Decizia civilă nr. 303/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 303/2011
Ședința publică de la 27 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător Ana M. T.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. D. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2303/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu G. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat personal, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei
Reclamantul intimat G. V. solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.303 din data (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea promovată de reclamantul G. V., în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A. F. P. D. prin D. M., și A. F. PENTRU M. și în, consecință, s-a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 605/(...) emisă de A. D. pentru înmatricularea autovehiculului marca BMW, tip X70/FF41/X5, cu număr de identificare W. precum și a deciziei nr. 165/(...) emisă de D. M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 9.005 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare cu chitanța seria TS6 nr. 6174135/(...)
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW, tip X70/FF41/X5, cu număr de identificare W., iar pentru a-l înmatricula în România a plătit în prealabil taxa de poluare în sumă de 9.005 lei prev. de O. nr. 5. (f.12 dosar fond).
Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG NR. 5. este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
A mai învederat instanța de fond că incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T.ul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Având în vedere că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice prevederile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate, instanța de fond a considerat că este nelegală decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autoturismul achiziționat de reclamant.
Din perspectiva celor arătate, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată în parte și a admis-o în baza prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., au declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. D. precum și A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant. În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. D. întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ. s-a solicitatadmiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, menținerea deciziei nr. 605/(...) emisă de B. S. C. din cadrul D. M. ca fiind legală și temeinică. În motivarea recursului său, pârâta susținut că organele fiscale au procedat conform prevederilor legale, respectiv prin aplicarea formulei de calcul prev. de art. 6 alin. 1 lit. a din O. nr. 5. și pe baza documentelor depuse de reclamant. Astfel, în privința legalității O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, pârâta a arătat că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței Statul Român își îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 157/2005 precum și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U. În final, pârâta a susținut că instituirea taxelor, fie de înmatriculare, fie de poluare nu a avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din U., ci este vorba de realizarea unei politici de mediu specifice fiecărui stat, astfel că simpla existență a taxei nu duce la reținerea autonomă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 90 din T.. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, O. nr. 5., ale O. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală și T.ul CE. În recursul declarat de pârâta A. F. PENTRU M. (AFM) se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În motivarea recursului pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din T.ul CE.. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din T. este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a acestora, deoarece nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi și a cheltuielilor de judecată. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele: Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 9.500 lei cu titlu de taxă de poluare, iar cuantumul și obligația plății acestei taxe a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 605/(...). Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că deciziile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de (...) (filele 8-9 dosar fond). Prin decizia nr. 165 din 4 mai 2010 a Direcției Generale a F. P. M. (filele 13-15 dosar fond) această contestație a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României). Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant, a contestării legalității deciziei de calcul al taxei de poluare, pentru ca prin cererea dedusă judecății să solicite anularea acesteia și restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, fără a contesta decizia emisă în soluționarea contestației sale administrative, ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursului pârâtei, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate pe calea recursului de pârâte, analiza acestora devenind inutilă. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. D. și A. F. PENTRU M. și va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul G. V. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. D. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2.303din 13 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, ANA M. T. JUDECĂTOR, L. U. G., M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond:S.O..
| ← Decizia civilă nr. 4563/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 283/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
