Decizia civilă nr. 1643/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1643/2011
Ședința publică din 19 aprilie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. - A. F. P. G. R. DE D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 3398 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimata G. E., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...) s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatei G. E., prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3398 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. E. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a comunei G. și în consecință pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 938 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nedatorata cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a sumei sus indicate . Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că excepția de tardivitate invocată de pârâta prin întâmpinare a fost respinsă în ședința publică din data de (...) cu motivarea ce se regăsește în practicaua prezentei hotărâri . Pe fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Fiat Punto, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al U. E. din anul 2002. In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat , reclamanta a fost obligată să achite suma de 938 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a comunei G. C. nelegală perceperea acestei taxe în întregime, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită , pârâta nerăspunzându-i solicitării . Taxa de prima înmatriculare a fost perceputa în baza prevederilor art. 241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare tribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E. (art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E.. Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. G. de a dispune restituirea acesteia. In ce privește reținerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea reținere este ilegala. Astfel la data înmatriculării autoturismului erau în vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar taxa din speța a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxăcontrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Instanța reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Totodată restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale .T. apreciază ca in speța se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speța cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speța. Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speța și până la data restituirii sale integrale . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. G. reprezentată de D. a J. C., solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii și respingerea cererii de obligare a recurentei la plata dobânzii legale în materie civilă. În motivarea recursului a arătat că în mod nelegal T. s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea E. , întrucât singura competenta în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție C. T. s-a pronunțat asupra neconcordantei între prevederile art. 214" 1-214" 3 din L. nr. 571/2003 și cele ale tratatelor europene invocate, în special cu art. 90, din Tratatul Comunității E., întrucât competența de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat 13) art. 20(2). Pe fondul cauzei, consideră că sentința este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Reclamanta a achitat taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv in baza prevederilor art. 214" - 2143 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31" - 312 din H.G. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr.571/2003. Dispozițiile art. 214"1 și următoarele din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate: Art.90 din Tratatul C.E., reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. In speța, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U.E., ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv s-a aplicat și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U.E., autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U.E. precum și autoturismelor noi din producția naționala a R.. Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în R." conferă taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografica sau naționala a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea vreunui principiu fundamental înscris în tratatele europene și comunitare și nici de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsura protecționista sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în R., în comparație cu autovehiculele provenite din R., aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în R.. Arată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul intimat a solicitat restituirea sumei de 938 lei reprezentând taxa specială de prima înmatriculare precum și dobânzile aferente acestei sume calculate de la data achitării taxei și până în momentul restituirii efective a sumei conform art.1082 si 1084 Cod civil. In considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut în mod greșit prevederile privind acordarea dobânzii legale ca fiind aplicabile în prezenta cauza. Astfel, in temeiul art.1082 si 1084 Cod civil, instanța a obligat recurenta la plata dobânzii legale de la data achitării taxei ((...)) și până la restituirea efectivă. In cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutare sau executare cu întârziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate, așa cum dispune art. 1088 alin. 1 C.civ. care a instituit prezumția economica a productivității banilor și a evaluat aceasta productivitate la nivelul dobânzii legale. De aceea, judecătorul poate evalua și acorda beneficiul nerealizat la nivelul dobânzii legale, fără a cere vreo altă dovadă a existentei și întinderii prejudiciului. Totodată alin.2 al art.1088 C. civ. prevede în mod special că daunele interese pentru neexecutare sunt datorate, de regula, din ziua chemării în judecata, simpla notificare prin intermediul executorilor judecătorești nefiind suficienta pentru datorarea și acordarea lor. Consideră că cererea de acordare a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei de prima înmatriculare si până la data plății efective ar fi trebuit să fie respinsă pentru ca dauna de întârziere este datorată doar din ziua chemării în judecată. Examinând recursul declarat de către pârâta A. F. P. G. reprezentată prin D. C. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 1C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente: Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca având obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143 din Codul fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate. În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul R. după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru. Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei G. la data de (...) cu chitanța nr.TS4A nr.7520355 suma totală de 938 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto. Prin cererea înregistrată ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta A. F. P. G. prin decizia de restituire nr. 6 din (...) nu i-a fost aprobată restituirea taxe. Împotriva acesteia a formulat contestație care la rândul său a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al U. E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte statecomunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile OUG 5., instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 (respectiv la data de (...)) și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul Roman are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantăei să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Pe de altă parte, dispozițiile OUG 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxareglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare , care de la (...) nu se mai încasează. Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, s-a impus și acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data de (...) și până la restituirea integrală a sumei achitate. Pentru aceste considerente Curtea constată că în cauză prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul fiscal prin raportare la compatibilitatea acestora cu dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității E. așa încât nefiind prezent în cauză niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. .civ., acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. G. prin D.C. împotriva sentinței civile nr. 3398 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. P. D. A. A.-I. Red.CI Dact.SzM/2ex./(...) D. V. GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 5081/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 963/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
