte contabile conforme legii sau prin ascunderea ori distrugerea acestora de către pârâtă. De asemenea, lipsa evidenței contabile corect ținute duce la îngreunarea sau chiar imposibilitatea identificării în mod corect a tuturor activelor debitoarei și, pe cale de consecință, la prejudicierea creditorilor precum și la imposibilitatea stabilirii situației economice a societății. în plus, neavând acces la actele contabile și de altă natură solicitate conform legii lichidatorul judiciar nu își poate exercita pe deplin atribuțiile în vederea valorificării bunurilor rămase în patrimoniu. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă în condițiile neținerii contabilității conform legii, atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juri set de jure. Faptul că pârâta nu a depus la dosar actele solicitate de lichidatorul judiciar, Astfel cum sunt prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2006, creează prezumția că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de ținere a contabilității conform legii.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
L. idatorul judiciar a arătat că din bilanțul contabil întocmit la finalul anului 2008 rezultă că în patrimoniul debitoarei erau înscrise active imobilizate în valoare de 16.833 lei și active circulante reprezentate de stocuri și disponibilități în valoare de 15.940 lei, care nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor și sumelor de bani aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pârâta nu a predat lichidatorului judiciar bunurile și sumele aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că activele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri și sume în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii acestea nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtei poate fi încadrată în prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu i-a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din Legea nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța apreciază că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâta se face vinovată de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.
Judecătorul sindic apreciază că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.
Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că pârâta se impune a fi obligată la plata pasivului debitoarei SC A.
LS în cuantum de 42.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea de instituire a răspunderii materiale formulată de către lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ "L. M. "; desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC A. LS și în consecință:
Obligă pârâta B. L. F., cu domiciliul în C. -N., str. F., nr. 5, ap. 85, jud. C., să plătească suma de 42.000 lei, reprezentând întreg pasivul debitoarei SC A. LS aflată în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Specializat C.
.
Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 10181/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 61/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
