Decizia civilă nr. 118/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 118/2011
Ședința publică de la 14 I. 2011
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR M. B.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. L. J. împotriva sentinței civile nr. 2037/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., privind și pe intimatul M. B. M. reprezentat prin P., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosar întâmpinare, transmisă prin fax.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. D. deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A Prin acțiunea înregistrată inițial în Dosarul nr. (...) al T. M. - Secția civilă reclamantul P. L. J. prin mandatar P. I. O. a solicitat în contradictoriu cu M. B. M. prin P. ca prin hotărârea pronunțată să se constate nevalabilitatea titlului de proprietate al pârâtului, respectiv nulitatea D. nr. 155/(...) a Comitetul P. E. al J. M. prin care cota de 2/6 parte din imobilul situat în B. M., str. B. Sprie nr. 57, înscris în CF 1906 B. M., nr. top 1011/2 și 1012 casă și teren, proprietatea antecesorului P. L., a fost trecut fără plată în proprietatea Statului Român pe temeiul D. nr. 2., reprezentat în prezent de M. B. M. să se dispună anularea înscrierii din CF 1906 B. M. de sub B 12 și B. să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra competentei lui P. L., de sub B 9, în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor. În motivarea acțiunii se arată că în baza D. nr. 155/(...) a Comitetul P. E. al J. M., cota de 2/6 parte din imobilul situat în B. M., str. B. Sprie nr. 57, înscris în CF 1906 B. M., nr. top 1011/2 și 1012 casă și teren,proprietatea antecesorului P. L., a fost trecut fără plată în proprietatea Statului Român pe temeiul D. nr. 2.. Ca temei de drept al trecerii în proprietatea statului s-au invocat dispozițiile art. 3 ale D. lege nr. 2. privind reglementarea situației unor bunuri și ale art. 13 din L. nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, reținându-se că P. L. era moștenitorul cotei de 2/6 din acest imobil și are domiciliul în Ungaria. P. L. a dobândit proprietatea asupra imobilului în baza certificatului de moștenitor nr. 865/(...) și 1275/(...) prin moștenire de la părinții săi. Se arată că Statul comunist cu încălcarea dreptului la proprietate, în mod abuziv în baza unui act normativ care încalcă Constituție din 1965 și Convenția europeană a drepturilor omului, a emis decizia prin care antecesorul reclamantului a fost deposedat de proprietatea sa. Se menționează că reclamantul a solicitat Consiliului Local să fie de acord ca suma primită de tatăl reclamantului cu titlu de despăgubire, actualizată, să o restituie urmând ca partea întabulată pe numele statului să revină reclamantului, printr-o ieșire din indiviziune. Se arată că prin H. nr. 366/(...), Consiliul Local a respins această propunere. Se susține că în condițiile în care era în vigoare Constituția României din 1965 care la art. 36 prevede că dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege iar R. ratificase Declarația universală a Drepturilor Omului din (...), care prevede la art. 17 alin. 1 și 2 că orice persoană are dreptul la proprietatea sa, atât singur cât și în asociere cu alții și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, trecerea imobilului în baza D. nr. 2. s-a făcut cu încălcarea actelor normative indicate, astfel că preluarea este nevalabilă, statul nu are un titlu de proprietate legal asupra imobilului, decizia administrativă nu este un titlu valabil. Potrivit prevederilor legii nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite în perioada (...) - (...) dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. este parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat. La data de (...) (fila 53) reclamantul și-a precizat acțiunea, a invederat faptul că decizia a cărei anulare o solicită este un act administrativ, fiind emis de o autoritate a statului, situație în care raportat la natura juridică a actului competența pricinii aparține T. M., secția de contencios administrativ. În probațiune s-au depus acte de stare civilă, certificat de moștenitor, extras CF, D. nr. 155/(...). Prin Încheierea nr. 513/(...) pronunțată în Dosarul nr. (...) al T. M. s-a dispus scoaterea de pe rolul S. civile a T. M. și în conformitate cu art. 99 alin. 2 din Regulamentul de O. I., trimiterea dosarului la registratura instanței în vederea reînregistrării și repartizării aleatorii la Secția comercială și de contencios administrativ a T. M.. În considerentele încheierii se reține că raportat la conținutul cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea nulității deciziei nr. 155/(...) a C. P. E. al județului M., raportat la susținerile pârâtului și la afirmația reclamantului prin avocat conform căreia înțelege ca prin prezenta acțiune să atace decizia sus menționată ca și act administrativ, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d Codprocedură civilă, competența aparținând secției comerciale și de contencios administrativ a T. M.. Prin Sentința civilă nr. 2037 din (...) pronunțată de Tribunalul M aramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea precizată promovată de reclamantul P. L. J. prin mandatar P. I. O. în contradictoriu cu M. B. M. prin P. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin D. nr. 155/(...) s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a cote de 2/6 parte din construcțiile situate în B. M., str. B. Sprie nr. 57, înscrise în CF 1906 B. M., nr. top 1011/2 și 1012, proprietatea numitului P. L. (antecesorul reclamantului), cu domiciliul definitiv în R.P. Ungaria, acestuia din urmă plătindu-i-se suma de 13.333,30 lei cu titlu de despăgubire. T. în cotă de 2/6 părți aferent construcțiilor a fost trecut fără plată în proprietatea Statului Român. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din L. nr. 213/1998 prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. L. nr. 1. reglementează procedura specială de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat. Art. 2 din aceeași lege prevede că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: alin. 1, lit. h - orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; lit. i - orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat. Prin urmare, indiferent dacă preluarea abuzivă s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, soluționarea cererilor de restituire se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 1.. Pe această cale procedurală instituită de L. nr. 1., se pot invoca și aspecte care vizează ineficacitatea actelor de preluare. Potrivit art. 5 alin. 2 din L. nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. L. J.solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate, admiterea actiunii asa cum a fost formulata, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata. În motivare s-a arătat că: Prin sentința civilă nr. 2037/(...) T. M. a respins actiunea precizata retinand in considerente faptul ca solutionarea cererilor de restituire se face potrivit dispozitiilor Legii 1., pe aceasta cale putand fi invocate aspecte care vizeaza ineficacitatea actelor de preluare care potrivit art. 5 alin 2 din L. nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. În acțiune s-a solicitat în principal ca instanța să constate nevalabilitatea titlului de proprietate al pârâtului, respectiv nulitatea deciziei nr. 155 din 1 martie 1979 a C. P. E. al județului M. prin care cota de 2/6 parte din imobilul situat in B. M. STR. B. Sprie nr. 57 inscris in CF 1906 B. M. nr. top. 1011/2 SI 1012 CASA SI TEREN, proprietatea tatalui P. L., a fost trecuta abuziv in proprietatea statului roman pe temeiul D. 2.. Actul a carei nulitate se invoca este un act administrativ emis de o autoritate a statului, respectiv D. C. P. E. al J. M. si instanta punand indiscutie natura juridica a litigiului a apreciat ca fiind vorba de un act administrativ competenta judecarii pricinii apartine T. M., sectia de contencios administrativ. Desi a stabilit competenta ca fiind a sectiei de contencios administrativ respinge actiune pe considerentul ca sunt incidente dispozitiile Legii 1. si in consecinta numai in temeiul acesteia poate fi stabilita ineficacitatea actelor de preluare. I. era datoare daca a considerat ca sunt incidente dispozitiile Legii 1. sa se dezinvesteasca si sa trimita cauza la o instanta civila competenta sa solutioneze cererea de constatare a nevalabilitatii actului de preluare. Nulitatea deciziei de trecere in proprietatea statului a imobilului in discutie este o consecinta fireasca a faptului ca insusi actul normativ in baza caruia aceasta a fost emisa, in speta Decretul nr. 2., era contrar constitutiei in vigoare la data adoptarii lui ca si prevederile Codului civil in materie de proprietate si respectiv tratatelor internationale la care R. a aderat, prin caracterul lui discriminatoriu si nedrept. Fiind vorba de incalcare a ordinii constitutionale apare cu evidenta ca si actele subsecvente emise in baza sus-mentionatului decret, cum este si cazul deciziei administrative in discutie, sunt nule si ca atare lipsite de efecte juridice. M. ca pentru acest imobil avea posesia, l-a folosit, i-a achitat impozitele aferente, a fost inchiriat unor terte persoane iar paratul nu a manifestat niciodata vreun interes fata de acest bun, care practic este o parte din casa preluata abuziv. Acest imobil nu a fost inchiriat de parat , nu a facut obiect al unui contract de vanzare cumparare in conditiile legilor speciale, astfel ca aprecierea actiunii trebuie facuta in acest context. Nici prin intrarea În vigoare a Legii nr.1. nu s-a suprimat competenta instantelor judecatoresti de a se pronunta asupra valabilitatii titlului statului. Art.1 din L. nr.1. modificata prin L. nr.247/2005 determina domeniul de aplicare al acestei legi ca fiind dat de imobile preluate În mod abuziv În perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce nu exclude competenta instantelor de a stabili daca preluarea s-a facut cu sau fara titlu valabil, având În vedere ca notiunea de "preluare abuziva" cu care opereaza L. nr.1. include atât preluarea cu titlu valabil, cât si preluarea fara titlu valabil, conform art.2 alin.1 lit. 9 si h din aceasta lege; distinctia Între preluarile cu titlu si cele fara titlu valabil are consecinte În aplicarea Legii nr.1., astfel cum rezulta din întreaga economie a acestei legi, care se întregeste cu prevederile art.6 din L. nr.213/1998 sub aspectul criteriilor de determinare a legalitatii titlului statului si a autoritatii competente sa decida asupra acestei chestiuni. Prevederile art.6 din L. nr.213/1998 ramânând aplicabile si dupa intrarea in vigoare si modificarea Legii nr. 1. ceea ce inseamna ca instantele de judecata isi pastreaza competenta de a verifica legalitatea titlului statului, cu consecinta ca din acest punct de vedere nu se poate retine inadmisibilitatea unei cereri În justitie având un asemenea obiect. Faptul ca dispozitiile D. nr.2. au fost aplicate Întocmai la preluare nu constituie un argument în sensul legalitatii titlului statului, aceasta deoarece cele trei criterii de apreciere a valabilitatii titlului statului, prevazute de art.6 alin.1 din L. nr.213/1998 - conformitatea preluarii cu Constitutia, tratatele internationale si dispozitiile legale în vigoare la acea data - sunt cumulative, asa Încât neîndeplinirea chiar si numai a unuia dintre ele este suficienta pentru caracterizarea ca nevalabil a titlului statului. Pârâtul intimat M. B.-M. prin P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului fata de M. B. M. și mentinerea sentintei civile nr.2037/(...) ca fiind temeinica si legala Î n motivare s-a arătat că: Prin sentinta civila nr. 2037/(...) a T. M., recurentului i-a fost respinsa actiunea prin care solicita sa se constate nevalabilitatea titlului de proprietate, respectiv nulitatea D. nr. 155/(...) Pe cale de excepție, invocă inadmisibilitatea actiunii În constatare a preluării fără titlu valabil a Statului Român, a imobilului înscris în CF 1906 B. M., nr.topo 1011/2 si 1012. Astfel, potrivit art. 111 teza 1 cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar potrivit tezei II cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin urmare, cererea în constatare are caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului. De asemenea art.6 alin.2 din L. nr.213/1998 prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicare de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie. Prin procedura specială prevăzută de L. 1., reclamantul a avut la îndemână mijlocul legal pentru realizarea dreptului pretins. Prin urmare, indiferent dacă preluarea abuzivă s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, soluționarea cererilor de restituire se face potrivit dispozițiilor L.1.. Pe această cale procedurală instituită de legea 1. se pot invoca și aspecte care vizează ineficacitatea actelor de preluare. Chiar dacă aspectele invocare de reclamant s-ar dovedi întemeiate in sensul că preluarea imobilului din speță s-a făcut fără titlu valabil, potrivit art.2 alin 2 din L.1. proprietarul imobilului preluat își păstrează calitatea de proprietar pe care Î. O P. E. D. P. D. sau a H. J., conform prevederilor prezentei legi - L. 1. (s.n.), A considera admisibile astfel de actiuni în constatarea nevalabilitătii titlului de preluare a imobilului de către statul român, cu consecința restabilirii situatiei anterioare de carte funciară, ar conduce, pe lângă încălcarea dispozițiilor art. 111 C.pr.civ. la eludarea prevederilor Legii nr.1., care cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, și totodată, la efectele unei veritabile acțiuni în revendicare. Ori, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun este suprimată atât timp cât există o lege specială de reparație. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentruurmătoarele considerente: Potrivit art 5 alin 2 din L. nr 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Prin urmare legiutorul a pus la dispozitia reclamantului o reglementare speciala, L. nr 1. privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in cadrul careia se pot face aparari inclusive cu privire la nelegalitatea actelor administrative de preluare, asa cum sunt actele atacate de catre reclamant. L. nr 554/2004 permite atacarea unui act administrativ pe cale de acțiune (art 1) sau pe cale de excepție (art 4), iar ulterior art 5 trasează limitele controlului pe calea contenciosului administrativ (fără a diferențiaîntre limitele controlului pe cale de acțiune sau pe cale de excepție). Astfel potrivit art 5 alin 2 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Din această perspectivă curtea observă că există o procedură specială - reglementată de L. nr 1., astfel că atacarea actelor de preluare pe calea contenciosului administrativ (inclusiv pe cale de excepție) este inadmisibilă. Altfel spus actele de preluare scapă controlului instanțelor de contencios administrative - controlul lor fiind realizat prin parcurgerea procedurii prevazuta de L. nr 1.. Aceasta este si practica statornica a ICCJ (decizia 3386/2010) Cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii iar reclamantul a inteles sa investeasca instanta de contencios cu actiune in anularea actului administrativ pentru motivele ce preced curtea va respinge recursul formulat. Prin D. nr. 155/(...) s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a cote de 2/6 parte din construcțiile situate în B. M., str. B. Sprie nr. 57, înscrise în CF 1906 B. M., nr. top 1011/2 și 1012, proprietatea numitului P. L. (antecesorul reclamantului), cu domiciliul definitiv în R.P. Ungaria, acestuia din urmă plătindu-i-se suma de 13.333,30 lei cu titlu de despăgubire. T. în cotă de 2/6 părți aferent construcțiilor a fost trecut fără plată în proprietatea Statului Român. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din L. nr. 213/1998 prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. L. nr. 1. reglementează procedura specială de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de stat. Art. 2 din aceeași lege prevede că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: alin. 1, lit. h - orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din L. nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; lit. i - orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat. Prin urmare, indiferent dacă preluarea abuzivă s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu valabil, soluționarea cererilor de restituire se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 1.. Pe această cale procedurală instituită de L. nr. 1., se pot invoca și aspecte care vizează ineficacitatea actelor de preluare. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de P. L. J., împotriva sentinței civile nr. 2037/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, D. M. Judecător, G.-A. N. Judecător, M. B. G., A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. P.
| ← Decizia civilă nr. 2060/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5145/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
