Decizia civilă nr. 4367/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4367/2011
Ședința publică de la 03 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR M. D.
JUDECĂTOR F. T. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. A O. S. B. și A. F. PENTRU M.-M. M.LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 21,50 lei taxă judiciară de timbru și
0,15 lei timbru judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. pr. cv. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. { F. | } Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra recursului formulat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. A F. B.- N. S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată de D. G. A F. P. B.-N. împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M.. Instanța, examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei invocată de pârâta D. B.-N., a reținut următoarele: Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 sin Legea nr. 554/2004, considerându- se vătămată prin refuzul de a i se restitui diferența de taxă cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat nu doar în cuprinsul adresei nr. 12333/(...), emisă de pârâta D., dar și în decizia nr. 99/(...) pe care a atacat-o, prin prezenta acțiune, în contencios administrativ, în termen de 6 luni. Or, în cauză nu poate fi reținută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrativ fiscale, sens în care s-a respins excepția inadmisibilității invocată în cauză de pârâta D. B.-N. Asupra fondului cauzei, instanța a constatat că reclamanta a achitat taxa pe poluare prevăzută de O. nr. 5. în data de (...), când dispozițiile Art. III alin. 1 din O.U.G nr. 218/2008 privind modificarea O. nr. 5. nu intraseră încă în vigoare (acestea intrând în vigoare la data de 15 decembrie 2008). Astfel, potrivit art. III alin. 1 din O. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor O. nr. 5.. Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O. nr. 5., reprezintă o exprimare a suveranității statelor sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite și nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea E.peană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau vechimea acestuia, astfel că, în principiu, nu se poate reține că taxa ar contraveni dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al U. E.. Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantei apare ca nefondată și, în consecință, instanța de fond a respins-o ca atare, iar având în vedere, dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă și ținând seama că pârâtele nu au căzut în pretenții față de reclamant, s-a constatat că cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru M. formulată de acestea a rămas fără obiect, sens în care a fost respinsă ca atare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. D. T. S. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii de chemare în garanție, astfel cum au fost formulate, întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.pr.civ. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prin instituirea acestei taxe se favorizează în mod evident piața internă a autovehiculelor uzate pentru care această taxă nu se plătește, astfel cum rezultă din prev. pct. 57-61 din Hotărârea pronunțată de C. în cauza C-402/09 T.. Astfel, taxa a fost încasată în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire a taxei. Pârâta intimată D. G. A F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. A O. S. B. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. (f.17) Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Referitor la fond: În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanta aacordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale. Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. Prima instanță era ținută a avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 dacă ar fi fost învestită cu un asemenea petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat. Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamanta S. D. T. S. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite în parte acțiunea, iar pârâta A. S.-B. va fi obligată să restituie reclamantei suma de 3.446 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamantă cu chitanța seria TSZA nr. 5716672 din data de (...). În cauză s-a urmat procedura fiscală de contestare, prev. de art. 205 și urm. C. pr. fiscală, astfel încât, procedând la verificarea legalității deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, Curtea, în temeiul art. 218 c.pr.fiscală raportat la dispozițiile. art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004 va dispune anularea deciziei nr. 99/(...) emisă de D. B. N. Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele: Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului. Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.."; Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana împotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul când ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despăgubiri."; În consecință, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată să restituie pârâtei suma de 3.446 lei în reprezentând taxă de poluarea. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta S. D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta A. F. P. S. B. să restituie reclamantei suma de 3.446 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamantă cu chitanța seria TSZA nr. 5716672 din data de (...). Dispune anularea deciziei nr. 99/(...) emisă de D. B. N. Respinge restul capetelor de cerere. Admite cererea de chemare în garanție a AFM B.. Obligă chemata în garanție AFM B. să restituie pârâtei suma de 3.446 lei reprezentând taxa de poluare achitată de către reclamant. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, M. D. JUDECĂTOR, F. T. GREFIER, A. B. } Red.M.D./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. A.P..
| ← Decizia civilă nr. 4486/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5129/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
