Sentința civilă nr. 7454/2013. Răspundere organe de conducere. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7454
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. B. - judecător sindic
G. ier: C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta SC T. T. C. S. prin lichidator judiciar C. T. I. cu sediul în B. M., str. H., nr. 4/12, jud. M. și pe pârâtul R. G., cu domiciliul în sat C., nr. 125A, com. Bocicoiu M., jud. M., în calitate de administrator statutar al debitoarei, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, a cărei pronunțare a fost amânată la data de_, iar apoi la data de_ ,_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Asupra acțiunii în răspundere:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ /a1 din_, reclamanta SC
T. T. C. S. prin lichidator judiciar C. T. I. cu sediul în B. M., str. H., nr. 4/12, jud. M., a solicitat în temeiul dispozițiilor art.138 lit. d și e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, obligarea pârâtului
R. G., cu domiciliul în sat C., nr. 125A, com. Bocicoiu M., jud. M.
, în calitate de administrator statutar al debitoarei, la plata pasivului societății, în cuantum de 421.191,11 lei.
În motivarea acțiunii lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința civilă nr. 685/_ pronunțată de T. ui M. în dosar nr._ s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei S.C. T.
T. C. S.R.L. sat C., comuna Bocicoiu M., nr. 125A, jud. M., J_, CUI 16744830, având asociat unic pe R. G. domiciliat in sat C.
, comuna Bocicoiu M., nr. 125 A, jud. M. fiind numit în calitate de lichidator judiciar Corn T. I.P.U.R.L.
Conform dispozitivului sentinței, s-au făcut demersurile necesare pentru preluarea actelor și documentelor contabile ale debitoarei. În acest sens, a notificat, prin scrisori recomandate atât debitoarea cât și pe reprezentanții acesteia să depună la dosarul cauzei și la dispoziția lichidatorului judiciar în temeiul art. 35 actele prev. de ort. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenței, fapt nerealizat, nici până la data prezentei.
Din analiza actelor predate parțial s-au constatat următoarele: conform situației financiar contabile prezentate, la_, debitoarea figura cu echipamente în valoare de 29.896 lei, stocuri de 115.991 lei, furnizori de 91.391,21 lei și disponibil casă și bancă în valoare de 168.876,71 lei.
refuzul administratorului statutar de a depune actele și documentele contabile ale debitoarei, naște prezumția că acesta a folosit bunurile societății în folosul propriu, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte ce sunt prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea privind procedura insolvenței.
Art. 35 din Legea nr. 85/2006 prevede obligația debitoarei de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, obligație pe care trebuia să o îndeplinească prin administratorii săi, în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Legea privind procedura insolvenței stabilește astfel în sarcina debitoarei prin administratorul său statutar, R. G., o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar desemnat în cauza de insolvență, a cărei neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de faliment.
Din absența cooperării administratorului statutar pârât, la solicitarea de a preda actele contabile, apreciază că se impune a se reține că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele financiar - contabile ale debitoarei, aspect din care se prezumă faptul că administratorul statutar nu și-a îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, cel puțin din 2009, omisiune concretizată în absența parțiala a actelor contabile.
Dispariția evidenței contabile a fost menită să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății, în condițiile în care bilanțurile depuse la organele financiare nu cuprind decât date sintetice ale activității debitoarei. în lipsa registrelor de contabilitate obligatorii în care trebuie evidențiate toate operațiunile desfășurate și modificările aduse patrimoniului, a actelor de contabilitate primară, nu pot fi analizate în mod efectiv cauzele stării de insolvență și împrejurările în care societatea debitoare a încetat plățile.
Pârâtul a avut atribuții de întocmire și conservare a evidențelor contabile, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, privind existența registrelor contabile și corecta lor ținere, iar conform art. 10 din Legea nr. 85/1991 și date fiind circumstanțele mai sus arătate, aceasta a contribuit la dispariția documentelor contabile.
Din faptul că societatea a ajuns să fie declarată în faliment rezultă că administratorul acesteia nu a depus diligenta necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv, încălcând în acest sens și legile fiscale, neachitându-și obligațiile către bugetul de stat.
Societatea comercială încredințează administratorului organizarea si gestionarea activității sale, pe baza unor obiective și criterii de performanță profesională, reprezentarea sa în raporturile cu terții purtând răspunderea pentru modul în care se înfăptuiesc actele de administrare ale societății, administratorul fiind obligat să-și folosească întreaga capacitate de muncă în interesul acesteia, comportându-se ca un bun comerciant.
Cu privire la raportul de cauzalitate acesta rezultă din formularea art.
138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia răspund patrimonial membrii organelor de conducere care au dus societatea la încetarea de plăți, prin una din faptele enumerate expres în acest text. Astfel, dispozițiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sugerează existența raportului de cauzalitate între fapta personală și prejudiciul suferit de averea debitorului, dar și de creditorii acestuia.
Pârâtul,
prin întâmpinare, s-a opus admiterii acțiunii, solicitând respingerea ei ca fiind nefondată.
Acțiunea este nefondată.
În analizarea angajării răspunderii patrimoniale a organelor de conducere trebuie pornit de la natura juridica a răspunderii reglementată de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006. Doctrina Juridica și Practica covârșitoare a instanțelor de judecată este în sensul că ne aflăm în prezenta unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii civile delictuale. Fiind o răspundere civila delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuală (art.998.999 C.civ.) privind fapta, prejudiciul, culpa și raportul de cauzalitate. Prin urmare, mergând pe acest raționament, simplele aserțiuni ale administratorului judiciar, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimoniala a unei persoane, deoarece reclamantei îi revine sarcina de a-și proba afirmațiile in condițiile disp. art. 1169 C.civ. Invocarea disp. art. 138 din Legea 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere. întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea unor dovezi care să conducă la concluzia
ca prin faptele enumerate de lege s-a cauzat starea de insolvența a societății. A impune pârâtului, așa cum indica reclamanta in acțiune, să își probeze nevinovăția pentru ca in comercial culpa este prezumată, contravine prezumției de nevinovatiei (CEDO - secția IV, Hotărârea Puig Panel la c. Spania - 25 aprilie 2006, 1438/02).
Pornind de la aceasta analiză juridică, raportat la cele doua cazuri de angajare a răspunderii invocate, apreciază că acestea nu sunt incidente in cauză.
În ce privește incidența cazului prevăzut de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 - respectiv ca ,,(a ținut o contabilitate fictivă și ar fi făcut să dispară documente contabile sau nu au ținut contabilitate in conformitate cu legea " - a arătat următoarele: Până la momentul intrări in procedura de insolvența contabilitatea societății a fost ținuta in mod corect si legal de către părăt. Cazul contabilității fictive sau dispariția documentelor contabile este incident atunci când nu se predau actele contabile ale societății conform art. 28 din Legea 85/2006, or actele contabile au fost predate integral. Faptul ca din pricina unor motive de sănătate administratorul nu a putut continua întocmirea evidentelor contabile după anul 2009 nu înseamnă ca este de rea-credință sau că a comis cu intenție vreo fapta culpabilă.
Nepredarea actelor contabile administratorului judiciar conform disp. art. 28 din Legea 85/2006 nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente, ci. cel mult poate crea o prezumție in acest sens, insuficienta insa, în lipsa dovedirii in concret, în condițiile art. 1169 C.civ., a instalării stării de insolventă ca efect al neținerii contabilității. În cazul de față lichidatorul nu a propus nici o proba si nici nu a indicat cum ar fi determinat starea de insolvență faptul ca nu i s-au predat actele contabile. Raportul de cauzalitate nu se prezuma, ci trebuie dovedit de către reclamanta.
În ce privește incidența cazului prevăzut de disp. art. 138 alin 1 lit. e din Legea nr.85/2006- respectiv faptul că ar fi "deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau ar mărit in mod fictiv pasivul acesteia " a arătat următoarele:
În cererea de chemare in judecata nu se indica expres la care activ deturnat se refera lichidatorul sau care ar fi actele contabile prin care s - a mărit pasivul societății fictiv.
Din enumerarea sumelor ce reprezintă echipamente in valoare de 29.896 lei, stocuri de 115.991 lei, furnizori 91.391,21 lei și disponibil in casă lei 168.876.71 lei. nu rezulta care dintre aceste sume a fost deturnată si cum. Mai mult. cumulând aceste sume, rezulta un total presupus nejustificat in contabilitate in cuantum de 405.154, 92 lei, sumă inferioară celei pentru care s-a pornit acțiunea. In ce condiții a apreciat
lichidatorul ca trebuie să suporte întreg pasivul când toate sumele ce ar putea fi considerate activ contabil, sunt mai mici decât întreg pasivul.
Apoi, in ce privește furnizorii in cuantum de 91,391, 21 lei, lichidatorul putea să facă demersuri pentru recuperarea acestor sume. In actele contabile predate anterioare balanței din_ existau actele contabile din care rezulta furnizorii neîncasați si sumele pentru fiecare. Chiar daca nu ar fi existat aceste informații in contabilitate, in urma consultării declarației de TVA de la ANAF, furnizorii cu datorii puteau fi determinați și se putea efectua demersuri juridice de către lichidator. Pentru angajarea răspunderii in cazul indicat de art. 138 lit. c trebuie ca lichidatorul sa demonstreze comiterea cu intenție a faptelor de ascundere a activului societății sau de mărire fictiva a pasivului. In acest caz se deroga de la dreptul comun privind forma culpei necesara la reținerea comiterii faptei. Pârâtul nu a avut nici o intenție de a ascunde activul societății si de a mări pasivul. Aceasta culpă nu se prezumă și trebuie dovedită. Ea trebuie să rezulte din acțiuni sau omisiuni certe indicate de reclamata. Acțiunea asa cum a fost formulată nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 112 C.pr.civ., respectiv nu cuprinde o referire la fapte concrete pe care le-ar fi comis pârâtul si care au dus la starea de insolvența a societății. Pârâtul nu poate cunoaște faptele concrete ce i se imputa pentru a se aplica principiul contradictorialității și a-și formula o apărare la obiect. Din acest motiv, argumentele indicate în întâmpinare sunt unele cu aplicabilitate generală pentru ca la acest
mod a fost formulată acțiunea.
Examinând acțiunea, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic constată următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit., d și e din Legea nr.85/2006 modificată, (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
În speță, din rapoartele de activitate al lichidatorului judiciar, rezultă că pârâtul în calitate de administrator al debitoarei, nu a predat toate documentele contabile și bunurile existente în patrimoniul societății.
Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora lichidatorului atrage încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din lege, în condițiile în care, corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor prevăzută de Legea 31/1990, care în art.73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Împrejurarea că pârâtul nu a predat echipamentele în valoare de 29.896 lei, stocurile în valoare de 115.991 lei și disponibilul în casă și bancă în valoare de 168.876,71 lei conduce la concluzia că acesta fie a deturnat activul societății, fie l-a ascuns ( faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din lege).
În aceste condiții, se poate conchide că în fapt, nu a fost ținută evidența contabilă și că bunurile au fost folosite în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, și că pârâtul a ascuns o parte din activul debitoarei, fapte care se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. d și e din lege. Pârâtul prin aceste fapte a cauzat starea de insolvență, astfel încât răspunde pentru pasivul societății în cuantum de 146.548,07 lei, conform tabelului definitiv al creanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de C. T. I. cu sediul în B. M., str. H.
, nr. 4/12 desemnat pentru falimentul debitoarei SC T. T. C. S. în contradictoriu cu pârâtul R. G., cu domiciliul în sat C., nr. 125A, com. Bocicoiu M., și în consecință:
Obligă pe pârât să suporte pasivul debitoarei, în cuantum de 421.191,11
lei.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi ,_ .
Președinte | G. ier | |
N. B. | C. | S. |
Red.B.N./_
Tred. C.S. /_ /5ex.
| ← Sentința civilă nr. 5640/2013. Răspundere organe de... | Sentința civilă nr. 3142/2013. Răspundere organe de... → |
|---|
