Decizia civilă nr. 170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de D. G. A F. P. A J. B. N. și A. F. P. A M. B. împotriva Sentinței civile nr.1. pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui S. I. D. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă av.Jîrghiuță Nandor în reprezentarea intereselor intimatului, cu împuternicire avocațială aflată la fila 18 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursurilor promovate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța, solicită reprezentantului intimatului să precizeze dacă prin aplicarea dispozițiilor art.2 alin.1 și 2 din legea nr.554/2004 ar trebui să se dispună anularea refuzului autorității de restituire a taxei precum și să indice care este temeiul legal în ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii. Reprezentantul intimatului arată că în opinia sa refuzul nejustificat trebuie privit ca și un act administrativ "fizic";. În ceea ce privește cea de a doua problemă pusă în discuție arată că trebuie aplicate în cauză dispozițiile codului de procedură fiscală cât și cele ale dreptului comun, există o prevedere care stabilește obligații corelative, în condițiile în care există plăți făcute. Această taxă de înmatriculare a fost percepută ilegal. Solicită acordarea unui termen de judecată scurt pentru a putea acorda un răspuns în acest sens. Curtea, după deliberare, respinge cererea privind amânarea judecării cauzei și lasă cauza la a doua strigare pentru ca reprezentantul intimatuluisă precizeze temeiul de drept, cu indicarea articolelor, în baza cărora a fost formulată cererea de acordare a dobânzii. Instanța reia dezbaterea cauzei, la a doua strigare când la apelul nominal se prezintă av. Jîrghiuță Nandor în reprezentarea intereselor intimatului. Reprezentantul intimatului indică ca și temei de drept al cererii de acordare a dobânzii, dispozițiile art.217 C.pr. fiscală art.124 și art.120 alin.7 din C.pr. Fiscală. Acestei dobânzii fiscale nefiindu-i incidente prevederile dreptului comun. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor. Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele exprimate prin întâmpinare. În susținere se arată că taxa încasată nu este o taxă de poluare, aceasta din urmă fiind reglementată distinct și nu poate echivala unei taxe de poluare. Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată, sens în care se depun înscrisuri. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin Sentința civilă nr. 1. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul S. I. D. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. B. ca fiind întemeiate și în consecință: - s-a dispus anularea refuzului de restituirea taxei de primă înmatriculare emis de pârâta D. BN sub nr.31/(...); - au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantului suma de 10.663 lei încasată cu titlu de taxă specială de înmatriculare și să plătească dobânda legală aferentă sumei achitată, calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a acesteia. Au fost obligate, în solidar, pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei onorariu de avocat și taxă de timbru. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Starea de fapt susținută de reclamant este dovedită cu actele depuse la dosar, în sensul că acestea probează achitarea taxelor în sumă totală de 10.663 lei, de altfel confirmată de pârâte. În ce privește legalitatea taxei de primă înmatriculare, instanța a constatat că aceasta este contrară disp.art.90 paragraful I din T.ul Comunității E., care prevede că nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Textul este menit să limiteze libertatea de legiferare a statelor membre U.E. în materie fiscală în sensul interzicerii taxelor discriminatorii ori protecționiste. In temeiul art.148 din Constituția R. care face trimitere la supremația dreptului comunitar, judecătorul comunitar este obligat să nu acorde eficiență dispozițiilor legale contrare legiferării din Comunitatea E., astfel căse impune ca acțiunea reclamantei să fie admisă, astfel cum a fost formulată. Constatând nelegalitatea taxei, pârâtele au fost obligate la restituirea acesteia și la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente calculate de la data achitării sumelor și până la restituirea efectivă a acestuia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. B. N. solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris, modificarea sentintei civile atacate, in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamantul-intimat S. lonut D. ca fiind neintemeiata și pe cale de consecinta mentinerea ca fiind temeinice si legale actele administrative si administrative fiscale atacate, si sa nu dispuneti restituirea sumei de 10.663,00 lei reprezentand taxa speciala de prima inmatriculare achitata de catre reclamant si nici dobanda solicitata. În motivare s-a arătat că solutia pronuntata de catre instanta de fond este netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. În mod gresit instanta de fond a apreciat ca actiunea reclamantului- intimat este intemeiata, prin prisma existentei suprematiei dreptului comunitar in raport cu dreptul intern, in ceea ce priveste analiza dispozitiilor art.214 ind. 1 - 214 ind. 3 C.fiscal. Taxa de prima inmatriculare achitata de catre reclamantul-intimat,a fost corect perceputa conform prevederilor art.214 ind. 1-214 ind. 3 din L. nr.571/2003 privind C. fiscal,coroborate cu prevederile art.31 ind. 1 - 31 ind. 2 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003,intrucat: -autovehiculul achizitionat de catre reclamantul-intimat s-a inmatriculat pentru prima oara in R.; -autovehiculul nu a fost inmatriculat temporar in R.; -taxa speciala a fost achitata de catre reclamantul-intimat,persoana fizica care a si inmatriculat autovehiculul; -autovehiculul achizitionat si inmatriculat de catre reclamantul-intimat nu a intrat in categoria autoturismelor si autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donatii,finantari directe din imprumuturi nerambursabile,din programe de cooperare stiintifica si tehnica. Ca urmare, rezulta in mod evident ca autovehiculul inmatriculat de catre reclamantul-intimat era supus aplicarii si platii taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule(taxa de prima inmatriculare). Prevederile art.214 ind. 1 si urmatoarele din L. nr.571/2003 privind C. fiscal nu contravin prevederilor art.90 din T.ul instituind Comunitatea E.. In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor,statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E,reprezinta unul din temeiurile de baza ale constatarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare,instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui,respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa,fiscala sauvamala,care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor,marfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. Insa , asa cum rezulta in mod textual si expres din chiar continutul art.90 alin.1 din T.ul C.E"citam"nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect,asupra produselor nationale similare". Norma mai sus indicata se referea la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale,prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa. Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule(taxa de prima inmatriculare )perceputa si de la reclamanta-intimata nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor si autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE,ci ea a fost aplicata tuturor autoturismelor si autovehiculelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R.,indiferent de provenienta lor geografica sau nationala,respectiv se aplica si autoturismelor si autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum si autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc),iar cel mai important ,taxa se aplica si autoturismelor si autovehiculeor noi din productia nationala a R.,respectiv pentru marcile Dacia,Daewoo,Aro,precum si pentru orice alte marci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv,supuse inmatricularii. Ca urmare instituirea criteriului, primei inmatriculari in R. a conferit taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde in nici un fel, asa cum am mai aratat de provenienta geografica sau nationala a acestor autovehicule,situatie in care nu se poate vorbi in nici un caz de incalcarea art.90 din T.ul CE,nefiind vorba despre o masura protectionista sau discriminatorie negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre,aflate la prima inmatriculare in R. ,in comparatie cu autovehiculele provenite din R.,aflate in aceeasi situatie de prima inmatriculare in R.. Aceasta este motivul pentru care in situatia in care o persoana romana a procedat la achizitionarea unui autoturism sau autovehicul care a fost deja inmatriculat in R. de catre vechiul proprietar,nu mai platea aceasta taxa speciala intrucat in acest caz nu mai avem de a face cu o prima inmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. In situatia mai sus descrisa rezulta ca reclamantul-intimat nu s-a aflat in situatia unei reinmatriculari a unui autovehicul deja inmatriculat in R. si ca atare in mod corect i-a fost impusa pentru realizarea primei inmatriculari plata taxei speciale de prima inmatriculare aplicabile atat autoturismelor si autovehiculelor din import cat si celor din productia indigena,ci o taxa care s-a aplicat autoturismelor si autovehiculelor noi importate ,sau autoturismele si autovehiculelor indigene produse in aceste tari, situatie in care aparea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor si autovehiculelor provenite din alte state membre in raport cu autoturismele si autovehiculele similare din productia indigena,contrara dispozitiilor art.90 din T.ul C.E. Dispozitiile legale cuprinse in C. fiscal roman, respectiv art.214 ind 1-214 ind. 3 din L. nr.571/2003 modificat si completat nu contravin dispozitiilor art.90 din T.ul Comunitatii E.. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. P. a municipiului B., solicitând admiterea recursului așa cum este formulat în scrie, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul-intimat S. I. D., ca fiind neîntemeiată. În motivare s-a arătat că: În mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului- intimat este Întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar În raport cu dreptul intern, În ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod Fiscal. L. nr. 571/2003 privind C. fiscal a suferit de la data intrării În vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel prin legea nr. 3. C. fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrand În vigoarea Începând cu data de (...). Prin legea menționată au fost introduse art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită "taxa specială", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei. Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculari în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât În cazul celor noi cât și În situația celor rulate. Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse În tară și În străinătate. L. nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă În situația În care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată În R.. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., În conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor Î.e statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau Înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la (...) nu era permisă lnmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la (...) și a celor cu Euro 2). Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate lnmatriculate și importate din U. E. sau față de autoturismele noi produse În U. E. și importate În R., Î.ucât taxa ce se achită cu ocazia primei Înmatriculări În R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehicului. Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. În acest sens Începând cu data de (...) a intrat În vigoare O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozitiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din C. fiscal. Pentru punerea În aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilitun nou sistem de taxare care urmarește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, În spiritul politicii europene În domeniul energiei și a mediului. Prin urmare, dispozițiile cuprinse În art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din C. fiscal au fost adoptate În concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încalcat principiul libertății circulației mărfurilor Reclamantul intimat S. I.-D. a formulat întâmpinare față de recursurile declarate de recurenții D. B-N și AFP a mun. B., prin care solicită respingerea recursurilor formulate de recurente, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursurile formulate de către D. B.-N. și AFP B., Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunităților europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar puneserioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulteriorraportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. În ceea ce privește solicitarea reclamantului-intimat de acordare a dobânzilor fiscale - potrivit precizărilor făcute la termenul de judecată din(...) și consemnate în practicaua prezentei decizii, Curtea apreciază că susținerile recurentelor D. B.-N. și AFP B. sunt întemeiate, impunându-se, raportat la art. 312, 304 pct. 9 Cod proced. civilă, admiterea recursurilor sub acest aspect. Astfel, restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât Încazul În care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată În termenul legal. Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cererere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri. În speță, reclamantul ar fi putut benefica, eventual, de acordarea dobânzilor legale prevăzute de art. 3 alin. 3 din OUG9/2000 dar, nefăcând o astfel de precizare, se impune exonerarea recurentelor de plata acestor sume. Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B. N. pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligarea pârâtelor de la plata dobânzii. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Dată fiind soluția pronunțată în privința celor două recursuri, aplicarea art. 274 Cod proced. civilă nu poate profita intimatului astfel încât nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de acesta. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. B.-N. împotriva sentinței civile nr.171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B. N. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligarea pârâtelor de la plata dobânzii. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. B. F. T. M. H. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./ (...) /Jud.fond: N. O. GREFIER, M. ȚÂR
| ← Sentința civilă nr. 458/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4133/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
