Decizia civilă nr. 10181/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a2

DECIZIA CIV ILĂ NR. 10181/2013

Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.

JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C.

G.: M. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții G. C., G. L.

, împotriva Sentinței civile nr. 4032, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a2, al T. ui M., în contradictoriu cu intimata SC S. J. S. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C. I. S., având ca obiect Faliment - Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții as. de av. I. Blăjan, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

La data de_, recurenții au înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de câte 60 de lei fiecare și timbru judiciar de câte 0,15 lei fiecare.

Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.

Reprezentantul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat.

După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurenților în susținerea recursului promovat.

Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată. Menționează că susține cele cinci motive de recurs invocate în cerere. Totodată, precizează că in dosarul de fond a fost efectuată o expertiză a cărei concluzii arată că este vorba despre un management defectuos al recurenților dar în niciun caz de fapte care să atragă răspunderea patrimonială.

Instanța reține cauza in pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.4032 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ /a2, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. I. S. B. M., împotriva pârâților G. C. și G. L. în calitate de administrator statutar, respectiv director de producție al debitoarei SC S. J. S. B. M., aflată în procedură și, în consecință:

Au fost obligați pârâții să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite în cuantum de 210.343 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 622 din_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de Administrația Finanțelor P. e B. M., dispunând deschiderea procedurii generale de faliment a SC S. J. S. B. M., iar C.

I. S. B. M. a fost desemnat administrator judiciar.

Raportat la faptul că debitoarea nu a reușit achitarea datoriilor conform graficului prevăzut în planul de reorganizare, prin sentința civilă 6083 din_, instanța a dispus intrarea în procedura simplificată de faliment a debitoarei, sentința fiind publicată în Buletinul Procedurilor de I. ență iar pârâții au fost notificați la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele O. ui R.

C. M. pentru predarea gestiunii și a documentelor contabile ale societății.

În dosarul de faliment s-au înregistrat șase declarații de creanță din partea creditorilor Administrația Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 356.957 lei, Inspectoratul Teritorial de Muncă M. pentru suma de 3.202 lei, I.F. Szenasi Zsombor Pal B. M. pentru suma de 3.056,55 lei, SC Drusal SA B. M. pentru 431,94 lei, SC Romtelecom SA C. Napoca pentru suma de 773,10 lei, SC California S. B. M. pentru suma de 32.225,37 lei totalul creanțelor fiind de 396.645,96 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății aflat la fila 44.

Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că, în perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvență, pârâții au retras din patrimoniul societății suma de 210.344 lei pe care nu au decontat-o și nu au restituit-o, folosind-o în interes personal, contribuind astfel la încetarea de plăți a debitoarei iar creditorii au fost în mod cert prejudiciați.

Această împrejurare este confirmată de lucrarea de expertiză întocmită în cauză de către d-na expert Pastor Raluca din care reiese că s-au făcut retrageri succesive, la nivelul sumei de 210.000 lei pentru care s-au întocmit dispoziții de plată semnate de administratorul statutar G. C. și că la data ridicării au fost înregistrate ca avansuri de trezorerie cont 542 iar ulterior au fost transferate în contul 461 debitori diverși ca fiind sume de recuperat.

Cât privește ordinele de deplasare întocmite în perioada ianuarie - decembrie 2009 cu câte 500 euro/zi pentru deplasare externă, în valoare totală de 201.249,65 lei, acestea nu au fost înregistrate în contabilitate în perioada la care se referă, astfel că rezultatele financiare au fost denaturate, pierderea fiind ascunsă, evidența contabilă nefiind ținută corect iar utilizatorii situațiilor financiare au fost induși în eroare.

Având în vedere că pe durata procedurii lichidatorul nu a avut cunoștință de vreo deplasare externă a vreunei persoane angajate a societății debitoare, instanța nu poate lua în considerare celelalte 10 ordine de deplasare vizând diurna în sumă de 88.817,85 lei, cu atât mai mult cu cât o parte din acestea nu au fost înregistrate în contabilitate.

Din conținutul expertizei reiese fără putință de tăgadă că pârâtul G. C. a semnat toate documentele contabile în calitate de administrator statutar de drept.

Pârâta G. L. este soția asociatului unic și a îndeplinit funcția de director al producției fiind mandatată să efectueze și alte activități, inclusiv contabile (f.55), fără ca această mențiune să fie operată la O. R. C. .

În contextul celor de mai sus, concluziile expertizei menționată anterior cu privire la faptul că pârâții au ridicat în avans sume pentru decontări ulterioare

(f.81) nu pot prezenta relevanță în cauză, operațiunea fiind nelegală și ca atare instanța nu va ține cont de aceasta.

Pe de altă parte, conform art. 27 al. 1 din Legea insolvenței, debitorul aflat în stare de insolvență, este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, lucru pe care pârâții nu l-au făcut cu toate că au lucrat în pierdere începând cu luna iulie a anului 2008, aspect ce reiese din lucrarea de expertiză (filele76 - 79).

Față de cele arătate, sunt nefondate apărările pârâților atât cu privire la lipsa elementelor de natură să atragă răspunderea cât și cu privire la inexistența pasivului debitoarei.

Din perspectiva celor de mai sus, tribunalul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă aceștia au folosit bunurile societății în interes propriu sau al altei persoane juridice sau fizice, dacă nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ori au ascuns o parte din activul persoanei juridice.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată este întemeiată și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 4 din legea menționată anterior, cu consecința obligării în solidar a administratorului statutar al debitoarei precum și al directorului de producție la suportarea pasivului debitoarei - falite, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții G. C. ,

G. L.

prin care solicită admiterea recursului,, modificarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare respingerea cererii formulate de către reclamanta C.

I. S. B. M., pentru debitoarea SC S. J. S. B. M. - în faliment.

În motivare se arată că s-a reținut, in sarcina recurentei, incalcarea culpabila a prev art. 138 lit "a" ("folosirea bunurilor sau creditului in folosul propriu ..."); "d" (,, contabilitate fictiva, dispariția unor documente sau netinerea contabilității conform legii") si "e" ("deturnarea sau ascunderea unei parti din activ sau mărirea in mod fictiv a pasivului societății"), constând in aceea ca: ordinele de deplasare nu au fost inregistrate in contabilitate in perioada de referința, rezultate financiare fiind astfel denaturate, pierderea fiind ascunsa, contabilitatea nu a fost corect condusa, iar utilizatorii situațiilor financiare au fost indusi in eroare; susține ca lichidatorul nu a fost informat in perioada derulării procedurii de vreo deplasare externa a angajaților societății debitoare.

Înscrisurile depuse, la dosar, dar îndeosebi expertiza contabila judiciara Întocmita in cauza, de către expertul Pastor Raluca, cu anexele corespunzătoare, concluzionează cu privire la:

Inexistenta unor elemente prevăzute in art. 138 alin. 1 lit "a" si "e" din Legea 86/2005, cu toate ca expertul a verificat inscrisurile existente la societate si lichidator.

Inexistenta unui pasiv al societății.

Tinerea contabilității in conformitate cu legea, dar si Întocmirea corespunzătoare a documentelor contabile.

Dincolo de aceste argumente rezultă și din înscrisuri si din expertiza ca au existat deficiente în gestionarea dar care nu au creat paguba sens in care, răspunderea patrimoniala nu poate fi atrasa. Relevante, sub acest aspect, sunt câteva elemente relevate de expert, care confirma, prin comparație anuala ca in

intreaga perioada de referința, au luat pentru societate (in 2007-2008) si au rambursat chiar anticipat, credite de la SC Alpha Bank România (alin ultim, pagina 4, expertiza) garantate cu bunuri -personale (anexa filele 1-7) in suma totala de 46.000 euro, depuse in contabilitatea societății si servind la plați; ca in raport de ponderea cheltuielilor cu salariile (71%) au preferat sa achite salariile si nu obligații către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat si ca din aceleași sume, au făcut plați pentru furnizori si nu in scopuri personale. Confirma expertul ca dincolo de disfunctionalitatile de decontare cu diurna, legala, decontare, insa, nu au fost si nu sunt elemnete care sa justifice menținerea contabilității, potrivit legii. Arată, de asemenea, ca in cauza este vorba de management defectuos si administrare de calitate necorespunzatoare, dar nu de fapte care sa atragă

incidența textelor de referința. Se confirma in același timp ca s-au depus in termen, lunar, semestrial si anual, situații finaciare, toate elementele de pasiv si activ fiind evidențiate in contabilitate. Ca atare in mod corect a concluzionat potrivit celor de la fila 16-17 din expertiza. Pe de alta parte, este evident ca in toata perisoada de referința, inclusiv in timp ce se promova împotriva acestora acțiunea in răspunderea administratorului, au respectat prevederile legii si au asigurat integritatea patrimoniului, contrar înțelegerilor, in frauduloase, intre creditori si alții.

Singurul beneficiar al activității de confecții desfășurate de către recurenți (activitate productiva) a fost si era SC Tomitex S., reprezentata prin Tomasevic Liubisa. Cu aceasta societate au avut contracte din noiembrie 2008 si potrivit contractului (anexam pe ultimul, celelate fiind la lichidator - filele 8-9), ea se obliga sa le asigure comenzi in valoarea lunara de 16.500 euro. Niciodată aceasta valoare nu a fost atinsa (rezulta din contabilitate ) si in condițiile in care avea angajați de la 28 pana la 40 de persoane, fara sa mai vorbim de începutul crizei finaciare, au fost nevoiți sa caute si alti parteneri comerciali, cu care sa completeze capacitatea de producție sau chiar sa o dezvolte. Asa se face ca au factu multiple deplasări, asa cum confirma si expetul, la socitati din Germania si Olanda, cu care recurenții in calitate de parteneri in alte societății comerciale, pana la înființarea lui SC S. J. S., au avut legaturi personale si comerciale. In acest fel, deplasările au fost necesare, pentru discuții cu foștii si posibilii parteneri, dar si pentru căutarea de modele care sa reziste pe piața, in găsirea oricăror modalități de dezvoltare a producției. Reticenta acestora, dar si intervenția crizei financiare, au determinat nefinalizarea raporturilor contractuale.

SC S. J. S., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat .

În motivare se arată că în fapt, prin Sentința civila nr.4032/_ a T. ui M., pronunțata in dosar nr._ /a2. parații G. L. si G. C., au fost obligați la suportarea cu averea proprie a unei parti din pooivul societății debitoare» in ouma de 210.344 Ici, reprezentând numerar ridicat din caserie si nedecontat. In urma probelor administrate in cauza, instanța a constatat ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 138 al.l lit.a, d,e din L85/2006, respectiv parații au folosit bunurile in interes propriu sau a altei persoane, au ascuns sau au deturnat o parte din activul societății, nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. împotriva sentinței civile 4032/_ au declarat recurs parații G. L. si G. C. considerând hotărârea instanței ca fiind nelegala si netemeinica întrucât nici unul din elemente enumerate nu este prezent in cauza. Se arata de asemenea in recurs ca înscrisurile depuse la dosar, dar îndeosebi expertiza contabila judiciara întocmita in cauza, concluzionează cu privire la inexistenta unor elemente prevăzute de art. 138 alin. 1, lit.a si e din

L85/2006, inexistenta unui pasiv al societății, tinerea contabilității in conformitate cu legea si întocmirea corespunzătoare a documentelor contabile.

Suma de 210.344 lei pentru care s-a solicitat în instanță atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, a fost identificată în evidenta contabila a debitoarei în contul contabil 461 Debitori, fiind provenită din soldul contului 542 "Avansuri de trezorerie nedecontate" respectiv sume de bani ridicate din caseria societății de către membrii organelor de răspunderea paraților pentru întreg pasivul sau doar pentru o parte din suma si care este cuantumul acestuia.

Expertiza contabila a fost depusa la dosarul cauzei pentru termenul de judecata din_ .

Referitor la motivele pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, apreciază in continuare că aceste motive există astfel cum au fost prezentate prin acțiunea in răspundere, iar din probatoriu administrat in cauza nu s-a demonstrat contrariu. Cele 22 ordine de deplasare externe prezentate de administratorul statutar expertului contabil pe care este menționată o diurnă de 400-500 euro/zi, sunt din perioada 2008-2010.

În evidenta contabilă a debitoarei nu au fost înregistrate cheltuieli cu diurna menționată pe aceste ordine, mai mult decît atît un număr de 8 ordine de deplasare sunt datate martie-septembrie 2010 respectiv după data intrării în însolvență administratorul judiciar neavînd știință despre nici o deplasare în străinătate după deschiderea procedurii de însolvență.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

C. I. S. B. M., desemnat lichidator în dosarul de faliment al debitoarei SC S. J. S. B. M., prin acțiunea înregistrată a chemat în judecată pe pârâții G. C. și G. L. solicitând obligarea acestora la suportarea unei părți a pasivului neacoperit al debitoarei, în cuantum de 210.343 lei.

Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art

138 din Legea nr 85/2006.

Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de- al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.

Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.

Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.

Aserțiunile recurentei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale ,

analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul raportat la interpretarea dată tuturor probelor administrate de către judecătorul sindic . .

Contrar celor susținute de recurenți nu sunt simple speculații, judecătorul sindic reținând că din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că, în perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvență, pârâții au retras din patrimoniul societății suma de 210.344 lei pe care nu au decontat-o și nu au restituit-o, folosind-o în interes personal, contribuind astfel la încetarea de plăți a debitoarei iar creditorii au fost în mod cert prejudiciați.

Lucrarea de expertiză întocmită în cauză de către d-na expert Pastor Raluca a confirmat că s-au făcut retrageri succesive, la nivelul sumei de 210.000 lei pentru care s-au întocmit dispoziții de plată semnate de administratorul statutar G. C. și că la data ridicării au fost înregistrate ca avansuri de trezorerie cont 542 iar ulterior au fost transferate în contul 461 debitori diverși ca fiind sume de recuperat.

Cât privește ordinele de deplasare întocmite în perioada ianuarie - decembrie 2009 cu câte 500 euro/zi pentru deplasare externă, în valoare totală de 201.249,65 lei, acestea nu au fost înregistrate în contabilitate în perioada la care se referă, astfel că rezultatele financiare au fost denaturate, pierderea fiind ascunsă, evidența contabilă nefiind ținută corect iar utilizatorii situațiilor financiare au fost induși în eroare. .

Forța probantă a înscrisurilor prezentate și a probei științifice a fost raportată la caracterul acestora la împrejurarea că aceste documente contabile nu au corect întocmite, aspect admis și de recurenți care au recunoscut că au existat deficiențe în ținerea contabilității astfel că în mod corect s-a apreciat că nu sunt de natură a înlătura statuările din acțiunea introductivă la care prima instanță a achiesat.

Recurenții au afirmat că au preferat sa achite salariile si nu obligații către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat si ca din aceleași sume, au făcut plați pentru furnizori si nu in scopuri personale, ce nu au fost dovedite iar plata preferențială a unor creditori este una din faptele care de asemenea determină insolvența .

Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.

Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.

Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.

Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.

Susținerile recurenților că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a, respectiv împrejurarea că Suma de 210.344 lei pentru care s-a solicitat în instanță atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, a fost identificată în evidenta contabila a debitoarei în contul contabil

461 Debitori, fiind provenită din soldul contului 542 "Avansuri de trezorerie nedecontate" respectiv sume de bani ridicate din caseria societății de către membrii organelor de răspunderea paraților pentru întreg pasivul sau doar pentru o parte din suma si care este cuantumul acestuia, astfel că în mod corect s-a apreciat că aceste bunuri au fost folosite de pârâtă în interesul propriu sau al unei alte persoane.

Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, iar în ceea ce privește ceilalți membrii ai organelor de conducere statuările sunt similare .

Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.

Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurenților că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa acelor sume atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.

Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către recurenți susținându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii însă judecătorul sindic a reținut în mod corect că conform art. 27 al. 1 din Legea insolvenței, debitorul aflat în stare de insolvență, este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, lucru pe care pârâții nu l-au făcut cu toate că au lucrat în pierdere începând cu luna iulie a anului 2008, aspect ce reiese din lucrarea de expertiză.

Neconcordanțele dintre documentele publice și cele ale societății relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.

Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .

Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.

Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor

nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .

Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.

Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie

cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .

Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.

Curtea apreciază că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și e din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și respectiv a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.

Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de recurenții G. C., G. L. împotriva sentinței civile nr. 4032 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al T. ui M. pe care o va menține in întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenții G. C. și G. L.

împotriva sentinței civile nr. 4032 din_, pronunțată în dosarul nr. _

/a2 al T. ui M. pe care o menține in întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

M.

SA M.

ION

A.

M. C.

G.

M. N.

Red.A.M.C./S.M.D.

2 ex./_ Jud.fond.I. V.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10181/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței