Sentința civilă nr. 2986/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 2986/2013
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de către reclamanta D. Județeană a F. P. C. împotriva pârâtului M. Z., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC N.
G. S., C. -N., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta lichidatorului judiciar al debitoarei Phonix O. I., practicianul în insolvență Mărginean Amalia.
Procedura este legal îndeplinită.
Judecătorul sindic, având în vedere faptul că părțile nu mai au alte cereri de formulat sau alte probe de solicitatat, acordă cuvântul pe fondul cererii.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta lichidatorului declară că nu susține prezenta cerere.
Nefiind alte cereri de formulat, judecătorul sindic reține cauza în pronunțare, în baza actelor aflate la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată în data de 20 septembrie 2013 în dosarul Tribunalului Specializat C., creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A
P. C. a formulat împotriva pârâtului M. Z., o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale, solicitând obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei SC N. G. S. în cuantum de 448.976 lei în temeiul dispozițiilor art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea a susținut că este înscrisă în tabelul creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC N. G. S. cu o creanță bugetară în sumă de 448.976 lei. Așa cum rezultă din evidențele fiscale ale debitoarei, perioada în care societatea a acumulat cele mai mari datorii la bugetul de stat, în concret, la sursa TVA, este perioada_ -_, perioadă în care debitoarea a fost administrată de către pârâtul M. Z. . Pârâtul a administrat societatea încă de la înființarea acesteia și până la data la care a acumulat cele mai mari datorii în special la sursa TVA care reflectă tranzacții din vânzări, iar acumularea acestor datorii la sursa TVA creează convingerea că au avut loc tranzacții care au determinat diminuarea activului societății. Din nota de prezentare a organului de executare rezultă că la data la care s-a încercat valorificarea bunurilor pentru încasarea creanțelor, debitoarea a putut pune la dispoziția organului fiscal doar un laptop și un motoscuter care au fost valorificate de către lichidatorul judiciar în procedura insolvenței așa cum este
descris în raportul asupra fondurilor întocmit de acesta. Creditoarea nu împărtășește opinia conform căreia promovarea unei acțiuni având ca obiect cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului ar presupune costuri suplimentare cu traducerea ei deoarece ajungerea debitoarei în insolvență este determinată de faptele administratorului statutar M. Z. . Faptul că în societate a mai intrat un asociat, conform mențiunii nr. 118291/_ în persoana lui Vajan Adam, cu cota de participare la beneficii și pierderi de 20 % și că acesta a fost numit administrator al debitoarei începând cu data de_, în condițiile în care pârâtul M. Z. a avut în continuare calitatea de asociat majoritar iar societatea și-a continuat activitatea, se apreciază că nu poate constitui un fapt exonerator față de pârâtul M. Z. . Așa cum s-a arătat în practica Curții de Apel C., fapta administratorului care procedând la deturnarea unei părți din activul debitorului, a avut reprezentarea diminuării activului debitorului, rezultat pe care l-a și urmărit, îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar, lichidatorul judiciar arătând că nu susține cererea formulată.
Analizând acțiunea formulată, judecătorul sindic o va respinge ca neîntemeiată. Deși este evidentă crearea prejudiciului prin aceea că în acest dosar există creditori care nu și-au putut recupera creanțele față de societate, lipsesc alte două condiții pentru ca o astfel de acțiune a antrenării răspunderii personale să poată fi admisă și anume, fapta pârâtului și vinovăția. Simpla continuare a unei activități economice în pierdere, nu este prin ea însăși de natură să atragă antrenarea răspunderii personale, din moment ce nu s-a reușit să se dovedească faptul că acestă activitate a continuat în dauna creditorilor și în avantajul pârâtului. Pârâtul nu și-a însușit sume de bani din conturile societății, bani cu care s-ar fi putut achita o parte din datorii și nici nu a făcut alte manopere care să-i profite lui sau altora sau să dăuneze creditorilor. Între neplata unei datorii și intenția de fraudare a intereselor credtioarei nu se poate pune semnul egalității. Activitatea a continuat, până la un moment dat, când a fost oprită, tocmai în perspectiva unei redresări a societății, redresare care fie și din nepriceperea pârâtului nu a mai avut însă loc. Proasta conducere a unei societăți nu este însă un motiv pentru admiterea acțiunii creditoarei, nu toți comercianții având priceperea și cunoștințele necesare pentru a putea conduce o activitate comercială spre profit. Referitor la existența vreunei fapte culpabile, aceasta nu există, nici măcar creditoarea nearătând, concret, în ce anume ar consta ea. Nu se specificate ce fel de tranzacții ar fi avut loc în perioada în care societatea ar fi acumulat marea majoritate a datoriei față de creditoare.Și chiar dacă ar fi existat acele tranzacții, acest aspect nu are nicio relevanță sub aspectul plății datoriei. Acele tranzacții ar fi trebuit să fi fost frauduloase, făcute în daune creditorilor debitoarei, fapt de asemenea, nedovedit. Plata creanței nu s-a făcut pentru că a intenționat pârâtul să se sustragă de la acest fapt ci pentru că nu au fost bani pentru așa ceva.
Lichidatorul judiciar, prin rapoartele întocmite a arătat că nu existe motive pentru antrenarea răspunderii personale, având toate datele pentru a putea trage o astfel de concluzie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea formulată de către creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A F. P. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr. 19, formulată împotriva pârâtului M. Z., domiciliat în C. -N., Strada A. I.
, nr. 8, ap. 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 3531/2013. Răspundere organe de... | Decizia civilă nr. 9998/2013. Răspundere organe de conducere.... → |
|---|
