Decizia civilă nr. 1128/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1128/2011
Ședința publică din data de (...) Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T.
G.: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3571 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul S. S., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3571/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă. S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. S., împotriva pârâtei A. F. P. B. M. și, în consecință: S-a constatat încasarea de către pârâta A. F. P. a M. B. M. a sumei de 5469 lei, achitată cu chitanța seria TS3B nr. 2146797 din (...) cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule, ca fiind nelegală. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului la restituirea sumei de 5469 lei cu dobândă legală începând cu (...) până la restituirea efectivă a sumei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 543,3 lei cheltuieli parțiale de judecată. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de D. nr. 1., că ea este nefondată, fiind respinsă având în vedere că acțiunea a fost înregistrată la (...), iar plata taxei de primă înmatriculare a fost efectuată în 0(...). Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamant, din coroborarea susținerilor pârâtelor, a probelor existente la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului B. M. suma totală de 5.649 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3B nr. 2146797/(...). Prin cererea înregistrată la AFP B. M., sub nr. 25934/(...) reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare însă pârâta nu a răspuns cererii reclamantului. Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, text de lege în vigoare la data plății, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Instanța a constatat că, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. Deoarece în R., stat comunitar, se percepe taxă de primă înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament față de vehiculele autohtone, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, este contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a fostînmatriculat pentru prima dată la (...) în Franța, stat membru U.E., tribunalul a considerat că taxa trebuie restituită în întregime. Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, s-a impus acordarea dobânzii legale prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 9. începând cu data la care a cerut restituirea sumei și până la restituirea efectivă a acesteia. Văzând și prevederile art. 274 al. 3 C.proc.civ., conform cărora judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, raportat la valoarea pricinii și munca prestată de avocat, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 543,3 lei reprezentând onorar parțial pentru avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Instanța de fond a respins in mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune reglementat prin D. nr. 1. privitor la prescripția extinctiva reținând ca reclamantul a introdus acțiunea la data de 3 septembrie 2010. Reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare la data de 0(...), iar acțiunea a fost înregistrata la data de (...). P. prealabila realizata cu organul fiscal nu este întreruptiva de prescripție, dispozițiile legale in baza cărora reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare nu mai sunt in vigoare pentru a retine o eventuala imprescriptibilitate a dreptului la acțiune raportat la nelegalitatea actului normativ in baza căruia s-a achitat taxa de prima înmatriculare. Instanța de fond a acordat in mod greșit dobânda legala de la data de (...), in condițiile in care făcând aplicarea dispozițiilor art.3 alin.3 din O.G. nr. 9. privind dobânda legala, aceasta este o dobânda civila, situație in care acordata cu titlu de despăgubire se impunea a se avea in vedere dispozițiile art.1088 alin.2 Cod Civil, dobânda legala civila putând fi acordata numai de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitării taxei de prima înmatriculare sau de la data adresării cererii organului fiscal (echivalentul unei proceduri prealabile). Pe de alta parte, caracterul de creanța decurge din sentința civila nr. 3571/(...), pana la aceasta data taxa de prima înmatriculare era achitata legal potrivit dispozițiilor din art. 2141-2143 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Cererea de restituire adresata organului fiscal nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 Cod P. F. pentru a îndreptăți contribuabilul la solicitarea vreunei dobânzi. Daca insa se are in vedere acordarea de despăgubiri sub forma dobânzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel de cat ca daune - interese prevăzute de art. 1088 alin.2 Cod Civil. Reclamantul avea posibilitatea de a solicita restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare si taxa pe poluare, urmând ca pentru diferența nerestituita sa urmeze, calea procesual fiscala împotriva deciziei de restituire, urmând ca demersul sau juridic sa se finalizeze la instanța de judecata. F. că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (nota de calcul al taxei de prima înmatriculare), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei,iar aplicarea art. 11 din O.U.G. nr. 5. dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Analizând recursul, Curtea constată următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului B. M. suma totală de 5.649 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3B nr. 2146797/(...). Prin cererea înregistrată la AFP B. M., sub nr. 25934/(...) reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare însă pârâta nu a răspuns cererii reclamantului, motiv pentru care acesta s-a adresat instanței. Prin recursul declarat, pârâta AFP B. M. a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune reglementat prin D. nr. 1. privitor la prescripția extinctiva, arătând reclamantul a achitat taxa de prima înmatriculare la data de 0(...), iar acțiunea a fost înregistrata la data de (...). Lăsând la o parte disputele cu privire la termenul de prescripție care era aplicabil în cauză, chiar în ipoteza în care s-ar achiesa opiniei că acesta este cel de drept comun, respectiv de trei ani, se constată că sunt reale susținerile rpimei instanțe, în sensul în care prima dintre ștampilele instanței, aplicate pe cererea introductivă, este datată (...), astfel încât apărările din recurs vor fi înlăturate. În plus, se constată că în cauză, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma, cu referire specială la prev. art. 11 din OUG nr. 5., și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții Europene de J. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod văditnefondată și, deci, trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. antamate implicit de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un statmembru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect. În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, susținerile pârâtei conform cărora acordarea dobânzilor nu se putea realiza decât de al data introducerii acțiunii nu pot fi primite, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că numai în maniera acordării dobânzii civile de la data plății taxei se pun în practică liniile directoare despinse din jurisprudența CJUE referitoare la necesitatea asigurării unei juste și integrale reparații contribuabililor cărora le-au fost percepute taxe, cu încălcarea dreptului comunitar. Pe cale de consecință, se constată că prima instanță a acordat chiar mai puțin decât la ceea ce ar fi fost îndreptățit, în mod real, reclamantul, astfel încât susținerile din recursul pârâtei vor fi considerate neavenite, în lipsa unei critici provenind din partea intimatului, care să privească acest aspect, sentința urmând a fi menținută, urmare a respingerii recursului, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3571 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . M. H. M. B. F. T. D. C. Red.MB/dact.LCC 2 ex./(...) Jud.fond: V.I.
| ← Decizia civilă nr. 5955/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2521/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
