Decizia civilă nr. 1492/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE C.Ă NR. 1492/2011

Ședința in data de 11 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.

JUDECĂTOR : A. C.

GREFIER : L. F.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 3297 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al

Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata SC M. C. T. SA ,având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 8 și art.10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A Deliberând reține că,

Prin sentința civilă nr.3297 din 8 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. C. T. SA, în contradictoriu cu pârâta A. - D.

G. DE A. A M. C., și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de

27.105 lei, cu dobândă de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 19 martie 2007 și până la plata efectivă a debitului și 26.175 lei cu dobânda de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de (...) și până la plata efectivă a debitului, ambele sume fiind datorate cu titlu de plată nedatorată de către pârâtă.

A fost obligată pârâta la 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 257 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.

2.(...) al Curții de A. C. s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta S. „." S. C. T. și s-a dispus anularea deciziei nr. 163/(...)precum și a deciziei de impunere nr. 33/(...) și a raportului de inspecție fiscală din data de (...) încheiate de către pârâta A. B.

Prin decizia nr. 1.197 din 4 martie 2009 s-a respins recursul declarat de către pârâtă împotriva sentinței menționate anterior care a rămas astfel irevocabilă (f. 20 - 28).

În temeiul actelor fiscale menționate anterior, reclamanta a făcut plăți către bugetul de stat, respectiv cu O. nr. 1.196 din (...) a plătit suma de

27.105 lei, iar prin O. nr. 1.776 din data de (...) a achitat suma de 26.715 lei, sumele au reprezentat contribuții la fondul de solidaritate socială aferente lunilor februarie și martie 2007 (f. 9).

Așa cum s-a menționat anterior, actele fiscale în temeiul cărora s-a efectuat plata sumelor menționat anterior au fost anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă de către instanța judecătorească în procedura de control administrativ jurisdicțional declanșată prin intermediul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind anulate actele administrativ-fiscale a dispărut și obligația reclamantei de plată a sumelor menționate în actele fiscale anulate.

Sub acest aspect, plata efectuată de către reclamantă prin intermediul celor două ordine de plată menționate anterior, apare ca fiind nedatorată în sensul dispozițiile art. 1092 Cod civil, orice plată presupunând existența simultană și validă a unei datorii.

Plata nedatorată dă dreptul celui ce a făcut plata să ceară restituirea ei, art. 993 C.civ. și obligă la restituire pe cel în favoarea căruia a fost făcută plata, respectiv cel care a avut calitatea de creditor al plății, conf. art. 992

C.civ.

Sub acest aspect, acțiunea formulată de către reclamantă apare ca fiind fondată și a fost admisă.

În privința obligației de plată a dobânzilor tribunalul a avut în vedere caracterul de plată nedatorată a sumei pentru care s-a cerut restituirea, precum și incidența disp. art. 124 C.pr.fiscală, cu mențiunile cuprinse în art. 120 din același act normativ.

Dobânda a fost acordată conform calculului prezentat de către reclamantă și depus la f. 5 din dosar, respectiv pe un interval de timp cuprins între data achitării sumelor prin intermediul ordinelor de plată și până la data de 3 iulie 2009.

În același timp, fiind păstrată obligația de restituire, dobânda a fost acordată și pentru viitor, până la restituirea integrală a sumelor datorate.

In ceea ce privește apărările pârâtei din concluziile scrise, nu au fost primite deoarece, pe de o parte nu au fost formulate în cadrul întâmpinării pentru a putea fi pusă în discuția părților si a se respecta principiul contradictorialității, iar pe de altă parte nu s-a atașat concluziilor scrise o copie de pe nota de compensare invocată în cadrul acesteia. Cu alte cuvinte nu s-au dovedit susținerile.

Pe de altă parte, în raport de prev.art. 1144 Cod C. compensarea intervine de drept, în puterea legii, chiar și atunci când debitorii reciproci nu

știu nimic despre existența celor două creanțe.

In temeiul art. 274 Cod Procedură C.ă a fost obligată pârâta la 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. de A. F. - A., solicitând instanței admiterea recursului ca fondat și, în temeiul art.312 din

Codul de procedură civilă, modificarea hotărârii recurate, ca nelegală, în sensul de a respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată de intimata- reclamanta.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond, prin hotărârea pronunțata, a admis, in mod greșit acțiunea formulata de reclamanta-intimata si a obligat la plata către reclamanta-intimata a sumei de 27.105 lei cu dobânda de 0.1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de (...) si pana la data efectiva a debitului si a sumei de 26.175 lei cu dobânda de 0,1% pe fiecare zi de întârziere începând cu data de (...) si pana la plata efectiva a debitului.

Pârâta critică soluția instanței de fond prin prisma următoarelor aspecte:

In ceea ce priveste sustinerile instantei de fond referitor la faptul ca A. nu a atasat concluziilor scrise nota de compensare invocata in cadrul acestora, acestea sunt eronate, deoarece acestea au fost atasate atat la dosarul de fond cat si in recurs.

Arată că în aceste conditii este inacceptabil ca instanta de fond sa nu tina cont de aceasta proba.

In ceea ce priveste obligarea recurentei la plata sumelor stabilite prin sentinta atacata, arată că aceste sume la plata cărora au fost obligați au fost achitate de către reclamanta-intimata în contul contribuției la fondul de solidaritate socială în lunile martie și aprilie 2007.

Pârâta-recurentă precizează faptul că, întrucât, la acel moment reclamanta-intimata înregistra creanțe restante la bugetul general consolidat, creanțe stabilite prin decizia de impunere nr.33/2007, acestea au fost stinse de către organul fiscal din suma plătită de reclamantă, în temeiul art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscaIă- republicată, cu modificările și completării ulterioare.

Împotriva deciziei de impunere nr.33/2007 reclamanta a urmat procedura prealabilă, finalizată prin emiterea deciziei nr.163/2007 prin care a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.

Prin sentința nr.257/(...) pronunțată în dosar nr. 2(...) Curtea de A. C. admite acțiunea în contencios administrativ și anulează decizia nr.163/2007. Împotriva acesteia, A. a formulat recurs care a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.1197/2009.

Având în vedere cele de mai sus, reclamanta a formulat o cerere de restituire a contribuției la fondul de solidaritate socială, sumă care a fost achitată fără titlu.

Potrivit Capitolul 1 pct.5 si 6 din Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal:

"5. În cazul în care, după primirea documentației complete înaintate de contribuabil și verificarea datelor din evidența pe plătitori, organul fiscal competent constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului care a depus cerere de restituire, sumele solicitate se vor restitui numai după efectuarea compensării acestor obligații bugetare restante.

6. (1) În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, organul fiscal competent va efectua compensarea până la concurența acestor obligații fiscale, iar diferența rezultată o va restitui acestuia.

(2) Pentru restituirea diferenței de sumă rămasă după efectuarea compensării, în condițiile legii, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare decizia de restituire, conform modelului prezentat în anexa careface parte integrantă din prezenta procedură. D. de restituire se aprobă de conducătorul unitătii fiscale.

(3) În baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire."

Conform dispozițiilor art.116 alin.4 si alin.5 din O.G. nr.9212003 privind Codul de procedura fiscala, republicata: "Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără opțiune de rambursare.

In cazul compensărilor efectua te de organul fiscal conform alin. (4), creanțele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, În mod proporțional. "

Avand in vedere prevederile legale mentionate si faptul ca obligatiile fiscale restante exced sumei de restituit de la buget, organul fiscal avea obligația legală de a nu emite decizie de restituire, ci de a compensa sumele.

In acest sens, învederează instanței faptul ca prin nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.1 0016/(...), DGAMC a procedat la stingerea obligațiilor fiscale restante ale reclamantei din impozitul pe salarii in suma de 53.820 lei.

Invederează faptul ca cererea de compensare s-a efectuat cu data de

(...).

În ceea ce privește solicitarea reclamantei-intimate cu privire la acordarea dobânzilor pentru nerestituirea la termen a sumei de 53.820 lei învederează faptul că OMF nr.1899/2004 reglementează procedura de acordare a acestora.

Astfel, în conformitate cu prevederile Capitolului 2 pct.3 din OMF nr.1899/2004 ,,3. Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată".

In aceste condiții, apreciază că întrucât suma a fost compensata, în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzilor.

Analizând recursul declarat de către pârâta A. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 257 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.

2.(...) al Curții de A. C., irevocabilă, s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta S. „." S. C. T. și s-a dispus anularea deciziei nr. 163/(...) precum și a deciziei de impunere nr. 33/(...) și a raportului de inspecție fiscală din data de (...) încheiate de către pârâta A. B.

Anterior acestui moment, în temeiul actelor fiscale menționate, reclamanta a efectuat plăți către bugetul de stat, prin O. nr. 1.196 din (...) achitând suma de 27.105 lei, iar prin O. nr. 1.776 din data de (...) suma de

26.715 lei.

Se poate observa, așadar, că actele fiscale în temeiul cărora a fost efectuată plata sumelor menționate anterior au fost anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă astfel că obligația reclamantei de plată a acestor sume nu mai există.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că plata efectuată de către reclamantă prin intermediul celor două ordine de plată apare ca fiind nedatorată și este supusă repetițiunii.

Curtea va achiesa susținerilor recurentei conform cărora prevederile Ordinului nr.1899/2004 precum și ale art.116 alin.4 și 5 din OG nr.92/2003 sunt aplicabile de către organele fiscale ori de câte ori condițiile impuse prin dispozițiile legale amintite sunt îndeplinite.

În speță, însă, deși pârâta face vorbire despre existența unui ordin de compensare în raport de care trebuie stabilite obligațiile fiscale ale reclamantei, aceasta nu l-a depus nici în fața instanței de fond și nici a celei de recurs astfel că se poate susține cu temei că acesta nu există iar întreaga construcție juridică referitor la calculul dobânzilor, a penalităților, etc. nu are nici un fundament.

Prin urmare, Curtea va constata, în raport de probele existente la dosar că instanța de fond a statuat în mod corect asupra obligației de restituire către reclamantă a sumei achitate în temeiul unor acte fiscale anulate irevocabil de către instanța de judecată și a stabilit corect data de la care sunt datorate dobânzile precum și cuantumul acestora.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtă ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr.3297 din 0(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. M. I. I. A. C. L. F.

Red.M.S./A.C.

2 ex.-(...)

Jud.fond.Budișan A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1492/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal