Sentința civilă nr. 287/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC_ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 287/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. C. GREFIER: S. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulate de către SS
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. A. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul F. N., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar, SS, d-nul practician în insolvență Marius Grecu și în reprezentarea intereselor pârâtului,d-l avocat L. Răzvan Rareș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 30 ianuarie 2013, în două exemplare, note scrise, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtului.
Reprezentantul pârâtului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii notelor de ședință.
Având cuvântul, reprezentantul lichidatorului judiciar arată că nu se opune. Judecătorul sindic încuviințează cererea și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar,
SS, d-nul practician în insolvență Marius Grecu și în reprezentarea intereselor pârâtului,d-l avocat L. Răzvan Rareș.
Reprezentantul lichidatorului arată că nu are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Judecătorul sindic, în urma deliberării, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată împotriva pârâtului F. N. și în consecință să se dispună în temeiul art. 138 alin.1 lit d și e din Legea nr.85/2006, obligarea acestuia să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 141.501,33 lei. Arată că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar fișele analitice aferente fiecărui debitor și documentele primare justificative ale soldurilor înscrise în contabilitate, fapt care naște prezumția că a fost ținută o contabilitate fictivă respectiv că au fost făcute să dispară anumite documente contabile, fapte sancționate de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006. În cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar a semnalat faptul că debitoarea a înstrăinat bunurile întrebuințate de către societatea debitoare. Împotriva acestui act de transfer de proprietate, lichidatorul judiciar a formulat acțiune în anulare, aceasta fiind admisă conform sentinței nr. 242/_ . Apreciază că scoaterea frauduloasa din patrimoniu a bunurilor debitoarei de către administratorul statutar,d-l. F.
N., atrage incidența prev. art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006. fapta care îi incumbă administratorului statutar constă în deturnarea unei părți a activului societății debitoare, activ prin vânzarea căruia s-ar fi acoperit în integralitate pasivul societății debitoare.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. Susține că, cererea formulată de lichidatorul judiciar nu se încadrează în prevederile art. 138 lit d și e din Legea nr. 85/2006. În ceea ce privește prev. art.
138 lit d din Legea nr. 85/2006, consideră că, pe de o parte, starea de fapt nu justifică concluzia lichidatorului judiciar, potrivit căruia pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă,respectiv a făcut să dispară unele documente contabile, iar pe de altă parte, chiar admițând săvârșirea acestor fapte de către pârât,ele nu au fost de natura să ducă la intrarea societății debitoarei în faliment. Arată că pârâtul a predat administratorului judiciar actele contabile, imediat după data deschiderii procedurii insolvenței. Totodată arată că niciuna din faptele prev. de art. 138 lit e din Legea nr. 85/2006 nu a fost săvârșită de către pârât. Acesta a încheiat în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii un act de dare în plată prin care a transferat proprietatea asupra unor bunuri existente în patrimoniul debitoarei
către o altă societate, în schimbul creanței pe care această societate a ajuns să o dețină față de SC A. C. S. . Nu solicită cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2012 în dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta SS l-a chemat în judecată pe pârâtul F. N., solicitând angajarea răspunderii acestuia în temeiul disp. art.138 alin.1 lit.e și d din Legea nr.85/2006 și obligarea sa la plata sumei de 141.501,33 lei reprezentând pasivul debitoarei SC A. C. S., așa cum rezultă din cuprinsul tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că în urma deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei și desemnării practicianului SS ca și administrator judiciar, în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege și de judecătorul sindic, a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei în cuprinsul căruia s-a semnalat faptul că debitoarea a înstrăinat bunurile pe care le întrebuința în desfășurarea activității unei terțe persoane juridice.
Astfel, a fost înstrăinată o linie profilare tablă compusă din mașină de valsat tablă Renholmen MPA 1 cu derulator, tablou comandă, o linie profilare tablă compusă din mașină de valsat tablă Renholmen MPA 2 cu derulator, tablou comandă, o mașină debitat RAS și un aparat BELANI.
Transferul de proprietate a făcut obiectul unei acțiuni în anulare astfel cum arată practicianul în insolvență, acțiune admisă de judecătorul sindic conform sentinței nr.242/20 ianuarie 2011, cu consecința dispunerii restituirii bunurilor sau a echivalentului valoric al acestora în cuantum de 182.946 lei plus TVA.
În urma demersurilor de executare silită s-a constatat însă că bunurile nu mai pot fi recuperate în natură și că nici recuperarea creanței nu mai poate fi realizată întrucât cumpărătorul SC METAL STEEL PROFILE S. a intrat în procedura insolvenței.
Față de cele arătate, practicianul în insolvență a considerat că pârâtul a deturnat printr-un act de transfer fictiv al proprietății singurele bunuri de valoare pe acre debitoarea le deținea în patrimoniu și că, în lipsa acestora, persoana juridică era pusă în imposibilitate de a- și continua activitatea.
În sprijinul acestei susțineri a fost invocat și faptul că cumpărătorul SDC METAL STEEL PROFILE S. era persoană juridică administrată de aceeași persoană F. N. care deținea și calitatea de asociat a 50% din părțile sociale.
Raportat la aceste considerente, s-a susținut că în speță sunt incidente disp. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
Totodată, în sarcina pârâtului a fost invocată și săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, întrucât pârâtul nu i-a predat practicianului situația debitorilor persoanei juridice în vederea efectuării demersurilor de recuperare a creanțelor, fiind predată doar o situație intitulată "Solduri parteneri decembrie"; pe baza căreia lichidatorul a reconstituit situația debitorilor, constatându-se că debitoarea SC A. C. S. avea de recuperat debitori în valoare de 315.861,52 lei.
Nepredarea de către pârât a fișelor analitice aferente fiecărui debitor și a documentelor primare justificative ale soldurilor înscrise în contabilitate s-a apreciat că are drept consecință nașterea prezumției conform căreia a fost ținută o contabilitate fictivă și că au fost făcute să dispară unele documente contabile, faptă sancționată de norma legală mai sus enunțată.
Se apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii, întrucât în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea unor fapte ilicite, constând în deturnarea unei părți din activul persoanei juridice, ținerea unei contabilități fictive și că debitoarea a fost prejudiciată în acest mod, ajungând în stare de încetare de plăți, consecința fiind neacoperirea pasivului și neonorarea obligațiilor față de creditori din averea debitoarei.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate s-a menționat că există între fapta ilicită și prejudiciu întrucât prin săvârșirea faptei ilicite prejudiciul s-a produs direct în patrimoniul debitoarei și indirect în patrimoniul creditorilor, insuficiența fondurilor bănești disponibile făcând imposibilă plata datoriilor exigibile.
Cât privește vinovăția, s-a apreciat că fapta imputată pârâtului în calitate de administrator statutar poate fi săvârșită doar sub forma intenției, acesta deturnând bunurile către o altă societate care îi aparținea, al cărei administrator era, ținerea unei contabilități fictive sau acțiunea de a face să dispară anumite documente contabile s-a apreciat că poate fi săvârșită, de asemenea, doar cu intenție de către persoana căreia îi revine sarcina de a administra activitatea societății debitoare.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare la data de 21 noiembrie 2012, solicitând respingerea cererii formulate de lichidatorul judiciar ca fiind nefondată.
În cuprinsul motivelor invocate în susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în disp. art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006, întrucât în ceea ce privește prima ipoteză, starea de fapt nu justifică concluzia lichidatorului judiciar potrivit căreia s-ar fi ținut o contabilitate fictivă sau pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile, arătându-se că și în situația în care s-ar admite săvârșirea acestor fapte, ele nu au fost de natură să ducă la intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Din punct de vedere al stării de fapt, pârâtul a arătat că s-a conformat solicitărilor administratorului judiciar de a-i preda situația debitorilor persoanei juridice imediat după deschiderea procedurii insolvenței și că fișele analitice aferente fiecărui debitor și documentele primare justificative ale soldurilor înscrise în contabilitate au fost predate unui reprezentant al practicianului în insolvență la data de 21 august 2012.
În plus, lipsa acestor documente nu justifică prezumția simplă reținută de practicianul în insolvență conform căreia pârâtul ar fi fost cel care a făcut să dispară unele documente contabile, în condițiile în care persoana juridică avea încheiat un contract cu o firmă specializată în prestarea serviciilor de contabilitate.
Pe de altă parte, doar în situația în care fapta a cauzat starea de insolvență ar fi de natură să atragă răspunderea personală a organelor de conducere, susținându-se că între presupusa ținere fictivă a contabilității ori ascunderea unor acte contabile și starea de insolvență a SC A. C. S. nu există un raport de cauzalitate.
S-a apreciat că, în cel mai bun caz, aceste fapte ar fi putut cauza creditorilor societății debitoare un prejudiciu, prin îngreunarea posibilităților teoretice de recuperare a sumelor datorate de terți debitoarei.
Referitor la incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006, se susține că deși lichidatorul prezintă o stare de fapt care corespunde realității, fapta nu se încadrează în textul legal invocat, art.138 lit.e.
Aceasta întrucât acțiunea de deturnare a unei părți din activ constă în schimbarea destinației unor bunuri din patrimoniul debitoarei, în timp ce ascunderea unei părți din activ constă în dosirea unor bunuri sau drepturi din patrimoniul societății.
Se apreciază că nici una din aceste fapte nu au fost săvârșite de administratorul statutar, în condițiile în care acesta a încheiat în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii un act de dare în plată prin care a transferat proprietatea asupra unor bunuri existente în patrimoniul debitoarei către o altă societate, în schimbul creanței pe care aceasta a ajuns să o dețină față de debitoare.
Operațiunea nu a fost de natură să o prejudicieze pe debitoare, conform celor susținute de pârât, întrucât transferul nu a fost cu titlu gratuit, debitoarea obținând stingerea unei datorii egale ca valoare cu bunurile înstrăinate.
Motivul pentru care instanța a dispus anularea operațiunii de transfer a fost prevăzut de art.79 și 80 din legea nr.85/2006, respectiv fraudarea intereselor creditorilor, nefiind reținut un eventual prejudiciu pe care debitoarea l-ar fi suportat ca urmare a încheierii tranzacției.
Se apreciază că pârâtul nu a săvârșit fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul debitoarei, împrejurare care rezultă chiar din motivarea cererii făcută de administratorul judiciar, care relevă imposibilitatea readucerii în patrimoniul debitoarei a acestor utilaje chiar în urma anulării tranzacției, prejudicierea creditorilor fiind consecința acestei imposibilități.
În concluzie, pârâtul opinează că în speță nu sun îndeplinite nici una din condițiile răspunderii civile speciale reglementate de legea insolvenței.
Analizând cererea formulată de practicianul în insolvență cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse la dosar, a apărărilor formulate de către pârât, prin raportare la disp. art.138 alin.1 lit.a și d din legea nr.85/2006 invocat în drept în susținerea cererii de angajare a răspunderii, judecătorul sindic constată următoarele:
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control, precum și a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere precum și a oricărei alte persoane vinovată de producerea stării de insolvență a debitoarei presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, fapta ilicită, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, vinovăția putând să îmbrace și forma culpei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau acțiunea de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice.
În ceea ce privește săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit.e, judecătorul sindic reține faptul că pârâtul deține calitatea de administrator statutar al debitoarei și, totodată, calitatea de administrator statutar al unei terțe persoane juridice SC METAL STEEL PROFILE
S., în ceastă din urmă persoană juridică deținând și calitatea de asociat, deținând un număr de 10% din părțile sociale aparținând persoanei juridice.
Totodată, se reține și faptul că, în această calitate dublă deținută de pârât, administrator statutar al debitoarei și respectiv al SC METAL STEEL PROFILE S., între cele două persoane juridice, debitoare și terța societate comercială, s-a încheiat, la data de_, o convenție intitulată "Act de dare în plată";, în baza căreia pârâtul, în calitate de cedent, se obliga să cesioneze către terța persoană juridică o creanță în cuantum de 250.000 lei pe care SC METAL STEEL PROFILE S. o deținea față de debitoare, aceasta având calitatea de debitor cedat.
Se mai reține faptul că la data de_ s-a încheiat un act de dare în plată între SC METAL STEEL FROFILE S. în calitate de creditor și debitoare, obiectul convenției reprezentându-l transferul dreptului de proprietate către terța persoană juridică asupra liniei de profilare tablă compusă din mașină de valsat tablă Renholmen MPA 1 cu derulator, tablou comandă, o linie profilare tablă compusă din mașină de valsat tablă Renholmen MPA 2 cu derulator, tablou comandă, o mașină debitat RAS și un aparat BELANI, bunuri evaluate de către părțile contractante la valoare de 182.946 lei + TVA, în timp ce valoarea la care bunurile erau înscrise în contabilitatea debitoarei era de 217.705,74 lei.
Predarea și respectiv transferul proprietății asupra acestor bunuri s-a făcut la data desemnării convenției, respectiv la data de_ .
Judecătorul sindic reține, astfel cum de altfel a arătat și practicianul în insolvență, că transferul proprietății asupra acestor bunuri a avut drept consecință golirea de conținut a patrimoniului persoanei juridice debitoare, în condițiile în care aceste bunuri erau singurele bunuri pe care persoana juridică le deținea și care permiteau realizarea scopului, obiectului de activitate pentru care debitoarea a fost înființată.
Aceasta în condițiile în care, în conformitate cu raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus debitoarea la starea de insolvență, raport întocmit de practician în baza disp. art.159 din Lege anr.85/2006, debitoarea înregistra grave dificultăți financiare încă de la sfârșitul anului 2009 și era în imposibilitatea de a-și achita datoriile scadente și de a-și îndeplini obligațiile asumate contractual.
În această modalitate debitoarea a fost pusă, practic, în situația de a fi în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, bunurile fiind indispensabile activității de producție, situație în care nu are nici un fel de justificare pretinsa cesiune de creanță intervenită între debitoare și
SC METAL STEEL PROFILE S., cesiune care s-a realizat în fapt de către pârât în calitate de administrator al debitoarei și respectiv administrator al terței persoane juridice.
Pretinsa stingere a datoriei pe care SC A. C. S. o avea față de cesionar care a avut loc în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii nu face decât să confirme faptul că pârâtul a intenționat să scoată din patrimoniul debitoarei bunurile pe care aceasta le deținea, deturnând astfel activul persoanei juridice în detrimentul creditorilor.
De altfel, prin sentința nr.242/20 ianuarie 2011 a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar de anulare acte frauduloase cu referire la transferul mai sus menționat, pe considerentul că acest transfer s-a făcut în fraudarea intereselor creditorilor.
Întrucât punerea în executare a sentinței în sensul restituirii bunurilor sau a echivalentului valoric al acestora în cuantum de 182.946 lei + TVA nu poate fi în concret realizată, SC METAL STEEL PROFILE S. aflându-se în procedură de insolvență, rezultă în mod clar și fără îndoială faptul că prin acest transfer de proprietate debitoarea a fost direct prejudiciată și că prejudiciul acesteia se reflectă și în patrimoniul creditorilor, în condițiile în care în lipsa bunurilor sau a sumei reprezentând echivalentul acestora creditorii sunt în imposibilitate de a-și acoperi, chiar și parțial, pasivul.
Atâta timp cât asupra caracterului fictiv al actului de transfer patrimonial s-a statuat printr-o hotărâre irevocabilă, judecătorul sindic apreciază că se face dovada deturnării bunurilor din patrimoniul persoanei juridice și, implicit, dovada culpei pârâtului care, în calitate de administrator statutar și în numele persoanei juridice, a decis asupra transferului.
Valorificarea bunurilor a căror transfer s-a făcut în mod fraudulos ori recuperarea sumei reprezentând contravaloarea acestora era de natură să ducă la acoperirea integrală a pasivului persoanei juridice, situație în care creditorii ar fi fost în măsură să-și recupereze debitele integral.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu rezultă tocmai din faptul că creditorii, în condițiile insufi0cienței fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile astfel cum sunt menționate în tabelul definitiv al creanțelor, sunt puși în imposibilitate de a-și recupera creanțele, prin înstrăinarea frauduloasă efectuată pârâtul golind de conținut patrimoniul debitoarei, înstrăinând singurele bunuri care permiteau realizarea producției materiale finite, faptă ce a dus la imposibilitatea desfășurării activității de către debitoare și intrarea acesteia în incapacitate de plată.
Judecătorul sindic consideră că susținerile pârâtului conform cărora prin operațiunea de transfer patrimoniul debitoarei nu a fost prejudiciat în nici un fel întrucât acesta nu a fost cu titlu gratuit, deoarece în această modalitate debitoarea a obținut stingerea unei datorii egale ca valoare cu bunurile înstrăinate, se impun a fi înlăturate, atâta timp cât asupra caracterului ilicit și, implicit, asupra fraudării intereselor creditorilor instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre irevocabilă.
Alegațiile pârâtului conform cărora practic imposibilitatea readucerii în patrimoniul debitoarei a utilajelor ar fi fapta care ar prejudicia creditorii se impun a fi înlăturate, această imposibilitate fiind ea însăși consecința încheierii de către pârât a actului fraudulos.
Judecătorul sindic apreciază că transferul de proprietate efectuat către o persoană juridică al cărei administrator statutar era însăși pârâtul este un act care contravine interesului social al debitoarei, fiind străin de obiectul social al acesteia și de actul normal de gestiune.
Este evident că prin acest transfer persoana juridică a fost pusă în imposibilitate de a-și mai realiza obiectul de activitate, astfel încât actul în sine poate fi catalogat ca un act contrar interesului social și ca un act care nu servește la realizarea obiectului social, fiind o operațiune străină, contrară acestui interes. În condițiile în care toate actele săvârșite în vederea obținerii de beneficii se bucură de prezumția confirmării cu interesul social, per a contrario actele contrare nu se bucură de această prezumție.
Realizarea obiectului de activitate al debitoarei a fost, astfel, în imposibilitate de a se mai concretiza, fapta pârâtului ca administrator statutar fiind expresia abuzului săvârșit în calitate de reprezentant al debitoarei și de persoană care, în baza contractului de mandat și în baza dispozițiilor legale, avea obligația să exercite acele atribuții menite să aibă drept consecință ocrotirea interesului social și realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice. Din perspectiva prerogativelor deținute de administratorul statutar ca persoană împuternicită să exercite prerogativele puterii executive în scopul realizării obiectului social, judecătorul sindic consideră că transferul tuturor bunurilor debitoarei, în condițiile în care acest transfer a avut consecințe economice dezastruoase - oprirea activității persoanei juridice
- demonstrează faptul că, în concret, a avut loc o deturnare a activului persoanei juridice, consecința fiind intrarea acesteia în stare de insolvență.
Se impune a se preciza în acest sens că debitoarea nu deținea alte bunuri în patrimoniu care să-i permită continuarea activității, neputându-se vorbi despre o suficiență a activului care să stopeze frauda și consecințele acesteia în producerea insolvenței.
Actul de dispoziție materială efectuat de către pârât în calitate de administrator statutar către o persoană juridică la care pârâtul era administrator și în care acesta avea un interes, în condițiile în care debitoarea nu a beneficiat de o contraprestație demonstrează deturnarea imputabilă pârâtului în beneficiul terței persoane juridice pe care pârâtul a avut interesul să o favorizeze.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei prev. de art.138 alin.1 lit.e din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește incidența în speță a prev. art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 se impune a se preciza faptul că pârâtul a fost notificat de către practicianul în insolvență după data deschiderii procedurii, notificare ce poartă nr.423/_, pentru a-i pune la dispoziție actele prevăzute de art.28, dovada notificării fiind depusă la dosar la filele 11-14.
Această notificare, de altfel, este recunoscută de pârât, fiind reiterată de lichidatorul judiciar după data deschiderii proceduri alimentului, conform notei interne nr.12/24 iunie 2011 (f.16-18), ocazie cu care s-a solicitat predarea situației debitorilor persoanei aflate în procedură în vederea continuării demersurilor de recuperare a unor creanțe pe care aceștia le aveau de achitat față de debitoare.
Deși pârâtul susține că i-a predat practicianului în insolvență toate documentele justificative care să-i permită acestuia recuperarea creanțelor, susținerile sale nu sunt susținute de nici o probă administrată în cauză, astfel încât vor fi înlăturate ca fiind nereale.
Situația intitulat "Solduri parteneri decembrie"; predată practicianului în insolvență, depusă la dosar la filele 20-22 a fost utilizată de practician în vederea reconstituirii pe baza acestui document a situației debitorilor, situație care releva existența unor creanțe de recuperat în cuantum de 315.861,52 lei.
Pârâtul, în calitate de administrator statutar, avea obligația să procedeze la recuperarea creanțelor pe care debitoarea le deținea, în condițiile în care soldurile înscrise în contabilitate relevau existența unor datorii ce aparțineau unor terțe persoane juridice, ale căror debite se ridicau la suma de 315.861,52 lei.
Înscrierea în contabilitate se face pe baza unor documente justificative care nu au fost puse la dispoziția practicianului în insolvență, întrucât pârâtul nu a făcut dovada contrară susținerilor lichidatorului judiciar, astfel încât se naște prezumția că înscrierea în contabilitate a unor debite de recuperat de la un număr de 19 persoane juridice s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor Legii contabilității.
Ținerea contabilității fictive este direct imputabilă administratorului statutar, chiar în condițiile în care acesta susținea, fără însă a dovedi, faptul că evidența contabilă era ținută de o firmă specializată, prin raportare la disp. art. art.11 din Legea nr.82/1991, conform cărora răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilități revine administratorului statutar.
Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, precum și pentru îndeplinirea acelor obligații stabilite în sarcina lor prin actul constitutiv acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării persoanei juridice.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Nedepunerea documentelor contabile creează prezumția inexistenței acestor documente iar, neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități conduse în conformitate cu dispozițiile legale, care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
Fapta administratorului statutar de a nu ține contabilitatea conform dispozițiilor legale reprezintă o faptă omisivă.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în
tabelul creanțelor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există starea de încetare de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure, nefiind răsturnată prin probă contrară de către pârât.
Fapta săvârșită de administratorul statutar este o faptă negativă, omisivă, constând în neîndeplinirea unei obligații legale și are un caracter ilicit, fiind sancționată atât de Legea nr.31/1990, cât și de legea contabilității.
Prejudiciul creditorilor există și constă în imposibilitatea recuperării creanțelor înscrise la masa pasivă din averea debitoarei.
Prejudiciul creditorilor reprezintă masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, tabel definitiv care nu a fost contestat și care nu a fost acoperit din averea debitoarei, acest prejudiciu având un caracter cert, real și efectiv.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor este evidentă, deoarece atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Pe de altă parte, este evident că neținerea contabilității în conformitate cu legea a cauzat starea de insolvență, deoarece nu poți știi cât să te îndatorezi câtă vreme nu știi ce venituri deții și în ce modalitate poți să plătești datoriile. Doar ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece acestuia îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității, administratorul statutar fiind răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990, iar neținerea contabilității le este direct imputabilă.
Deoarece creditorii nu și-au recuperat creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare neachitării debitelor, judecătorul sindic consideră că se impune obligarea pârâtului la plata întregului pasiv în cuantum de 141.501,33 lei, în baza disp. art.138 lit. d și e din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamantul SS, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A. C. S., în contradictoriu cu pârâtul F. N., cu domiciliul ales în C.
-N., str.DP nr.24, jud.C. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul debitoarei nerecuperat în cuantum de 141.501,33 lei. Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. C. S. M.
Red.CC/MM 4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 109/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 732/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
