Decizia civilă nr. 1481/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1481/2011
Ședința publică de la 08 A. 2011
PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR L. U. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC T. S. împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimații D. B. N., AFP B., A. F. PENTRU M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 15 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de D. B.-N., iar la 7 aprilie 2011, întâmpinare formulată de AFP B.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr.2. din 1 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de S. T. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. a J. B.-N. și A. F. P. a municipiului B. și s-au respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele D. G. a F. P. B.-N. și A. F. P. B., împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. B.. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de (...), cu ordinul de plată nr. 82 (f. 11), reclamanta a achitat suma de 3.551 lei în contul T. municipiului B., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei nr. 19/(...) în vederea înmatriculării în R. a autoturismului marca Mercedes Benz Tip 169/(...)/A, înmatriculat în Germania, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire. După achitare, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de calcul sus-menționate, înregistrată sub nr. 4635/(...) la D. G. a F. P. a județului B.-N., aceasta fiind însă respinsă ca neîntemeiată prin D. nr. 35/(...). Așadar, reclamanta a achitat taxa pe poluare prevăzută de O. nr. 5. (și nu taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art.214/1-2. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal) în data de (...), când dispozițiile art. III alin. 1 din O.U.G nr. 2. privind modificarea O. nr. 5. își încetaseră aplicabilitatea. Astfel, potrivit art. III alin. 1 din O. nr. 2., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor O. nr. 5.. Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O. nr. 5., reprezintă o exprimare a suveranității statelor sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite și nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze în R. autoturisme second-hand importate din Uniunea E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau vechimea acestuia, astfel că, în principiu, nu se poate reține că taxa ar contraveni dispozițiilor art. 90 alin. 1 din T.ul Constitutiv al U. E.. Este adevărat că pentru perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009, în care s-au aplicat prevederile art. III alin. 1 din O. nr. 2., regimul de înmatriculare a autovehiculelor pentru prima dată în R. a fost unul discriminatoriu, în sensul că unele categorii de autovehicule au fost exceptate de la plata taxei, în timp ce pentru alte categorii taxa s-a perceput, aceasta pentru protejarea pieței interne prin păstrarea locurilor de muncă în economia românească și pentru protecția producției naționale de autoturisme, și astfel s-a contravenit normelor comunitare, însă, prevederile art. III alin. 1 din O. nr. 2. nu sunt incidente în cauză, reclamantul achitând taxa de poluare în luna martie 2010, când taxa s-a perceput în mod legal. Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantei apare ca nefondată și, în consecință, instanța a respins-o; având în vedere, dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă și ținând seama că pârâta nu a căzut în pretenții față de reclamant, s-a constatat că cererile de chemare în garanție a A. F. Pentru M. formulate de cele două pârâte, au rămas fără obiect, motiv pentru care au fost respinse. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T. S.solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentințeirecurate în sensul admiterii acțiunii Reclamanta învederează cătaxa specială este în mod clar discriminatorie întrucât nu este perceputa pentru autoturismele deja inmatriculate in R., stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în R., după aducerea acestora în țara. Diferenta de aplicare a taxei demonstrata în modul arătat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea E. in scopul reinmatricularii lor în R., în situatia în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de provenienta, în timp ce pentru autovehiculele inmatriculate deja în R. taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzarii ulterioare. Mai mult, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicandu-se diferit unor situatii juridice identice, fara a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Reclamanta-recurentă consideră că, urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din T. pentru ordinea juridica interna a R., se impune sa se constate ca dispozitiile OUG 5. cu modificarile si completarile ulterioare sunt reglementari contrare care nu pot fi mentinute în continuare ca aplicabile în cauza de fata. N. fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa speciala de poluare achitata pentru reînmatricularea autoturismului de catre subscrisa, în cuantum de 3551 lei, a fost încasata în contul bugetului statului cu încalcarea art. 90 par. 1 al T.ului. Aceasta dispozitie are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotararile din 15 iunie 2006 AiI" Liquide Industries Belgium, C-393!04 si C-41/05, înca nepublicata in Recueil, punctul 55 si jurisprudenta citata, precum si Nadasdi et Nemeth, citata anterior, punctul 45). Precizează că, din jurisprudenta Curtii rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decat daca este organizat astfel încat sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si, prin urmare, sa nu produca, in nici un caz efecte discriminatorii (hotararile Haahr Petroleum, citata anterior, punctul 34 si din 23 octombrie 1997, Comisie/Grecia, C-375/95, Rec. p. 1-5981. punctul 29). Nelegalitatea prevederilor OUG 5. cu modificarile si completarile ulterioare conform careia persoanele care efectueaza achizitii intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national. sunt obligate să achite o taxa speciala "de poluare" pentru înmatricularea în R., rezulta si din faptul ca prin aceasta obligatie se instituie o taxa cu efect echivalent în întelesul articolului 25 CE. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15 martie 2011, D. G. a F. P. B.-N. și AFP B. solicită respingerea recursului declarat și menținereahotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul formulat, Curtea constată următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamanta a achiziționat din Germania un autoturism marca Mercedes Benz, iar în baza deciziei de calcul nr.19/(...), s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 3551 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată la (...). Ulterior, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 4635 din (...), restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 35/(...). Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data achitării sumei în litigiu. Trebuie notat că la acest moment, ca urmare a incidenței OUG nr. 2., nivelul taxei pe poluare percepută era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă încauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile S., în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevedrilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. În ceea ce privește dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritardreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. Sunt fondate însă criticile referitoare la modul de soluționare al cererii de chemare în garanție, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. Drept consecință, Curtea se va pronunța conform dispozitivului, admitând recursul declarat în cauză, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu consecința modificării parțiale a sentinței, conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T. S. împotriva sentinței civile nr.2. din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință, anulează D. nr.35/(...), anulează decizia emisă la (...). Obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 3551 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală calculată de la data plății la data restituirii integrale. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. pentru mediu să restituie A. F. P. B. suma de 3551 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală calculată de la data plății la data restituirii integrale. Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 1259,4 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. G. A. N. L. U. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Jud.fond.P. M.
| ← Decizia civilă nr. 1804/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5555/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
