Decizia civilă nr. 3873/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3873/2011
Ședința publică de la 20 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
J.ecător R.-R. D. J.ecător L. U. G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul G. I. , împotriva decizie civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...) , în contradictoriu cu intimații SC A. SA B. M., I. DE P. AL J. M. și G. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), recurentul a depus la dosar concluzii scrise. CURTEA Prin decizia civilă nr. 1. din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul G. I. împotriva sentinței civile nr. 4520 din (...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare, județul M.. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul G. I. solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei civile 1..11.10 și rejudecând cauza să se dispună trimiterea cauzei la instanța de recurs spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că: Decizia civilă 1..11.10 a T. M. este netemeinică și nelegală. A) Instanța de recurs a judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. privind citarea recurentului - petent, a principiului dreptului la apărare, a principiului contradictorialității. B) Instanța de recurs a soluționat cauza cu nerespectarea principiului aflării adevărului și a egalității de șanse. C) Instanța de recurs a judecat cauza cu încălcarea dreptului la apărare, principiului rolului activ, refuzând în mod nejustificat încuviințarea și administrarea următoarelor cereri în probațiune: expertiză tehnică de specialitate; cercetarea locală Înregistrată prin R. instanței la 16.03.10. D) Instanța a apreciat și interpretat în mod eronat dispozițiile art. 109/1 din OUG nr. 1. În fapt prin P. contravențională adresată J. B. M., înregistrată la data de 24.11.09 și Precizarea de acțiune din 08.02.10, respectiv prin recursul înregistrata 26 iulie 2010, recurentul - petent a solicitat atît instanței de fondcît și instanței de recurs anularea P.ui verbal de contravenție seria CC nr. 4538281/11.11.09, încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale. De asemeni recurentul - petent, în probațiune a solicitat printre altele și încuviințarea probelor: a) cercetarea locală; b) expertiză tehnică judiciară. Dezvoltarea motivelor A) Instanța de recurs a judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. privind citarea recurentului - petent, a principiului dreptului la apărare, a principiului contradictorialității Învederează onoratei Curți faptul că instanța de recurs i-a comunicat decizia dată în cauză la data de (...) după ce în prealabil s-a adresat personal P. T. M. D-Iui P. M. C. cu o cerere prin care a solicitat motivarea și comunicarea deciziei date în cauză întrucât nu a fost citat și nu a cunoscut că recursul în cauză a fost judecat. Menționează că pentru termenul din - (...) - care în fapt a fost singurul termen dat în cauză spre judecarea recursului, cînd înțelege că a avut loc judecarea recursului, instanța de recurs, față de recurentul petent în cauză nu a respectat procedura citării, hotărând asupra cererii de recurs fără ca recurentul să fie în cunoștință de locul, data, ora unde are loc judecarea recursului. Afirmă că formele de procedură au fost create de legiuitor cu scopul de a fi utile părților și pentru a asigura desfășurarea normală a procesului civil. Din punct de vedere procedural citarea se înfățișează ca un act de procedură scrisă prin care se realizează încunoștințarea părților despre existența, data, ora și locul judecății. Prin citarea părților se pun în valoare cele mai importante principii ale dreptului procesual civil adică, contradictorialitatea și dreptul la apărare. În acest sens legea impune instanței de judecată ca una din cele mai importante obligații, fiind aceea de a dispune citarea părților. Potrivit dispozițiilor art. 85 Cod proc. civ.; J.ecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decît după citarea părților […) " Din economia textului de lege invocat mai sus reiese caracterul imperativ al normelor înscrise în dispozițiile art. 85 C. proc civ. ce conturează ideea potrivit căreia instanța de recurs nu putea lua nici o decizie în această cauză decît numai după ce recurentul era legal citat. În concret instanța de recurs avea obligația legală, ca pentru singurul termen de judecată, acela din (...), cînd au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei în recurs, procedura citării cu recurentul să fie îndeplinită, așa cum de altfel a dispus față de celelalte părți din acest proces, care după cum reiese din minuta decizie civile dată în cauză au fost prezente în sala de judecată. Principiul dreptului la apărare are o valoare constituțională, așa cum dispune de altfel și art. 24 alin. 1 din Constituție" dreptul la apărare este garantat" În sens material dreptul la apărare cuprinde un complex de drepturi și garanții procesuale, instituite de lege pentru a da posibilitatea părților să-și apere interesele lor legitime. Așa cum a arătat mai sus dreptul la apărare se realizează și prin respectarea dispozițiile procesuale prevăzute de art. 85 C. proc. civ. Prin necitare, recurentul nu a cunoscut calitatea sa procesuală avută în cauză, nu a fost în măsură să ia act de pretențiile și apărările celorlalte părți din proces. Avînd în vedere ca In această fază procesuală recursul este devolutiv, recurentul nu a avut posibilitatea de a propune și alte probe afară de cele existente la dosarul cauzei și a cere încuviintarea lor, de a lua cuvîntul în cadrul dezbaterilor la judecarea cauzei în recurs, de a depune note și concluziiscrise în recurs, chiar dacă a fost amînată pronuntarea în cauză pentru un alt termen. Contradictorialitatea reprezintă motorul procesului civil. O judecată normală nu se poate concepe, fără ca instanța să asculte concluzia fiecărei părți din această cauză, în toate fazele pe care le parcurge acest proces civil. R. de către instanța de recurs a principiului contradictorialității reprezintă o garanție, atît pentru garantarea accesului la justiție, garantarea dreptului lor la apărare, a egalitătii părților în fața instanței de recurs, cît și a exprimării directe în fața acesteia în condițiile citării legale a recurentului - petent. Consideră că în timpul procedurii încheiate prin decizia civilă nr. 1119 din (...) instanta de recurs - T. M.- la data de (...), prin necitarea sa, l-a pus într- o pozitie defavorabilă în raport cu intimatul I. de P. al J. M.. Din prevederile art. 167 C. proc. civ. reiese că încuviințarea probelor se face în ședința de judecată după ce părțile prezente se pronunță asupra admisibilității lor. În respectarea principiului contradictorialității o probă nu poate fi opusă celeilalte părți, dacă părții nu i s-a oferit posibilitatea să își exprime punctul de vedere asupra ei. La judecarea cauzei în recurs, fată de recurent toate aceste prevederi legale au fost încălcate, prin necitare. o astfel de conduită procedurală este contrară conceptului de proces echitabil, astfel cum a fost statornicit de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului Egalitatea părților în fața instanței, în ședința de judecată presupune că fiecare parte are dreptul la aceleași probe, excepții și apărări astfel încît interesele lor aduse în fața instanței să fie ocrotite cu aceași măsură. Punerea în inferioritate de drept a recurentului față de celelalte parți în fața instanței de recurs, este incompatibilă cu principiul egalității părților și cu ideea de justiție. Potrivit art. 7 din Legea nr.304/2004 privind organizarea justiției " toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Justiția se realizează în mod egal pentru toți [… ] " În armonie cu prevederile legale enunțate mai sus art. 124/2 din Constituție dispune că. "justiția este unică, imparțială și egală pentru toți " Raportat la prevederile legale enunțate, la doctrina în materia dreptului civil, susțin că instanța de recurs avea obligația de a asigura un echilibru procesual față de părțile din proces, revenindu-i totodată obligația de a încunoștința recurentul asupra termenului de judecată - (...) - de al trata în mod egal în raport cu celelalte părți din proces. B) Instanța de recurs a soluționat cauza cu nerespectarea principiului aflării adevărului a principiului egalității de șanse. Învederează onoratei Curți faptul că instanța de recurs la fel ca și instanța de fond nu a analizat și nu a acordat atenție unicului act probator depus în original la dosarul cauzei de intimatul I. J. de P. M." P. verbal seria CC nr.4538281" depus și fără a fi însoțit și de alte probe în sustinerea lui. Precizează faptul că sarcina probei nevinovăției revine recurentului - petent numai în situația în care procesul verbal de contravenție s-ar fi încheiat cu respectarea în mod imperativa dispozițiilor art 10 pct 1 și pct 2 teza întîi. a art 17 din O. G 2/2001 - re publicată - privind regimul juridic al contravențiilor. P.ui verbal de contravenție nu întrunește exigențele art. 10 pct. 1 și pct. 2 teza întîi, a ar!. 17 din o. G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Aprecierile instanței de fond cuprinse în considerentele Sentinței civile 4520/0(...), precum și cele ale instanței de recurs cuprinse în considerentele deciziei 1119/(...), atacate sunt în contradicție flagrantă cu prevederile art: 10 pct.I și pct: 2 teza întîi, a an 17 din O.G. 2/2001 - republicată - Prin P. verbal de contravenție seria CC nr. 4538281/(...) am fost sancționat cu amendă în sumă de 960 RON, avertisment și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, reținîndu-se în sarcinasa încălcarea dispozițiilor art.77 alin.2 din regulamentul de aplicare a O. 1., motivat de faptul că a încălcat marcajul longitudinal dublu continuu, a dispozițiilor art.3 7 alin.2 din O. 1. motivat de faptul că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului salvării avînd în funcțiune semnalele acustice și luminoase, fiind acroșat de acesta, și a dispozițiilor art 79 alin. 1 lit.b din O. 1. motivat de faptul că nu s-a prezentat la unitatea de poliție în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului rutier din care a rezultat avarierea autovehiculului. Raportat la această situație nici instanța de fond și nici înstanța de recurs nu au reținut faptul că agentul constatator a reținut în sarcina sa săvîrșirea a trei contravenții și anume cele prevăzute de art 77 alin.2 din O. 1. republicată, art 37 alin. 2 din O. 1. și art 79 alin.l lit.b din O. 1. pentru care a aplicat o singură sanctiune principală de 960 RON amendă, identificînd ca limită a pedepsei totale. Rațiunea obligativității agentului constatator de a stabili cîte o sancțiune pentru fiecare dintre contravențiile constatate și de a le cumula abia ulterior, rezidă în aceea de a permite instanței de judecată investită cu soluționarea plîngerii contravenționale să verifice legalitatea sancțiunii aplicate, respectiv măsura în care au fost respectate de către agentul constatator prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, conform cărora "Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvîrșite", precum și criteriile impuse de art.21 alin. 3 din același act normative, potrivit căruia "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvîrșite, ținindu-se seama de împrejurările în care a fost săvîrșită fapta, de modul și mijloacele de săvîrșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal" Față de dispozițiile art.34 alin.l din O.G. 2/2001, ce obligă instanța să hotărască asupra sancțiunii, neindividualizarea sancțiunii a făcut imposibilă aprecierea supra legalității aplicării acesteia, respectiv asupra aplicării sancțiunii de către organul constatator în limitele prevăzute de lege și a proporționalității fiecărei sancțiuni cu gradul de pericol social al fiecărei contravenții săvîrșite. De asemenea, instanța, necunoscînd sancțiunea aplicată de agentul constatator pentru fiecare contravenție în parte , nu va putea să respecte și să facă aplicarea principiului de drept "non reformation in pejus" care se aplică și în materie contravențională, potrivit art.47 din O.G. 2/2001. Nerespectarea dispozițiilor art.l0 din O.G. 2/2001 la întocmirea procesului verbal de contravenție, implică o nulitate relativă virtuală a acestuia, în considerarea interesului particular al petentului. Susține în continuare că în conținutul P. verbal de contravenție cuantumul amenzii a fost stabilit contrar dispozițiilor art. 10/1/ din 0.G.2/2001 care imperativ dispune: " Dacă aceeași persoană a săvîrșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție " și nu global cum nelegal a procedat agentul de politie rutieră în cauză si cum greșit a apreciat instanța de fond și de recurs că se poate proceda la stabilirea sancțiunilor În caz de concurs de fapte contravenționale. În practica judiciară În mod constant s-a decis că: " în ipoteza prevăzută de art. 10 pct. 1 și 2 teza întîi din O. G 2/2001 - republicată - sancțiune a se aplică pentru fiecare contravenție reținută în sarcina contravenientului și constatată prin același proces verbal, urmînd ca amenzile astfel stabilite să fie cumulate. În consecintă. aplicarea În mod direct. de către agentul constatator a unei sanctiuni contraventionale cumulate. fără arătarea amenzilor stabilite pentru fiecare contraventie În parte, este nelegală. Întrucît nu se poate verificadacă individualizarea sanctiunilor aplicate a fost corect stabilită pentru fiecare contraventie În parte. În functie de criteriile prevăzute de arI. 21 alin. 3 din OG 2/2001- republicată - și nici nu se poate ști care este sanctiunea stabilită În situatia În care se constată că pentru una din faptele retinute a intervenit o cauză de nulitate [ .... ] Avînd în vedere susținerile instanței de fond și de recurs privind aplicarea corectă a amenzii în cuantum de 960 lei respectuos solicită să i se explice calculul matematic din care se compune suma de 960 lei stabilită de agentul de poliție rutieră reprezentînd amenda globală, raportat la modul de stabilire a sancțiunilor prevăzute de art 10 pct. 1 si 2 teza - a-I -a în raport cu fiecare faptă contravențională în parte, inserată în procesul verbal de contravenție ca săvirșite În concurs. În acest mod, recurentului i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea procesului verbal de contravenție seria CC nr.4538281 conform prevederilor art. 105/2 C. proc. civ. În concret instanta de fond și cu precădere instanta de recurs. recursul fiind devolutiv. avea obligatia potrivit arI. 304 ind. 1 C proc. civ. de a reanaliza cauza și procesul verbal de contraventie sub toate aspectele. să constate că În fapt s-au Încălcat dispozitiile art. 10/1. privind aplicarea sanctiunii pentru fiecare faptă În parte; că s-au aplicat puncte de penalizare și nu puncte amendă și apoi să-i dea calificarea corectă și legală. înlăturÎnd astfel vătămarea produsă fată de recurentul petent prin aplicarea. În cauză a dispozitiilor art. 105/2 C proc. civ. La capitolul" Sancțiuni" cuprins în procesul verbal de contravenție, în căsuța - c - agentul conststator a ixat și apoi a scris 5 sau 6 - ilizibil - puncte de penalizare și nicidecum 16 puncte amendă cum susține instanța de fond la pg. 2 paragraf 4, și apoi instanța de recurs, punctele amendă fiind prevăzute în actul constatator la pct. - b -" căsută" neixată. iar avertismentul este prevăzut la căsuța - a -care. deasemeni este neixată. Locul petrecerii evenimentului rutier este descris de agentul de poliție rutieră ca săvîrșit pe bulevardul B. fără a indica în concret locul producerii evenimentului rutier. B-dul Bucuraști are o lungime de aproximativ 4 km. cu începere de la H. R. și se termină lîngă Supermarchetul Real situat la ieșirea din B. M. În acest sens literatura și practica judiciară constant au statuat că modul de descriere a locului săvîrșirii contravenției, prin imprecizia elementelor de identificare, nu permite cu certitudine stabilirea locului săvîrșirii faptei contravenționale ceea ce este în contradicție cu dispozițiile art.17 din O.G 2/2001- republicată - fapt ce atrage anularea procesului verbal contravențional. Pe de altă parte. potrivit art. 100 alin 3 lit g. pentru incălcarea dispozitiilor prevăzute de art. 7. din O.u.G. 1., sanctiunea este amenda ce trebuia aplicată in concret si nicidecum avertismentul, de unde se poate deduce fără tăgadă că agentul de politie rutieră a fost in dubiu actionind in necunoasterea stării de fapt În concret, aplicind astfel gresit sanctiunea contravențională. P. verbal de constatare și sancționare al contravenției încheiat cu încălcarea art. 10 pct. 1 și 2 teza întîi, după 4 ( patru ) zile, fără participarea nemijlocită a agentului de poliție rutieră la investigarea presupus ului eveniment rutier ( art. 109 din OG 1. privind regimul juridic al circulatiei rutiere ) ca să fie înzestrat cu prezumția simplă de adevăr și temeinicie , trebuia să fie însoțit de mijloace de probă specifice domeniului circulației pe drumurile publice pentru dovedirea vinovăției recurentului - petent de săvîrșirea faptelor contravenționale imputate și aflate in concurs formal. Mențiunile agentului constatator înserate în actul sancționator sunt contrare dispozitiilor legale, singure și în absența altor mijloace de probă nu pot servi drept temei pentru constatarea și aplicarea sancțiunii contravenționale față de recurentul petent. Această situație se circumscrie sferei exceptiilor de la prezumția temeiniciei și forței probante a procesului verbal Încheiat in cauză. Deasemeni agentul constatator nu a făcut dovada implicarii celor două autovehicule in vreun accident rutier prin probe tehnice de specialitate, specifice accidentelor rutiere așa cum cere legislația În domeniu, ( măsurători la fața locului, schițe, fotografii etc. ) la dosarul cauzei nedeptându-se dosar de daune din care să rezulte că a avut loc un accident soldat cu pagube materiale. Prin precizarea de acțiune la P. contravențională, înregistrată la 08.02.10, am invocat instanței "exceptia de necompetentă a agentului constatator " pentru motivul că acesta nu avea competența de a aplica sancțiuni față de recurentul petent în cauză, deoarece agentul de poliție rutieră nu a constatat În mod direct. adică personal săvîrșirea presupuse lor fapte contravenționale așa cum dispun în mod imperativ dispozițiile an 109/1 din o. U. G. 1. privind circulația rutieră. La ora când s-a deplasat prin acea zonă agentul constatator investiga un accident rutier, ce a avut loc pe trecerea de pietoni din apropiere de E., soldat cu victime și pagube materiale, împrejurare ce nu-i permitea să fie în același moment în două locuri diferite.( anexa nr .. ) Normele de competență cu privire la agenții constatatori ai P.i rutiere sunt de ordine publică, astfel că nerespectarea competenței se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal Întocmit de acesta. Cu privire la exceptia de necompetență a agentului constatator - recurentul uzînd de prevederile art.42/1/2 din Legea nr.218/(...), în interogatoriul incuviințat în cauză, a formulat întrebarea nr. 6, întrebare utilă și edificatoare în soluționarea cauzei, însă instanța respinge această întrebare și nu dorește să constate că legal agentul de politie rutiera avea obligația, de a - și verifica competența înainte de a întocmi P. verbal de contravenție și a stabili sancțiuni. Având în vedere principiul imparțialității, a nediscriminării, a unicității legii, instanța de fond avea obligația de a stabili un termen și a pune în discuția părților excepția de necompetență a agentului constatator în raport cu dispozițiile art. 42/1/2 din Legea nr. 218/(...) privind Organizarea și Funcționarea P.i Române, coroborat cu art. 109 din O. 1. privind circulația pe drumurile publice. C) Instanța a judecat cauza cu Încălcarea dreptului la apărare, a principiului rolului activ, refuzind În mod nejustificat încuviințarea și administrarea următoarelor cereri în probațiune: expertiză tehnică de specialitate; cercetarea locală înregistrată prin R. instanței la 16.03.10. În data de (...) în jurul orelor 16:30 a refuzat părăsirea biroul P.i Rutiere B. M. pînă la sosirea unui criminalist care să investigheze dacă între cele două autovehicole a existat vreo coliziune și eliberarea unui buletin de expertiză tehnică prin care să se ateste din punct de vedere tehnico - criminalistic existența coliziunii: După sosirea sa, criminalistul, cel din planșa foto - anexa nr.I - a efectuat activitățile de investigare a barei față la autosalvare și a barei spate a autoturismului proprietatea recurentului - petent, - fără a depune la dosarul cauzei rezultatele investigatiei. Pentru a face dovada că intre cele două autovehicule nu a avut loc niciun contact fizic, în cadrul ședinței de judecată ce a avut loc la termenul din 10.02.10, a solicitat instanței încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, solicitare ce i-a fost respinsă cu motivarea că se tinde spre dovedirea unui fapt negativ și distanța în timp de la încheierea procesului verbal de contravenție. De asemeni la data de 16.03.10 printr-o cerere comunicată instanței prin S. R. a solicitat incuvințarea probei privind cercetarea locală. cerere care mi-a fost respinsă nemotivat . Această cerere a formulat-o cu scopul de a dovedifaptul că la intersecția B-dul B. cu aleea ce duce la H. A. linia dublă ce separă cele două sensuri de mers este întreruptă și faptul că dacă între cele două autovehicule ar fi avut loc un impact pagubele materiale ar fi fost reale și nu imaginare - ușoare zgîrieturi - Din dispozițiile art. 129/5 rezultă că. " J.ecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărîri temeinice și legale]. . .] „. În materie contravențională. instanța are obligatia de a administra din oficiu toate probele necesare chiar dacă părtile s-ar fi opus. sau nu ar fi fost solicitate de recurentul - petent. în scopul aflării adevărului. prin verificarea stării de fapt reținută de agentul constatator prin procesul verbal contravențional. cu atît mai mult cu cît intimatul I. de P. al județului M. nu a depus la dosarul cauzei decît procesul verbal de contravenție. Refuzându-i-se probele esentiale solicitate, instanța de fond a încălcat si dispozițiile art. 7 din Legea nr.304/2004 privind organizarea justiției " toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Justiția se realizează în mod egal pentru toți [… ] " precum și dispozițiile art. 124/2/ din Constituție care dispun" justiția este unică, imparțială și egală pentru toți " - nu a dorit aflarea și stabilirea adevărului cenzurîndu-i astfel dreptul la apărare, dreptul de a uza de prevederile an 1169 C. civil, dreptul de a combate în mod real starea de fapt descrisă în procesul verbal contravențional și depozițiile martorilor propuși de cealaltă parte implicată în accident. Neexistând dosar de daune atașat dosarului cauzei, în privința respectării prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare susține că instanța de fond era obligată ca la cererea formulată de recurentul - petent, să încuviințeze în probatoriu și cercetarea locală. respectiv expertiza tehnică de specialitate. Respingîndu-i această cerere în probațiune instanța de fond și de recurs a dorit să acorde credibilitate numai depoziției celor două angajate ale S. de A. al J. M., chiar in contradictoriu fiind, fără a ține cont de depoziția martorului ocupant al autoturismului ce îl conducea și celuilalt martor propus de recurent. D) Instanța a apreciat și interpretat în mod eronat dispozițiile art: 109/1 din O.u.G. 1. Potrivit art. 109/1 din O.U.G 1. "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac în mod direct de către politistul rutier ... " După cum se poate observa prin conținutul art. 10911 din O.U.G 1., legiuitorul a ținut să facă o derogare de la continutul generic al art. 15 din OG 2/ 2001 împunînd obligativitatea participării nemijlocită - directă - a politistului rutier la constatarea contraventiilor, - și nu prezenta obligatorie a agentului de politie, în momentul producerii faptei contravenționale, cum greșit a apreciat instanța de fond - tocmai pentru ca acesta să fie în măsură a stabili și aplica sancțiuni în deplină cunostință de cauză, și întocmai cu respecterea prevederilor legale în materia contravențiilor rutiere. În concret agentul constatator al P.i rutiere în cauză avea obligația de a participa în mod direct la investigarea presupus ului incident rutier, ocazie cu care era obligat să întocmească schițe cu locul producerii accidentului rutier, să formuleze explicații cu poziția autovehiculelor după producerea accidentului rutier, să efectueze măsurători privind spațiul de frînare al autosalvării, fotografii, etc. pentru a demonstra vinovăția recurentului =petent: Din răspunsurile la întrebările ( 3, 4, 8, 10 ) formulate în interogatoriul agentului constatator reiese faptul că: - acesta nu s-a deplasat la locul producerii faptei reținute în P. verbal; - nu a observat personal producerea evenimentului reținut în P. verbal; - P. verbal a fost întocmit numai în baza declarației părții reclamante - G. C., fără a indica și depune probe tehnice prin care să dovedească susținerile din P. verbal contravențional încheiat față derecurent după 4 (patru) zile. Dacă agentul constatator al P.i rutiere în cauză nu a constatat personal fapta contravențională descrisă în procesul verbal încheiat, nu a indicat și depus probe tehnice la dosarul cauzei, prezumția simplă de temeinicie și adevăr a procesului verbal de contravenție nu poate funcționa Întrucît nu își găsește rațiunea: Prin simpla depunere la dosarul cauzei a P.ui Verbal de contravenție în original, fără a atașa și alte probe tehnice specifice accidentelor rutiere, intimatul nu a făcut dovada faptei contravenționale descrisă, astfel încît prezumția de nevinovăție care funcționează în favoarea recurentului petent să poată fi răsturnată. Pe cale de consecință cele doua instanțe pornind de la ideea preconcepută ca recurentul petent a comis fapta contravențională; administrând necorespunzator probele cauzei și statuînd asupra plingerii formulata de recurentul - petent împotirva procesului verbal de contravenție nu au ținut cont de garanțiile fundamentale consacrate de art: 5 indice 2, art. 66/1 C.pr.pen, art: 6 pct: 2 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului Raportat la motivele de casare invocate mai sus susține în continuare că cele doua instanțe au judecat cauza cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului aflării adevărului, a rolului activ, a imparțialității, a egalității de șanse, a art. 16 și 21 din Constituția României, și a art. 6 din C.E.D.O privind dreptul la un proces echitabil (Hotărîre din (...) în cauza Anghel împotriva României). Având în vedere expunerea de motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecind cauza să se caseze decizia civilă nr. 1119/(...) a T. M. - să se dispună trimitarea cauzei spre rejudecare aceleasi instante pentru a i se da posibilitatea de a administra în cauză și celelalte probe solicitate spre încuviințare. În probatoriu anexează: - Decizia civilă nr.1119 din (...), - Răspunsul nr. 696/(...), formulat de C. P. T. M., - P. foto din data de (...) ora 16:30 privind activitatea desfasurata de criminalist, - P. foto din data (...) ora 11 :20 cu auto salvarea (...) în stare perfectă. În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 ind. 1 , art. 312 și 129 pct. 5 C. proc civilă, art. 5 indice 2 si 66 C.proc pen, art 6 pct 2 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Analizând recursul formulat, Curtea reține că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente: Prezentul recurs vizează decizia civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Maramureș în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțate de Judecătoria Baia Mare. Potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, obiectul prezentului recurs l-a format o decizie pronunțată de o instanță de recurs, care este irevocabilă. Prin urmare, neputându-se exercita nici o cale de atac împotriva acestei decizii, Curtea constată că recursul formulat este inadmisibil, în condițiile în care vizează o decizie irevocabilă, motiv pentru care îl va respinge ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G. I. împotriva deciziei civile nr. 1119 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 O. 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. D. J.ECĂTOR, R.-R. D. J.ECĂTOR, L. U. G., M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...) J..recurs: A.iu S., Nela Borcutean, M. Pavel J ..fond: V. F.
| ← Decizia civilă nr. 2521/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4563/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
