Sentința civilă nr. 608/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 608/2011
Ședința publică din data de 24 octombrie 2011
Instanța constituită din: JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC V. E. SRL în contradictoriu cu pârâta A. N. A V., având ca obiect obligare emitere act administrativ - emitere I.T.O - informații tarifare obligatorii.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 17 octombrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 19 iunie
2011, reclamanta SC V. E. SRL a chemat în judecată pe pârâta A. N. A V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să modifice cele 4 Informații tarifare obligatorii (ITO), respectiv ITO nr. R. R. R. R. eliberate în favoarea reclamantei pentru patru categorii de produse conform cererilor înregistrate la pârâtă sub nr.28097, 28098,
28099 și 28100/2011; să fie obligată pârâta la plata de daune interese compensatorii, în temeiul art.8 alin.1 raportat la art.18 alin.3 din L. contenciosului administrativ în cuantum de 83.083 lei pentru fiecare lună de întârziere în emiterea celor 4 ITO-uri, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii din prezentul dosar și până la emiterea efectivă a acestor decizii vamale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin cele 4 cereri formulate către pârâtă, a solicitat în baza art.36, 38 rap.la art.37 și 33 din Codul V., art.12 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 și Regulamentul CEE nr.2454/1993, emiterea unor noi ITO, pentru șapte categorii de produse pe care reclamanta le importă în mod curent din afara U.E., comercializarea acestei categorii de produse constituind obiectul principal de activitate al societății.
Motivul principal al societății reclamante l-a constituit faptul că prin
D. Î. nr.421/(...) pronunțată în dos.nr.(...) prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că bunurile care fac obiectul celor 4 ITO emise inițial în favoarea reclamantei, au fost greșit încadrate de către aceasta, conform regulilor de interpretare ale Nomenclaturii combinate și a sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, anexă la L. 9..
Precizează că în conformitate cu regulile generale de aplicare 3b, în cazul în care produsul este complex, cuprinzând mai multe componente, încadrarea se face conform funcției principale a ansamblului. În speță, așa cum au reținut și instanțele sesizate și cum a demonstrat fără putință de tăgadă raportul de expertiză întocmit în acea cauză, încadrarea corectă este cea făcută de către reclamantă, funcția principală fiind cea de aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor, respectiv aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor și imaginilor toate produsele provenind din memory stik-uri, dezvoltate tehnologic.
Susținerile făcute de către pârâtă, în sensul că aceste produse nu ar trebui încadrate conform TARIC la încadrarea 8519.81.25 care are descrierea altor aparate, tocmai pentru a permite încadrarea aparatelor noi apărute pe piață, cum sunt cele din speță, au fost considerate nelegale și nefondate, instanța reținând faptul că este vădit netemeinică și nelegală susținerea că în privința acestor produse nu este aplicabilă Regula 3b. În consecință, în raporturile dintre reclamantă și pârâtă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că produsele din categoria MP3 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.27 așa cum a susținut nelegal pârâta, produsele din categoria MP4 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.21 iar produsele din categoria
Transmițătoare FM se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția
85.25.
Arată că cele 4 ITO emise în favoarea reclamantei cu privire la produsele care au făcut obiectul deciziei Î. în cursul anului 2009, ignoră aceste reguli de interpretare a textelor legale incidente, încadrarea produselor fiind făcută în forma reținută ca nelegală prin decizia Î. și anume la pozițiile 85.27, 85.21 și 85.25. Ulterior pronunțării deciziei Î., prin ordonanța C. din 9 dec.2010 publicată JOCE din (...), Curtea de
Justiție a U. E. a stabilit că produsele din această categorie conform normelor vamale „sunt excluse de la aplicarea codului 8521 în măsura în care judecătorul național a stabilit că funcția principală ce caracterizează ansamblul este de înregistrare și reproducere a sunetului";. Hotărârea viza o întrebare a instanțelor germane care au constatat la fel ca și instanțele române, că produsele din categoria MP3 Player sunt aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor.
Raportat la deciziile instanțelor naționale și comunitare cu privire la modul corect de aplicare a normelor de încadrare vamală a solicitat modificarea ITO, emise în favoarea reclamantei cu încălcarea dispozițiilor legale, prin cererile înregistrate la pârâtă sub nr.28097, 28098, 28099,
28100/2011. Cu toate că a expirat termenul legal de 30 de zile și chiar termenul de 45 de zile prevăzut prin regulamentul de aplicare a C. V. din (...) până în anul 2007, în care pârâta avea obligația legală de a-i comunica un răspuns, pârâta nu a dat niciun răspuns solicitărilor sale, motiv pentru care a formulat prezenta cerere. Menționează că modificarea ITO este permisă atât de către dispozițiile C. vamal cât și de către dispozițiile art.12 din regulamentul CEE 2913/1992, în acest sens fiind remis de către autoritățile vamale olandeze ITO NLRTD -2008 - 0. în baza sentinței Tribunalului Haarlem din 13 nov.2007.
În ceea ce privește petitul doi al acțiunii, arată că a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea ITO modificate, raportat la faptul că, datorită încadrării tarifare greșite făcute de către A. N. a V. prin ITO emise inițial, reclamanta plătește o taxă vamală mai mare (6% în loc de
2%), fapt care generează societății o pierdere medie anuală de 83.083 lei conform situației financiare anexate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15 septembrie 2011
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni V.e C. solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.155, pronunțată de către Curtea de A. C. la data de 09 aprilie 2010, în dosarul înregistrat sub nr.(...), irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC V. E. SRL în contradictoriu cu pârâtele A. N. A V. și A. s-a dispus anularea procesului verbal de control nr.24.207/PACRPT/(...), decizia de regularizare a situației precum și decizia nr.43/(...) emisă de A.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, pe baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a realizat încadrarea tarifară corectă a bunurilor care au făcut obiectul operațiunilor vamale verificate de organele de control întrucât funcția principală a aparatelor importate este aceea de reproducere a sunetelor și imaginilor și în raport de aceasta au fost respectate regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate în sensul respectării termenilor, subpozițiilor și normelor de subpoziție cu care se află în relație.
De asemenea, instanța de fond a reținut că încadrarea efectuată de organele vamale la poziția 8527 a fost apreciată ca fiind incorectă pentru că aceasta cuprinde aparate de recepție pentru radiodifuziune, radiocasetofoane, CD - playere care sunt total diferite de MP3 și MP4 playere, atât prin originea lor cât și prin caracteristicile tehnice și domeniul de utilizare, dovadă fiind expertiza tehnică efectuată în cauză precum și clasificările din informațiile obligatorii întocmite de autoritățile vamale din alte state ale UE cu privire la produse similare.
Pornind de la aceste statuări ale instanței de judecată, reclamanta a solicitat pârâtei să procedeze la modificarea informațiilor tarifare obligatorii pentru patru categorii de produse conform cererilor înregistrate și care sunt similare celor care au constituit obiect al actelor administrativ-fiscale supuse controlului contenciosului administrativ.
Întrucât pârâta nu a procedat la soluționarea cererii sale, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ.
Preliminar, Curtea constată că în speță nu se poate pune problema autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.155/2010 a C. de A. C., irevocabilă întrucât ipoteza normei legale instituite prin art.1201 C. civ. nu este întrunită, identitatea de obiect și cauză nefiind prezente.
Apoi, puterea lucrului judecat a hotărârii judecătorești, deși nereglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătorești, poate fi opusă atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
În speță, Curtea constată, însă, că nu se poate susține cu temei că poate fi opusă cu succes puterea lucrului judecat din hotărârea amintită anterior. Astfel, deși instanța a statuat irevocabil cu privire la o greșită încadrare tarifară făcută de organele vamale, nu se poate susține că această hotărâre impune modificarea unor normative tarifare întrucât nu s- a stabilit irevocabil că aceste dispoziții sunt greșite ci doar că autoritățile vamale au făcut o greșită încadrare tarifară a acestora ignorând funcția principală a aparaturii în discuție.
Prin urmare, ceea ce instanța a stabilit irevocabil prin sentința nr.155/2010 este că organele abilitate ale statului au greșit atunci când au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare întrucât auprocedat la o reîncadrare tarifară greșită, aplicând greșit informațiile tarifare obligatorii existente.
În consecință, Curtea va conchide că sentința civilă nr.155/2010 a C. de A. C. nu are putere de lucru judecat în prezenta cauză întrucât nu s-a stabilit prin hotărârea irevocabilă a instanței că informațiile tarifare obligatorii aplicate de către pârâtă sunt greșite și că se impune a fi modificate ci doar că actele normative existente au fost aplicate greșit de către angajații pârâtei.
Curtea observă că în speță nu se poate susține cu temei că ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa o cerere în sensul definit de legiuitor prin art.2 lit.i din L. nr.554/2004 respectiv ca exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (…), poate doar din perspectiva necomunicării răspunsului la cererea formulată .
Pe fondul solicitării, însă, Curtea reține că pârâta nu poate fi obligată la modificarea informațiilor tarifare obligatorii astfel cum a solicitat reclamanta întrucât modificarea acestor informații respectiv declararea lor ca fiind nevalabile se poate dispune doar pentru situațiile limitativ prevăzute la art.12 alin.5 lit. a din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 de instituire a C. V. C.
Conform art.12 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992, autoritățile vamale emit la cerere scrisă și acționând în conformitate cu normele stabilite conform procedurii comitetului informații tarifare obligatorii și informații obligatorii în materie de origine.
Potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, informațiile obligatorii încetează să mai fie valabile, în cazul informațiilor tarifare:
1. atunci când se adoptă un regulament și informațiile nu mai sunt conforme cu dispozițiile de drept astfel stabilite;
2. atunci când nu mai sunt compatibile cu interpretarea unuia din nomenclatoarele menționate la articolul 20 alineatul (6):
— la nivelul C., prin modificarea notelor explicative din Nomenclatura
Combinată sau printr-o hotărâre a C. de Justiție a C. E.
— la nivel internațional, printr-un aviz de încadrare sau printr-o modificare a notelor explicative din Nomenclatura S.ului Armonizat de D. și
C. a M., adoptată de O. M. a V. înființată în 1952 sub numele de „. de C. V.
3. atunci când este revocată sau modificată în conformitate cu articolul 9, cu condiția ca revocarea sau modificarea să fie notificată titularului.
Se poate observa că nici una dintre aceste ipoteze nu este întrunită în speță astfel că cererea reclamantei apare ca fiind nefondată.
Nici susținerile reclamantei referitoare la existența unor hotărâri C. nu sunt suficiente pentru a justifica demersul său judiciar întrucât aceste hotărâri deși sunt în măsură să facă nevalabilă o informație tarifară obligatorie, nu stabilește neconformitatea pentru produsele în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind nefondată iar în temeiul art.8 și 10 din L. nr.554/2004 o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII H O T A R A S T E
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC V. E. SRL cu sediul în C.-N., str. B.-Z. f.nr. în contradictoriu cu pârâta A. N. A V. cu sediul în B., str.M. M. nr.13, sector 1, având ca obiect obligare emitere act administrativ
- emitere I.T.O - informații tarifare obligatorii.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER M. S. L. F.red.M.S./A.C.
4 ex. - (...)
| ← Sentința civilă nr. 378/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1965/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
