Sentința civilă nr. 727/2013. Contestație. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România
Tribunalul Specializat C. Dosar nr._ /a2
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr. 727/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 11 martie 2013 Instanța este constituită din:
Judecător sindic: I. P. Grefier: S. M.
Pe rol fiind examinarea contestației formulată de către contestatoarea SC R. AG, împotriva măsurilor luate în cadrul raportului de activitate din data de_, întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei SC M. SA, C. de I. T. S. .
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentatul contestatoarei, avocatul Bujiță Aurel și reprezentanta lichidatorului judiciar
C. de I. T. S., practicianul în insolvență L. Nemeș. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pentru acest termen a fost citat R. Von Geczy, cu mențiunea de a depune la dosar încă un exemplar din poziția scrisă și înscrisurile anexate pentru a fi comunicate reprezentantului contestatoarei. Acesta a fost citat la adresa menționată chiar de către el în poziția scrisă, depusă la filele 31-36 dosar. Prin urmare, având în vedere că s-a întors această citație cu mențiunea "destinatar necunoscut"; instanța urmează să nu mai țină cont de această poziție scrisă a lui R. Von Geczy și prin urmare aceasta va fi considerată ca neexistentă.
Repărezentanta lichidatroului judiciar depune la dosar dovada publicării în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1582/_ a sentinței civile nr. 3268/2012 pronunțată în dosarul nr._ .
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată pentru motivele menționate în scris. Cu privire la suma aferentă autoturismului, deși judecătorul sindic a respins cererea de denunțare a contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului care a fost cumpărat cu 4.000 de euro, lichidatorul judiciar a continuat procedurile și
nu a prevăzut cuprinderea acestei sume pentru a fi distribuită în condițiile art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2006 în favoarea contestatoarei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea contestației conform motivelor invocate în poziția scrisă depusă la filele 23-29 dosar. Cu privire la suma de 225.250 euro ce se solicită a fi înscrisă în planul de distribuire, această solicitare a făcut obiectul dosarului nr._ care a fost soluționat în data de_ . Această hotărâre a fost recurată și prin urmare nu este irevocabilă.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Specializat C., în data de 2 mai 2012, contestatoarea R. AG a contestat raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor pentru debitoarea SC M. SA înregistrat la dosarul nr._, în data de_ și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 6211/_ și nr. 6363/_ precum și împotriva planului de distribuire nr. 5484/_ publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 6147/_, solicitând judecătorului sindic înlăturarea din raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor a mențiunii "fapt ce a dus la tergiversarea procedurii"; și a mențiunii "firmă ce are ca administrator acționarul SC M. SA";, includerea în raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor a mențiunii privind necesitatea achitării datoriei de 225.250 euro către creditorul R. AG, anularea măsurilor de distribuire cuprinse în planul de distribuire afișat la ușa instanței la data de_ și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 6147/_ și modificarea planului de distribuire în sensul că din suma de 1.887.878,08 lei suma de 992.856,95 lei reprezentând echivalentul sumei de 225.250 euro să fie distribuită cu prioritate contestatoarei R. AG, iar ceea ce rămâne după distribuirea acestei sume să fie distribuită în ordinea prevăzută în planul de distribuire.
În motivarea contestației, s-a arătat că formularea unor contestații împotriva actelor lichidatorului este prevăzută de lege și că aceste contestații, chiar dacă au fost respinse, nu au fost vădit neîntemeiate, astfel că formula "fapt care a dus la tergiversarea procedurii"; trebuie înlăturată. Hotărârile prin care au fost respinse contestațiile R. AG nu sunt irevocabile (în marea lor majoritate), fiind formulate recursuri împotriva acestora. Totodată, lichidatorul nu achitat suma de 225.250,00 euro către creditoarea R. AG, creanță născută în urma denunțării contractului de
închiriere nr._, în contradicție cu prevederile art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2006 și nu a acceptat participarea R. AG la licitațiile fără plata garanției de participare, în contradicție cu prevederile Codului de procedură civilă. Lichidatorul nu a convocat-o pe R. AG la adunările generale ale creditorilor în condițiile Codului de procedură civilă, deși R. AG are sediul în străinătate, acest aspect rezultând inclusiv din rapoartele lichidatorului depuse la dosarul nr._ . Lichidatorul a acceptat demolarea unui imobil, înainte să fie vândut (imobilul din Traian Vuia, nr. 212, același la care se referă denunțarea contractului de închiriere nr._ ). Mențiunea "R. AG (firmă ce are ca administrator acționarul M. SA)" nu corespunde adevărului, aspect cunoscut de către lichidator în baza actelor pe care le are la dispoziție. Formularea afirmațiilor suscitate sunt de natură să inducă în eroare și să creeze o imagine negativă și nefavorabilă a societății R. AG în fața instanței și a creditorilor. Asemenea demersuri sunt contrare scopului și naturii activității lichidatorului judiciar stabilit de legiuitor și de UNIPR. De asemenea, se impune menționarea în raport a creanței de 225.250,00 euro, echivalent în lei, atât raportat la cele ce urmează, cât și raportat la faptul că necesitatea achitării altor creanțe a fost menționată în raport. Cu privire la planul de distribuire a debitorului, în data de_ între S.C M. S.A. și S.C. R.
A.G. s-a încheiat contractul de închiriere nr._ . Obiectul contractului a fost închirierea imobilului situat în C. -N., str. Traian Vuia, nr. 212, înscris în CF nr. 2. imobil format din birouri cu suprafața de cca. 294 mp., atelier mecanic, magazin cu suprafața de cca. 1010 mp. și curte aferentă construcțiilor în suprafață de cca. 1100 mp. Termenul pentru care s-a încheiat contractul a fost stabilit pe o durată de 20 de ani, începând cu data de_ până la data de_ . Tot la data de_ s-a încheiat și actul adițional nr. 001/_ prin care s-au modificat și completat clauzele contractului, deosebit de importante fiind prevederile cuprinse la pct. III "OBLIGAȚII" ("Pe perioada menționată la art. II Locatorul eliberează în totalitate locatarul de plata chiriei lunare și a altor obligații din contractul de închiriere."), precum și cele cuprinse la pct. IV ("Locatarul R. AG renunță la drepturile bănești, certe, lichide și exigibile ce i se cuvin din contractul nr. 14 -0517 din_ respectiv factura nr. mdr-ro/0402-09 din_ și în schimbul acesteia chiria lunară către locatorul M. S.A. va rămâne pe toată perioada contractului de închiriere (până la 31 decembrie 2030) neschimbată respectiv 300 EUR (treisute euro) plus TVA."). În aceeași zi, respectiv în data de_, M. S.A. și S.C. R. A.G. au încheiat convenția nr. C01. La pct. nr. III litera a) în care s-a prevăzut că "În cazul rezilierii sau denunțării contractului de închiriere nr._ înaintea termenului de
expirare respectiv 31 Decembrie 2030 din orice motiv, părțile contractante stabilesc prin prezentul act suma penalităților daune-interese. Aceste sume stabilite devin in momentul rezilierii sau denunțării contractului certe, lichide și exigibile (pact comisoriu de grad IV) și nu necesită nici o altă procedură, formalitate prealabilă."), iar la pct. III litera b) s-a stipulat că "Suma penalităților daune-interese în cazul rezilierii sau denunțării contractului de închiriere nr._ până la data de 31 Decembrie 2010, din orice motiv, este de 225.250,00 EUR fără drept de reducere."). La pct. IV din convenție s-a prevăzut că "În cazul lichidării, insolventei sau falimentului înaintea expirării contractului de închiriere clauzele stipulate la punctele IIIa, IIIb si IIIc rămân neschimbate. Suma stabilită rezultată reprezintă o plată curentă și scadentă în sinea legislației." Prin sentința civilă nr. 3651/2010 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a S.C. M. S.A. Contractul de închiriere nr._ încheiat între S.C. M. S.A și S.C R.
A.G la data de_ a fost denunțat de către C. de I. T. prin notificarea de denunțare din data de_ . Contestatoarea a contestat denunțarea contractului, însă prin hotărârea pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial C., nr._, rămasă irevocabilă, a fost respinsă contestația formulată, astfel încât denunțarea contractului a fost constatată printr-o hotărâre irevocabilă. În urma denunțării contractului, în temeiul pactului comisoriu expres de gradul IV prevăzut la pct. III, litera a) din Convenția C01 din_, s-a născut o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea R. AG, în cuantum de 225.250,00 EUR care în conformitate cu art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2006 trebuie plătită în conformitate cu documentele din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Pactele comisorii exprese de gradul IV se execută fără intervenția instanței și actele care cuprind pactul comisoriu menționat sunt valabile, nefiind denunțate sau anulate. În pofida denunțării contractului de închiriere, a pactului comisoriu expres de gradul IV înscris în contractele susmenționate și a prevederilor art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2005, creanța de 225.250,00 EUR nu a fost achitată către contestatoare până în prezent. Această creanță certă, lichidă și exigibilă, izvorâtă dintr-un pact comisoriu expres de gradul IV, deci garantată de lege, trebuie plătită prioritar din încasările realizate de lichidator, în temeiul prevederilor art. 121, al. 1, pct. 1 și 123, al. 1 din Legea nr. 85/2006. Au fost invocate și prevederile art. 125, al. 1 din Legea nr. 85/2006, conform cărora "Titularilor de creanțe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123".
Prin poziția scrisă depusă la dosar, în data de 7 septembrie 2012 lichidatorul judiciar C. DE I. T. S. a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În susținerea poziției procesuale lichidatorul judiciar a arătat că cererile contestatoarei sunt făcute cu rea-credință, în exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, contestația formulată împotriva rapoartelor asupra fondurilor si planurilor de distribuire nefiind altceva decât o altă modalitate prin care se încearcă tergiversarea procedurii falimentului și inducerea instanței în eroare. Cu privire la petitul prin care se solicită "înlăturarea din raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor pentru debitorul SC M. SA a mențiunii "fapt care a dus la tergiversarea procedurii" și a mențiunii "(firmă care are ca administrator acționarul M. SA)" a fost invocată lipsa de interes în condițiile în care mențiunile în cauză nu sunt de natură să producă efecte juridice. Mai mult, în contextul în care rapoartele și respectiv planurile de distribuire publicate în Buletinul procedurilor de insolvență, sunt înscrisuri care emană de la lichidatorul judiciar, ele reprezintă opinia acestuia și în plus, corespund realității, așa cum chiar contestatoarea cunoaște dealtfel. Cererea este inadmisibila, întrucât procedura contestației prevăzută de art. 122, al. 3 prevede posibilitatea creditorilor sau comitetului creditorilor de a formula contestații cu privire la elementele prevăzute la art. 122, (al. l, ind. 1) pe care trebuie să le cuprindă raportul și planul, respectiv la sumele, modul de distribuire și altele de acest fel, și nu la diferitele mențiuni ori opinii ale emitentului. Cererea este neîntemeiată, neexistând nici un temei juridic pentru fundamentarea unei atare cereri, în contextul celor menționate. Cu privire la includerea în raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor pentru debitorul SC M. SA a mențiunii privind necesitatea achitării datoriei de 225.250,00 către creditorul R. AG, lichidatorul judiciar a reiterat considerentele evocate și în precedentele poziții scrise formulate, cu privire la documentele depuse în probațiune (act adițional la contractul de închiriere, convenția COI/2009, contractul de prestări servicii nr._ si factura mdr-ro/_ ), cu mențiunea că acestea au fost analizate deja de către judecătorul sindic al cauzei în dosarul nr._ pronunțându-se în cauză o hotărâre definitivă și irevocabilă, iar concluziile instanței de judecată au fost în sensul că aceste acte sunt documente menite să inducă în eroare instanța cu privire la adevărata stare de fapt, fiind de fapt probe constituite pro causa. A fost anexată sentința comercială nr. 273/CC/2011, pronunțată în dosarul menționat, având ca obiect contestație la măsura administratorului judiciar de denunțare a contractului de închiriere. Astfel cum rezultă din actele depuse la acest
dosar, acele documente menționate nu au fost prezentate în original nici la notar, acesta legalizând doar semnătura traducătorului autorizat, care a efectuat traducerea după o copie a documentului, motiv pentru care s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 139 C.pr.civ. S-a invocat faptul că nu se poate reține culpa în sarcina societății R. cu privire la faptul că acele documente (în special factura) nu au fost înregistrate în contabilitatea societății debitoare M. SA. Raportat la aceste afirmații, cocontractantul R. AG nu a făcut dovada faptului că acele contracte au fost primite de către societatea M. SA (acestea neavând un număr de înregistrare de la societatea debitoare, dar nici de la petentă) sau a faptului că a comunicat societății factura invocată. Atâta timp cât nu s-a dovedit că acea factură a fost comunicată societății M. SA, nu are cum să fie înregistrată în contabilitatea acesteia. Într-adevăr se putea reține o culpă a departamentului economic a SC M. SA pentru neînregistrarea facturii, doar în măsura în care se făcea dovada că acea factură a fost trimisă acestei societăți. Susținerile petentei în sensul că declararea creanței în cuantum de 225.250 euro nu s-a făcut la masa credală, întrucât înregistrarea acesteia era inadmisibilă, au menirea de a induce instanța în eroare. Potrivit Legii insolvenței, în tabelul preliminar nu se înscriu doar creanțele certe, lichide și exigibile, cum susține societatea R. AG, ci toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii, curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, chiar dacă nu sunt stabilite printr-un titlu. Raportat la aceste prevederi legale, dacă acea creanță există, trebuia să fie declarată la masa credală sub condiție (condiția suspensivă fiind rezilierea/denunțarea contractului de închiriere). Pe de altă parte, cu privire la prevederile art. 64, ali. 6 din Legea nr. 85/2006, evocate de către contestatoare, referitoare la distribuirea de sume în favoarea sa, au fost reiterate apărările din precedentele cauze. Dacă la începutul contestației societatea R. AG invoca o creanță înscrisă la masa credală, care reprezintă aproximativ 30 % din totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, în continuare se încearcă inducerea în eroare a instanței de judecată, în sensul că această societate ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 225.250 euro, împotriva societății M. SA, ce ar rezulta din denunțarea contractului de închiriere nr. 15/2009 încheiat între SC R. AG și M. SA. Acest drept de creanță invocat de către R. AG face obiectul a două dosare care se află pe rolul instanțelor judecătorești, astfel: împotriva notificării lichidatorului judiciar de denunțare a contractului de închiriere nr. 15-001/_, R. AG a formulat contestație care a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. . Prin sentința comercială nr. 273/CC/2011, pronunțată în data de 21 ianuarie 2010, judecătorul sindic a
respins ca nefondată contestația formulată, apreciind că lichidatorul judiciar, prin denunțarea contractului de închiriere, a uzat în mod corect de dispozițiile art. 86 din Legea nr. 85/2006. Hotărârea este irevocabilă. Prin acțiunea formulată de către R. AG în temeiul art. 86 (2) din Legea nr. 85/2006, care face obiectul dosarului nr. 162271285/2011, aflat pe rolul Tribunalului Comercial C., aceasta a solicitat instanței obligarea pârâtei SC
M. SA la plata sumei de 225.250 euro și trecerea creanței în cuantum de
225.250 euro, în echivalent în lei, în tabelul obligațiilor debitoarei (deci nu achitarea conform art. 64, al. 6). Prin urmare, având în vedere că instanța de judecată a fost investită chiar de către R. AG cu privire la soluționarea acestei cereri, atâta timp cât pe rolul instanțelor judecătorești există un litigiu în acest sens, până la soluționarea irevocabilă a cererii formulată de
AG, nu se pote vorbi de existența/inexistența creanței pretinsă în valoare de 225.250 euro care să fie achitată în temeiul art. 64, al. 6 din Legea nr. 85/2006. Astfel cum s-a arătat, împotriva denunțării contractului de închiriere încheiat de către SC M. SA și R. AG aceasta din urmă a formulat o contestație, ce a fost respinsă de către judecătorul sindic al cauzei (în dosarul nr._ ), hotărârea fiind irevocabilă. În urma analizării acestor acte, judecătorul sindic a reținut că ulterior formulării contestației, creditoarea contestatoare și-a constituit probe pro causa, încercând să inducă în eroare instanța cu privire la adevărata stare de fapt. În această categorie se include înscrisul intitulat convenție nr. COI 1_, act adițional nr. 001/_, precum și contractul de prestări servicii nr. 14-0517/_ și factura nr. mdr-ro0402/2009. Contrar susținerii contestatoarei, judecătorul sindic nu a ajuns la această concluzie datorită faptului că au fost depuse la dosar doar copii xerox după aceste acte, ci pentru că factura invocată nu este înregistrată în contabilitatea societății debitoare M. SA și nici nu s-a făcut dovada comunicării acestei facturi societății M. SA; convențiile prin care se stabilesc daune interese în favoarea chiriașului R. AG pentru cazul rezilierii sau denunțării contractului de închiriere nu au dată certă, nu sunt înregistrate la societatea debitoare sau la Biroul de Carte Funciară (deși contractul de închiriere denunțat, semnat în aceeași zi, a fost notat în cartea funciară a imobilului); în măsura în care, în momentul semnării contractului de închiriere (_ ) părțile contractante aveau intenția să introducă în convenția lor clauzele speciale cu privire la daunele interese ce trebuie plătite chiriașului în cazul denunțării contractului de închiriere, acestea trebuiau incluse în conținutul acestui contract. Acte adiționale la convențiile inițiale se întocmesc ulterior perfectării contractului, datorită unor împrejurări care intervin după semnare. În cazul actului adițional și a convenției COI, depuse de către contestatoare, acestea sunt datate ca fiind
semnate în_, momentul perfectării contractului de închiriere denunțat. Este curios faptul că acele clauze nu au fost introduse în contractul inițial semnat în aceeași zi, ci au fost cuprinse în acte adiționale, care "au apărut" după denunțarea contractului de închiriere; actele au fost depuse doar la termenul de judecată din data de_ și nu au fost atașate contestației înregistrate la dosarul cauzei sau corespondenței purtate cu lichidatorul judiciar anterior denunțării contractului, pentru ca lichidatorul să-și poate exprima poziția cu privire la ele (și eventual, în funcție de
rezultatele analizei efectuate, să uzeze de procedura înscrierii în fals); actele respective, din care ar rezulta pretinsa creanță în cuantum de 225.250 euro, nu au fost anexate declarației de creanță depuse la dosarul cauzei de către R. AG, deși din acestea rezultă creanțe sub condiție, anterioare deschiderii procedurii insolvenței SC M. SA. Având în vedere că aceste documente au fost constituite de către creditoarea R. AG după denunțarea contractului de închiriere, s-a apreciat că nu există nicio creanță certă lichidă și exigibilă în favoarea acesteia, rezultând din actele invocate, care să justifice neachitarea garanției de participare la licitație. Oricum, existența sau inexistența creanței respective se va stabili în dosarul creat în acest sens, având număr_ . Cu privire la petitul privind "anularea măsurilor de distribuire cuprinse în planul de distribuire afișat la ușa instanței la data de_ și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență 6147/_ și modificarea planului de distribuire în următorul sens: din suma de 1.887.878,8 lei, suma de 992.856,95 lei, reprezentând echivalentul sumei de 225.250,00 euro, echivalent lei, să fie distribuită cu prioritate creditorului R. AG _." s-a învederat că prin planul de distribuire publicat in Buletinul procedurilor de insolvență nr. 6147/3.05.012 și respectiv prin raportul asupra fondurilor obținute, contestate în prezenta cauză, sunt distribuite, în condițiile Legii nr. 85/2006, fondurile obținute din valorificarea imobilului debitoarei din municipiul Baia Mare, iar sumele sunt distribuite, așa cum este dealtfel menționat și în cuprinsul planului, pe punctul 1 și 2 al art. 121 și pct. 1, art. 123, doar în contul creanțelor având rangurile de prioritate descrise deja.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic o va respinge, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește înlăturarea din raport a unor mențiuni făcute de către lichidatorul judiciar, aceasta nu poate fi făcută, modul de exprimare și afirmațiile pe care acesta le face față de situația existentă în procedură, aparținându-i.
Referitor la solicitarea de distribuire către contestatoare, cu prioritate, a sumei de 225.250 euro, echivalent în lei, aceasta nu poate fi făcută,
întrucât această sumă de bani nu a fost acceptată de către lichidatorul judiciar ca reprezentând o creanță pe care contestatoarea o deține față de debitoare, indiferent de natura ei și de modul sau prioritatea în care ea trebuie să fie plătită. Orice creanță sau, în sens mai larg, pretenție, față de averea debitoarei trebuie să fie învederată, cerută și acceptată de către lichidatorul judiciar. Dacă lichidatorul judiciar nu acceptă o solicitare făcută în acest sens, creditorul are posibilitatea să formuleze o contestație ce va fi analizată de către judecătorul sindic. Art. 64, al. 6, învederat de către contestatoare se referă la acele creanțe născute după data deschiderii procedurii care rezultă din acte. Prin urmare, atacarea unui plan de distribuire și solicitarea de distribuire, în mod direct, către contestatoare a unei sume de bani neacceptată de către lichidatorul judiciar ca reprezentând o creanță (trecută sau nu în tabelul creditorilor), nu pot fi realizate cu șanse de reușită. De fapt, în acest sens, contestatoarea a și promovat o acțiune ce face obiectul dosarului nr._, prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei în litigiu, acțiune ce nu a fost soluționată în favoarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge contestațiile formulate de către contestatoarea R. A.G. ELVEȚIA, având sediul procesual ales în C. -N., str. I. L. C., nr. 5-7, ap. 8, în contradictoriu cu debitoarea SC M. SA, având sediul în C. -N.
, str. Traian Vuia, nr. 212, ca fiind neîntemeiate.
Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. S. M.
| ← Sentința civilă nr. 2277/2013. Contestație. Faliment,... | Sentința civilă nr. 807/2013. Contestație. Faliment,... → |
|---|
