Sentința civilă nr. 492/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 492/2013
Ședința publică din data de 19 februarie 2013 Instanța este constituită din: JUDECĂTOR SINDIC - S. I.
GREFIER - DP
S-a luat spre examinare cererea privind antrenarea răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar C. B. D. C. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC T. A. SRL C. -N., în contradictoriu cu pârâtul B. C.
G., în conformitate cu prevederile Legii 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar, d-na Borșța D.
C., practician în insolvență, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, atât conform Codului de procedură civilă, cât și prin BPI.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri și constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, judecătorul sindic acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului la suportarea și a sumei de 66.485 lei, recunoscută și atestată printr-un titlu de creanță, care nu a făcut obiectul constituirii de parte civilă în procesul penal.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea formulată de Cabinetul Individual de Insolvență B. D. C. în contradictoriu cu pârâtul B. C. G. s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de
1.293.281 lei reprezentând pasivul debitoarei SC T. A. SRL.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința comercială nr. 202/C/2009 pronunțată în dosarul nr._ a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC T. A. SRL, la masa credală a debitoarei fiind înscrisă creanța în cuantum de 1.293.281 lei a DGFP C. . În dosarul nr._ a fost soluționată contestația formulată de debitoare împotriva actelor prin care a fost stabilită creanța fiscală, contestația fiind respinsă, iar în dosarul nr._ pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și s-a dispus obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. A. SRL la plata către bugetul statului a sumei de 1.201.801 lei la care se adaugă penalități de întârziere începând cu data de_ . Lichidatorul judiciar a arătat din coroborarea actelor financiar contabile ale debitoarei, din sentințele judecătorești pronunțate rezultă că pârâtul este vinovat de apariția stării de insolvență a debitoarei. Pârâtul nu a ținut evidența contabilă conform dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 și și-a însușit sumele reprezentând TVA, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că lipsa documentelor contabile sau/și înregistrarea necorespunzătoare a documentelor contabile de către debitoare poate fi încadrată la art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii făcându-se în condițiile în care membrii organelor de conducere sau supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Această expresie reflectă în mod explicit existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei, în fapt de către creditori. În speță, contailitatea se apreciază că nu a fost ținută corespunzător, mai precis nu s-au înregistrat documente contabile care au determinat plăți către bugetul de stat. Din această perspectivă s-a constatat de instanțele judecătorești în primă instanță și infracțiunea de evaziune fiscală.
Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990 republicată, care la art. 73 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători ață de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10
din Legea nr. 82/1991 a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul B. C. G. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, arătându-se că există deja un titlu executoriu reprezentat de sentința penală pronunțată în dosarul_ prin care a ost obligat la plata aceleași creanțe care compune și masa credală a debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 1319/_ pronunțată în dosarul nr._ judecătorul sindic a admis excepția lipsei de interes și a respinse cererea de chemare în judecată formulată d elichidatorul judiciar reținând că există un titlu executoriu reprezentat de sentința penală 910/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1882/R/2011 a Curții de Apel C. prin care pârâtul a fost obligat la plata către bugetul statului a sumei de 1.201.801 lei la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale începând cu data de_ și până la data plății.
Prin decizia civilă nr. 8915/_, C. ea de Apel C. a admis recursul formulat de lichidatorul judiciar și a casat în parte sentința, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în privința sumei de 66.485 lei, reprezentând pasiv al debitoarei SC T. A. SRL. În considerentele deciziei s-a reținut că pasivul în cuantum de 66.485 lei, atestat de procesul verbal de control nr. 112129/_ și recunoscut în procedura insolvenței, nu a fost invocat în procesul penal și nu a constituit obiect al laturii civile în dosarul de evaziune fiscală.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 202/C/2009 pronunțată în dosarul nr._ a fost deschisă procedura insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei SC T. A. SRL, fiind desemnat lichidator judiciar CII B. D. C. . La masa credală a debitoarei a fost înscrisă creanța în cuantum de 1.293.281 lei a DGFP C. .
Pârâtul B. C. G. a avut calitatea de administrator al debitoarei anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Prin sentința penală nr. 910/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1882/R/2011 a Curții de Apel C. ca urmare a soluționării recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin DGFP C., pârâtul B. C. G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar latura civilă a fost soluționată în sensul obligării pârâtului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.
A. SRL la plata către bugetul statului a sumei de 1.201.801 lei la care se adaugă majorări de întârziere conform legislației fiscale începând cu data de_ și până la data plății.
Creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin DGFP C. a fost înscrisă la masa credală a debitoarei cu o creanță bugetară în cuantum de 1.293.281 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere și venituri din amenzi. Prin procesul verbal de contravenție nr. 112129/_ încheiat de DGFP C. s-a aplicat debitoarei SC T. A. SRL o amendă contravențională în cuantum de 66.485 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și art. 7 lit. a din legea nr. 252/2003, reținându-se că debitoarea a efectuat achiziții intracomunitare în perioada iulie 2008- februarie 2009 în valoarea totală de 4.861.552 lei și nu a întocmit și declarat trimestriale la organul fiscal documentele impuse de art. 1564din Legea nr. 571/2003. De asemenea, s-a reținut că debitoarea nu a achiziționat registrul unic de control.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul
1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care
administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
În ceea ce privește întrunirea în speță a disp. art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține următoarele:
În cazul în speță, în sarcina pârâtului au fost invocate de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, reținându-se că inculpatul B.
C. G. a omis, în mod voit, înregistrarea în contabilitatea societății pe care o administra a operațiunilor de comercializare, respectiv cumpărare și apoi vânzare, a două autovehicule, a omis a evidenția în fiecare factură fiscală operațiunile comerciale, respectiv că nu este datorată taxa pe valoare adăugată, în cuprinsul facturilor fiscale de revânzare a 133 autovehicule achiziționate din Germania și pentru care nu a fost achitată TVA în Germania, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în România. Fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiune, însă în același timp fapta de a nu întocmit și declara trimestrial la organul fiscal documentele impuse de art. 1564din Legea nr. 571/2003 pentru achizițiile intracomunitare reprezintă și contravenție.
Față de cele reținute, judecătorul sindic constată că pârâtul nu a ținut contabilitatea debitoarei conform dispozițiilor legale în vigoare, acesta fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
În situația în care pârâtul ținea evidența contabilă a debitoarei conform legii, s-ar fi evitat apariția stării de insolvență. Imposibilitatea achitării creanțelor scadente din fondurile bănești disponibile ale debitoarei a fost determinată de faptul că evidențele contabile nu au fost ținute corespunzător, fapt ce a determinat calcularea TVA datorat, precum și a accesoriilor aferente, precum și aplicarea unor sancțiuni contravenționale pentru contravențiile săvârșite de debitoare.
Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului nu poate fi încadrată și în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane, în evidențele contabile ale debitoarei nefiind înregistrate astfel de bunuri.
Întrucât creditorul bugetar înscris la masa credală nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic va admite, în parte, cererea și va obliga pârâtul la plata sumei de 66.485 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC T. A. SRL, pentru restul pasivului în cuantum de 1.226.789 creditorul bugetar beneficiind de titluri executorii reprezentate de sentințele penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte formulată de lichidatorul judiciar C. B. D. C. în contradictoriu cu pârâtul B. C. G., dom. în C. -N., str.F. nr.1, bl.M.5, sc.3, ap.94, jud.C. .
Obligă pârâtul la plata sumei de 66.485 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC T. A. SRL.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S. I. DP
Red.SI/MM 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 866/2013. Răspundere organe de conducere.... | Sentința civilă nr. 1400/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
