Sentința civilă nr. 2328/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R.
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR._ /a11
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.2328/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 19 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind contestația formulată de contestatoarea SC P. A. SS împotriva măsurii luate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC M. F. G. I. SA, R. & P. S., constând în facturarea de penalități în cuantum de 115.827,52 lei aferente contractului nr.0486/_, contestația fiind formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
P. este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publice din data de 5 septembrie 2013 când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 septembrie 2013, respectiv în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2013 când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19 septembrie 2013; încheierile menționate fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația formulată la data de 16 iulie 2013, contestatoarea SC P.
A. SS a contestat măsura luată de lichidatorul judiciar R. & P. S. constând în facturarea de penalități în cuantum de 115.827,52 lei aferente contractului nr. 0486/_, solicitând judecătorului sindic obligarea lichidatorului la anularea facturii aferente acestor penalități cu nr. 012856/_
.
În motivare, contestatoarea a arătat că, între ea și debitoarea S.C. M. F.
G. I. S.A. C. -N., s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 0486/_ având ca obiect echipamente service auto și care prevedeau în sarcina contestatoarei obligația de a achita o rată lunară în cuantum total de 1.779,78 lei, adică 1.495,61 lei + TVA.
Contestatoarea a mai arătat că a predat societății debitoare un număr de
60 de bilete la ordin, fiecare dintre acestea având înscrise valoarea ratei și scadența convenită contractual, iar în conformitate cu prevederile art. 17 ale contractului, contestatoarea avea dreptul de a opta pentru cumpărarea produselor obiect al contractului, la sfârșitul perioadei de derulare a contractului, adică la data de_ .
Având însă în vedere faptul că, față de debitoare s-a deschis procedura insolvenței și că contestatoarea a achitat deja aproximativ 80% din valoarea contractului, aceasta a solicitat, în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006 menținerea contractului și transferul dreptului de proprietate asupra echipamentelor care fac obiectul acestuia.
Contestatoarea a mai arătat, în acest context că, prin raportul de activitate nr. 3138/_ publicat în BPI nr. 6936/_, lichidatorul a arătat că a admis cererea sa, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, întrucât contractul de leasing nr. 0486/_ a fost substanțial executat de către aceasta, contestatoarea arătându-și disponibilitatea de a achita de îndată restul de preț.
Cu privire la cuantumul restului de preț care mai trebuia achitat de către contestatoare, s-a arătat că au existat anumite neînțelegeri între aceasta și R. &
P. S., reprezentantul debitoarei M. F. G. I. SA, care au făcut obiectul dosarului_ /a7 soluționat irevocabil la data de_ de C. ea de Apel C. prin stabilirea cuantumului restului de preț la suma de 31593,36 lei.
Având în vedere că încă de la încheierea contractului de leasing contestatoarea a fost în posesia utilajului și având în vedere că lichidatorul a admis cererea contestatoarei, formulată în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006, aceasta a așteptat facturarea restului de preț pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, la data de_, contestatoarei i s-a comunicat factura nr. 012855/_ pentru suma de 28.155,5 lei reprezentând rest de preț (ceea ce este mai puțin decât 31.593,36 lei solicitați prin mailul din_ și prin poziția scrisă depusă la_ în dosarul nr._ /a 7). Totodată, i s-a comunicat și factura nr. 012856/_ pentru suma de 115.827,52 lei reprezentând penalități conform contractului 0486/_ .
Contestatoarea a mai arătat că odată cu semnarea contractului de leasing, a predat și un număr de 60 de bilete la ordin. Până la data de_ debitoarea a utilizat aceste bilete la ordin prin introducerea lor în bancă spre plată, acestea fiind onorate de fiecare dată. După această dată și după ce lichidatorul a admis cererea contestatoarei întemeiată pe prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul nu a mai utilizat biletele la ordin. Contestatoarea a presupus că această conduită are la bază iminența încheierii contractului de vânzare- cumpărare, sens în care a așteptat facturarea corespunzătoare a restului de preț.
Potrivit art. 4.3 lit. c) din contractul de leasing nr. 0486/_ încheiat între contestatoare și debitoarea M. F. G. I. SA, "ratele de leasing lunare se vor achita prin bilete la ordin. Biletele la ordin: câte unul pentru fiecare rată de leasing lunară datorată, se vor emite de către utilizator la data semnării contractului pentru valoarea redevenței exprimată în lei. Achitarea ratelor aferente contractului de leasing nu a presupus nici o acțiune din partea contestatoarei, ci doar ca finanțatorul, debitoarea M. F. G. I. SA, să introducă în bancă spre plată biletele la ordin deja eliberate, odată cu semnarea contractului. De altfel, acesta a fost modul în care au fost achitate ratele până la data de_ .
De asemenea s-a precizat că, contestatoarea a fost o societate comercială care funcționa și care încasa sume de bani prin conturile bancare, achitându-se în mod legal obligațiile de plată atât față de partenerii contractuali cât și față de stat, nefiind în insolvență.
Prin urmare, pasivitatea debitoarei M. F. G. I. SA, prin lichidator
R. & P. S., nu îi putea imputa contestatoarei și aceasta nu putea fi obligată la plata de penalități dacă, nu au fost introduse în bancă spre plată biletele la ordin predate de contestatoare odată cu semnarea contractului. Executarea contractului trebuia făcută cu bună-credință, părțile fiind ținute să îndeplinească nu numai obligațiile prevăzute dar și pe cele care rezultă din legea contractului, din obiceiul locului, din echitate sau din uzanțele comerciale, în toate cazurile, fiecare parte era ținută să facă eforturi pentru a preveni ori diminua orice pagubă pentru oricare dintre părțile contractante Prin urmare, chiar dacă nu ar fi existat prevederea contractuală expresă, debitoarea prin lichidator avea obligația de a introduce în bancă spre plată biletele la ordin deținute atâta vreme: cu atât mai mult cu cât aceasta a fost uzanța părților în executarea acestui contract timp de mai bine de trei ani.
Prin poziția procesuală depusă la dosar la data de 26 august 2013, lichidatorul judiciar al SC M. F. G. I., a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că, între M. F. G. I. SA și contestatoarea P. A. SS s-a încheiat contractul de leasing 0486 Ia data
de_, având ca obiect finanțarea în sistem leasing a achiziției de echipamente service auto. Conform contractului, valoarea finanțata totală a fost de 68.610,05 lei, durata contractului fiind de 60 de luni.
Întrucât după data deschiderii procedurii falimentului finanțatorului M.
F. I. SA, utilizatorul P. A. SS și-a manifestat disponibilitatea achitării restului de preț, lichidatorul judiciar a calculat această valoare ca fiind 31.593,36 lei. Restul de preț, de 31.593,36 lei, a fost calculat și comunicat utilizatorului în cursul anului 2012, in considerarea faptului că începând cu luna mai 2009, nivelul ratelor inițial stabilite prin contractul de leasing nr._ 07 s-a modificat de la 1.495,61 lei, fără TVA/lună, la valoarea de 1.746,62 lei, fără TVA/lună.
S-a arătat că, modificarea ratei lunare de leasing începând cu luna mai 2009 și comunicată utilizatorului prin adresa cu nr. 421072/_, a fost efectuată de M. F. SA, în temeiul art. 22, lit.e al contractului de leasing 0486, conform căruia în condițiile în care condițiile de finanțare ale finanțatorului se modifică după data încheierii prezentului contract, finanțatorul poate să modifice unilateral cuantumul ratelor rămase de achitat proporțional cu modificarea condițiilor de finanțare și/sau refinanțare înștiințându-l pe utilizator";.
Contravaloarea ratelor lunare ulterior modificării unilaterale a cuantumului acestora a fost evidențiată in anexa 1.
Lichidatorul judiciar a arătat că măsura modificării unilaterale a ratelor de leasing a fost contestată de utilizator și a fost soluționată irevocabil prin respingerea contestației formulate în dosarul_ /a7.
Ulterior soluționării irevocabile a contestației din dosarul anterior identificat, lichidatorul judiciar a procedat la emiterea facturii nr. 012855/_ în valoare totală de 28.155,50 lei reprezentând contravaloarea ratelor de capital nr. 48-60, a dobânzilor aferente acestor rate de capital, respectiv contravaloarea valorii reziduale. Modalitatea de calcul a sumei de 28,155,50 lei a fost evidențiată în anexa 2.
Contestatoarea a invocat faptul că aceasta factură are o valoare inferioara sumei de 31.593,36 lei, sumă reprezentând rest de plată aferent obligațiilor principale ale acesteia comunicat anterior și care a făcut obiectul contestației.
S-a precizat ca suma de 31.593,36 lei comunicată ca fiind rest de plata aferent obligațiilor de plată principale ale utilizatorului a fost calculată prin însumarea obligațiilor de plată restante ale utilizatorului în valoare de 3.437,87 lei (TVA inclus) și suma de 28.155,50 lei reprezentând contravaloarea ratelor de capital 48-60, a dobânzilor aferente acestora și a valorii reziduale.
S-a menționat că, suma de 3.437,87 lei a fost evidențiată ca fiind sold debitor generat de neachitarea facturilor emise în perioada "_ -_, prin urmare, factura nr. 012855/_ a fost emisă reprezintă contravaloarea soldului principal datorat si nefacturat. Fișa de cont a utilizatorului P. A. S.
S. care a evidențiat existența soldului debitor in valoare de 3.437,87 lei a fost depusă în anexa 3.
În ceea ce privește factura nr. 012856/_, in valoare de 115.827,52, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere calculate până la data de_, datorate de contestatoare pentru neachitarea la scadenții a ratelor de leasing, lichidatorul judiciar a arătat că valoarea acesteia a fost calculată cu respectarea prevederilor art. 4.4 al contractului de leasing, care prevedea că "Pentru întârzierea la plată a sumelor datorate utilizatorul datorează penalități de întârziere după cum urmează - în perioada primelor 10 zile de întârziere, de 0,5% pe zi de întârziere din suma scadentă; după 10 zile de întârziere, de 1% pe zi de întârziere din suma scadentă". Modul de calcul al penalităților de întârziere a fost evidențiat în anexa 2.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că, neachitarea la scadența a ratelor nu a fost imputabila utilizatorului întrucât la data semnării contractului de leasing acesta a eliberat un număr de 60 de bilete la ordin inscripționate cu
data scadenței și suma datorată, lichidatorul judiciar a considerat ca aceasta este nefondată.
Astfel, biletele la ordin eliberate la data semnării contractului nu exonerează utilizatorul de plata sumelor datorate. Obligația eliberării biletelor la ordin la data încheierea contractului a fost stipulată exclusiv în beneficiul finanțatorului, în vederea garantării efectuării plății. Îndeplinirea obligației de eliberare a biletelor la ordin nu eliberează utilizatorul de obligația achitării sumelor efectiv datorate în temeiul contractului de leasing.
Lichidatorul judiciar a mai arătat că achitarea prin bilet la ordin reprezintă o modalitate de plată care nu exclude descărcarea de obligația plății datorate prin alte modalități de plata unanim acceptate, cum ar fi plată în numerar, pe bază de chitanță descarcătoare, prin virament bancar, în baza ordinelor de plată, sau prin compensarea unor obligații de plată reciproce.
Lichidatorul judiciar a menționat faptul că, pe parcursul derulării contractului au fost utilizate și acceptate de către părți toate aceste modalități de plata asa cum de altfel a fost evidențiat în anexa 5.
Contestatoarea, cu rea-credință, a justificat neachitarea la scadență a ratelor de leasing contractual asumată, invocând pasivitatea finanțatorului în introducerea la plată a biletelor Ia ordin, lichidatorul judiciar considerând pe deplin justificată măsura neintroducerii la plată a biletelor la ordin prin prisma prevederilor art. 1101(1) cod civil, care prevede că debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar.
S-a menționat că, în condițiile modificării ratelor de leasing de la suma de 1.746,62 lei/lună la suma de 2.165,81 lei/lună, finanțatorul nu și-a exercitat dreptul de a încasa o valoare diminuată a ratelor de leasing conform sumei inscripționate pe biletele la ordin eliberate la data încheierii contractului de leasing, neputând fi obligat la aceasta.
În plus, s-a arătat că, art. 46 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993, aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994, prevede că atunci când cambia nu este prezentata spre plată în termenul fixat de art. 40, orice debitor are dreptul de a consemna suma la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la alta instituție legal abilitată să efectueze astfel de operațiuni, pe cheltuiala și riscul posesorul cambiei, recipisa depunandu-se la judecătoria locului de plată. De altfel, s-a mai arătat că, norma-cadru nr. 6 din 08 martie 1994 emisă de B. Națională, privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cambia și bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934, prevede la pct. 264 că în cazul în care posesorul legitim al cambiei nu prezinți) titlul la plata debitorului cambial, în termenul prevăzut la art. 40 din Legea asupra cambie și biletului la ordin, acesta (debitorul cambial- utilizatorul, n.n) poate consemna suma de plată la Casa de Economii și Consemnațiuni, depunând recipisa la judecătoria locului de muncă. Aceasta depunere va fi făcuta pe cheltuiala și pe riscul posesorului cambiei în ceea ce privește depozitul la Casa de Economii și Consemnațiuni și procedurile de intrare în posesia sumei. Prin aceasta, debitorul se eliberează legal de obligația de plată pe care o avea față de beneficiarul cambiei.
Mai mult, în condițiile în care utilizatorul ar fi intenționat cu adevărat efectuarea plății ratelor de leasing și nu numai invocarea tardivă a unei astfel de intenții, acesta ar fi avut la dispoziție procedura specială a ofertei de plată și a consemnațiunii prevăzută la art. 1865 Codul de procedura civilă și preluată la art. 1005-1012 din noul cod de procedură civilă, procedură de care nu a înțeles să se prevaleze pentru achitarea, chiar parțială, a ratelor de leasing datorate.
Analizând contestația, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin contestația dedusă judecății, contestatoarea a înțeles să conteste măsura lichidatorului judiciar constând în facturarea penalităților de întârziere, solicitând anularea facturii aferentă acestor penalități.
Față de obiectul contestației, reținând și disp. art. 21 alin.2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora contestația poate fi exercitată împotriva măsurilor luate
de administratorul judiciar, judecătorul sindic apreciază că, contestația nu vizează o măsură în sensul dispozițiilor anterior arătate.
Astfel, facturarea unor penalități de întârziere ține de conduita fiscală a unei societăți comerciale și nu este o măsură a lichidatorului judiciar, cu atât mai mult cu cât, obligația de plată a acestor penalități își are izvorul în contractul de leasing și reprezintă un drept al creditorului și o obligație a debitorului, independent de emiterea facturii care este și rămâne o obligație a societății de natură fiscală.
De asemenea, judecătorul sindic opinează că, chiar și în ipoteza în care facturarea ar putea fi considerată o măsură în sensul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, anularea facturii excede cadrului unei contestații întemeiată pe disp. art. 21 din legea nr. 85/2006.
În același sens, judecătorul sindic reține că o eventuală măsură susceptibilă de contestație pe temeiul invocat, ar fi posibilă doar în ipoteza în care, ca urmare a neplății penalităților de întârziere de către debitor, lichidatorul judiciar ar lua măsuri care, eventual, ar aduce atingere debitorului, însă, simpla emitere a facturii nu poate fi apreciată ca o măsură a lichidatorului judiciar în sensul dispozițiilor legale.
În subsidiar, judecătorul sindic reține că deși modalitatea de plată convenită de părți prin contractul de leasing încheiat, a fost cea de achitare prin bilete la ordin, ținând cont de faptul că principala obligație a utilizatorului este aceea de a achita ratele de leasing, nu-i poate fi imputat finanțatorului, respectiv lichidatorului judiciar, neintroducerea la plată a biletelor la ordin, întrucât debitorul este cel interesat în primul rând să-și stingă obligațiile de plată, tocmai pentru nu a activa clauza de penalități de întârziere cuprinsă în art. 4 pct. 4 din condițiile generale ale contractului de leasing.
În plus, judecătorul sindic reține faptul că contestatoarea a mai formulat o contestație soluționată irevocabil în dosarul nr._ /a7, vizând aceeași chestiune a ratelor de leasing, astfel încât era în deplină cunoștință de cauză că aceste rate nu sunt achitate, având astfel posibilitatea fie să realizeze plata acestora, fie să uzeze de procedura ofertei reale de plată.
Pe de altă parte, apărarea lichidatorului judiciar, potrivit căreia nu poate fi obligat să accepte o plată parțială, astfel cum prevede art. 1101 alin.1 din vechiul Cod civil, este pe deplin justificată și, în condițiile în care suma înscrisă în biletele la ordin era inferioară celei datorate, acesta nu putea fi obligat să-și încaseze parțial creanța.
În concluzie, contestatoarea nu se poate prevala de pretinsa pasivitate a debitoarei prin lichidator judiciar, întrucât pe de o parte, principala obligație a utilizatorului este aceea de a achita ratele stabilite prin contractul de leasing, iar pe de altă parte, în temeiul acestei obligații izvorâte din contractul de leasing, contestatoarea avea posibilitatea să efectueze plata.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 21 alin. 2,3 și 4 din Legea
nr. 85/2006, judecătorul | sindic | va | respinge | contestația | formulată de |
contestatoarea SC P. A. S. | S. . |
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUM. E LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge contestația formulată de contestatoarea SC P. A. SS în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC M. F. G. I. SA.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Red.3.ex./NK/LU/_
| ← Sentința civilă nr. 1605/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 812/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
