Decizia civilă nr. 2521/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2521/2011
Ședința data de 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții A. F. P. B. M. și M. M.-A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4044 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul M. I., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, datorate pentru recursurile declarate.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Din analiza actelor Curtea constată că prin recursul declarat de A. F. pentru M., se solicită suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 244 al. 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului aflat pe rolul C. de Justiție a U. E. Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare a prezentei cauze formulată de chemata în garanței AFM ca rămasă fără obiect, având în vedere că motivul suspendării nu mai subzistă, hotărârea dată de Curtea de Justiție a U. E., în cauza T., a fost pronunțată la data de (...). După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4044 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M. și M. M. - A. F. pentru M. și, în consecință: S-a dispus anularea Deciziei nr. 25425 din (...) emisă de pârâta A. F. P. B. M. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 6.579,00 lei cu dobânda legală de 1% pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei și până la achitarea efectivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. B. M., prin D. nr. 25425 din (...), a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 6.589,00 lei. Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. modificată, este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită înmatricularea fără plata taxei de poluare. După aderarea R. la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea la (...) a unei proceduri de „. de către C. E., în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infrigement pe următoarele argumente, respectiv criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Din perspectiva celor arătate, tribunalul a considerat că decizia pârâtei privind obligarea reclamantei la plata sumei de taxei de poluare estenelegală, împrejurare ce determină admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. ajudetului M. prin A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului. În motivare s-a arătat că: Cu privire la anularea actelor administrativ fiscale sentinta civila este netemeinica intrucat criticile aduse impotriva acestora nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei ci insasi instituirea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri cu consecinta restituirii taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma a acestora acte, in mod gresit a statuat in sensul anularii lor; cel mult putea face abstractie de existenta acestor acte fara a se impune anularea lor. La data la care reclamantul a achitat taxa pe poluare erau in vigoare O.U.G. nr. 50 I 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare art. III din OUG nr. 50 I 2008 introdus prin OUG nr. 218 I 2008 in vigoare de la 15 decembrie 2008 nu-si are aplicabilitatea in speta. Daca s- ar admite altfel s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat in art.15 din Constitutie, ceea ce ar fi inadmisibil. D. de calcul al taxei pe poluare a fost emisa la data de (...) cand nu erau incidente dispozitiile O.U.G. nr. 218 I 2008. In cazul in care se va mentine sentinta cu privire la celelalte capete de cerere, rugam Onorata Instanta sa aiba in vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O.U.G. nr. 50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) ar trebui sa se faca tot de la bugetul A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod Prac. F. Nu se poate retine vreo culpa procesuala in sarcina organului fiscal, prin urmare nuci dobanda legala nici cheltuielile de judecata nu pot fi suportate de organul fiscal. In plus, dobanda legala fiscala admisa de instanta de judecata nu este prevazuta de lega - respectiv cuantum de 1 %- si acordarea ei nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, de vreme ce in titlul de creanta nu este prevazut un termen de plata a carui nerespectare sa determine calcul accesorii, nici organul fiscal nu poate fi obligat sa achite vreo dobanda legala la nivelul majorarii de intarziere._Pe de alta parte, caracterul de creanta decurge din sentinta civila nr. 3370 / (...), pana la aceasta data taxa pe poluare era achitata legal potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 50 / 2008. Daca insa instanta de recurs are in vedere acordarea de despagubiri sub forma dobanzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel decat ca daune - interese prevazute de art. 1088 alin.2 Cod Civil, de la data cererii de chemare in judecata. In urma notificarilor emise de C. E. catre Guvernul R. si a consultarilor in vederea alinierii noului act normativ cu legislatia comunitara, noua taxa a fost calificata ca o taxa de mediu, ceea ce confera legitimitate reglementarilor nationale in raport cu dispozitiile dreptului comunitar, avand in vedere ca in domeniul protectiei mediului, C. E. exercitadoar competente de coordonare, statele membre putand sa adopte reglementari proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. In nota de fundamentare a noului act normativ s-a aratat ca in statele membre ale U. E., taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar aceasta realitate juridica are drept implicatie la nivel national faptul ca fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare. E.luarea conformitatii O.U.G. nr. 50 / 2008 cu normele comunitare trebuie efectuata in lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparenta, neutralitatea fiscala sau taxarea excesiva, criteriile obiective, caracterul adecvat si proportional al taxei, si nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul. Ori, O.U.G. nr. 5. este in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata de grila fixa. In privinta comparatiei, cu autovehiculele deja existente in parcul auto national, C.E.J s-a pronuntat ca o atare comparatie nu este relevanta sub aspectul discriminarii fiscale, deoarece art.90 din Tratatul C.E. nu este menit sa impiedice un stat membru sa introduca taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existene ( decizia CEJ in cauzele conexate C- 290 / 05 si 333/05 Akos Nadasdi si Ilona Nerneth parag.49 ). In drept invoca OUG nr. 50 / 2008, Codul de P. F. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) prin care solicită suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de J ustiție a U. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată la C. ca urmare a demersului T.ui S.. O primă critică formulată de recurentă se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece reclamantul trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din C.pr.fiscală, Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 110 din Tratatul C.E. în materie taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română cu privire la cea comunitară. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE, impunându-se modificarea sentinței și respingerea acțiunii. Reclamantul intimat M. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, potrivit dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea constată următoarele: Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 6579 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța TS5 nr. 2221949/(...). În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că se contestă refuzul nejustificat de restituire astfel încât apărările recurentelor sunt nefondate. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Greșită însă este susținerea instanței de fond cu privire la dobândă deoarece prin demersul său, reclamantul a solicitat aplicarea unui procent de 0,1% pe zi de întârziere. Nu sunt incidente în speța prevederile art. 124 alin 1 Cod proced. fiscală pentru a putea vorbi despre eventuale dobânzi fiscale, singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului fiind recurgerea la instituția dobânzilor legale, consacrată în OG 9/2000. În această privință Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG nr.9/2000, pretenții pe care reclamantul intimat nu le-a formulat formulat. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, Curtea va admite recursul declarat de A. F. P. A M. B.- M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 4044 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în parte însensul că va înlătura obligarea pârâților la plata dobânzii de 1% pe zi de întârziere. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de A. F. P. A M. B.-M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 4044 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea pârâților la plata dobânzii de 1% pe zi de întârziere. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 01 I. 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: E. C. D.C. 03 I. 2011
| ← Decizia civilă nr. 1128/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3873/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
