Decizia civilă nr. 1729/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1729/2011
Ședința publică de la 05 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
Sa luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN
NUME P. ȘI PENTRU AFP J., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de
Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul B. A. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4191 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantului B. A. împotriva pârâtei D. S. - A. Z. și s-a dispus anularea deciziei nr. 6102 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 2662 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală aferentă de la data plății și până la achitarea integrală. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a M. M. - A. F. de M. B. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin chitanța seria TS6 nr. 6144797/(...), reclamantul a achitat la T. J. suma de 2661 lei cu titlu de taxă de poluare prevăzută de O. nr. 5. (f.8). Prin cererea sa, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar prin adresa cu nr. 6102/(...) a A. J. s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea nu se încadreazăla sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U . E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutiveale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectareaprevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma de 2661 lei reținută de pârâtă cu titlu de taxă poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective. Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice, a M. M. - A. F. pentru M. ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă, întrucât nu această instituție încasează suma din litigiu și nici nu se varsă în contul acesteia. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. solicitând modificarea sentinței atacate, iar pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și respingerea acțiunii formulată de B. A. în principal cainadmisibilă, iar pe fond ca nefondată. În motivarea recursului, pârâta criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.6, 7, 8 și 9 Cod P. Civilă si in considerarea dispozițiilor art. 3041 pentru următoarele: Prin Sentința Civilă nr. 4191 din (...), Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamantului, a anulat" decizia nr. 6102/ 2010 "si a obligat paratele sa restituie reclamantului suma de 2.662 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legala aferenta, de la data plății acesteia si pana la restituirea efectiva, si a respins cererea de chemare in garanție a A. F. pentru M.." Instanța de fond a dispus in mod eronat anularea D. de restituire nr. 6., ignorând prevederile art.7 din Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr- un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceastaexista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia", iar conform art.6, alin (4) din același act normativ" daca partea care a optat pentru jurisdicția administrativa speciala sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ jurisdicțional înțelege sa renunțe la aceasta in timpul soluționării litigiului, este obligata sa notifice decizia de renunțare organului administrativ - jurisdicțional in cauza. Partea sesizează instanța de contencios administrativ in termen de 15 zile de la notificare. În aceasta situație, procedura administrativa prealabila prevăzuta de art.7 nu se mai efectuează". Având in vedere prevederile imperative menționate mai sus, acțiunea reclamantului este inadmisibila. Prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule înregistrată la A. J. sub nr. 5163 din data de (...), prin care din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat că 0-1 B. A. are de achitat taxă pe poluare în sumă de 2.661 lei, iar această sumă a fost achitată cu chitanța nr. TS 6 nr. 6144797/ (...). Precizează faptul că D. de C. al T. pentru P. este asimilată deciziilor de impunere. Subliniază faptul ca în conformitate cu art. 207 cod procedura fiscală. Posibilitatea de contestare. (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Iar conform art.207 (1) Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Chiar în cuprinsul Decisei este menționat temeiul legal și termenul de contestație al acesteia. Reclamantul nu a contestat actul administrativ fiscal revenind ulterior și solicitând A. F. P. Z. restituirea taxei pe poluare, iar prin " adresa nr. 6103 " i s-a comunicat faptul ca suma nu se încadrează la sume de restituit si ca documentul nr.6103/2(...) nu reprezintă act administrativ fiscal. Deși a luat la cunoștință, prin D. de C. al T. pe P. a A., de faptul că suma de plata de 2.661 lei reprezintă taxa pe poluare și că decizia mai sus menționată reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, acesta nu a înțeles să conteste În termen de 30 de zile reținerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea in termenul legal a contestației acesta este decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal. In acest sens, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule trebuia atacata cu contestație administrativa si doar decizia pronunțata in contestația administrativa putea fi atacata cu acțiunea in contencios fiscal conform art. 218 cod procedura F.. Reclamantul nu a urmat aceasta procedura, deci, acțiunea sa este inadmisibila. In acest sens s-a pronunțat CA C. - dosar nr. (...)- D. nr. 1435/(...)), Critică sentința instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare in garanție a Administrație F. pentru M. având în vedere următoarele considerente: taxa pe poluare face venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., În vederea finanțării programelor si proiectelorpentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 5. (1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de A. F., ..... Având in vedere conținutul textelor lega le invocate rezulta ca organul fiscal din subordinea ANAF in speța D. S. - AFP J. are doar atribuții de calculare a taxei , iar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.. ART.5 (4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. ART. 3 alin. (5) Taxa se achita în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrai ca plătitori de impozite si taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile T. S. transfera în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele A. F. pentru M. la T. S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal atribuit T. S. (8609468), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile T. S. transmit În sistem electronic A. F. pentru M. un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule". Face dovada celor susținute mai sus cu chitanța seria TS6nr. 6144797 din (...) de unde rezulta clar si fără echivoc contul in care a fost virata suma respectiv 51161009 (contul A. F. pentru M.) urmat de CNP al reclamantului 1.. Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second - hand, importate din UE , ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze și sa utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incit nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. De asemenea, instanța de fond În mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea sumei de 2.661 lei cu dobânda legala aferenta, fără justificare legală și fără a avea În vedere dispozițiile C. de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget., dispoziții care prevăd: CAP. II. P. de acordare a dobânzi lor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal 1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 (în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. ART. 199 Dispoziții privind termenele (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente: sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare. În ipoteza in care instanța de recurs va considera ca reclamantul - intimat este îndreptățit la plata dobânzii legale, apreciază ca acesta are dreptul la plata dobânzii de la data înregistrării cererii. In concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 4191 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M.; să se respingă acțiunea formulată de B. A. in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata. Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Principala problemă de drept dedusă judecății în cauza de față este dată de compatibilitatea normei de drept interne în baza și temeiul căreia s-a stabilit taxa pe poluare cu dreptul U. E.. Altfel spus, în cauză este vorba despre dispozițiile OUG nr. 5. varianta în vigoare la data de 25 aprilioe 2010 când a fost percepută taxa pe poluare reclamantului cu dreptul consacrat de art. 110 parag. 1 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE). În acest context, Curtea amintește că, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 parag. 1 din TFUE incidente în speță, trebuie analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai apoi, Curtea nu poate decela care ar putea fi eventual criteriile care s-ar putea avea în vedere pentru a statua cu trimitere la interpretarea dreptului de către C. dacă perceperea taxei pe poluare prin nivelul ei nu ar putea avea efect descurajator asupra importului din statele membre ale UE așa cum s-a interpretat de către jurisdicția UE. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de admitere a acțiunii și obligare a autorității administrative de resort la restituirea sumei de 2662 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobândă legală calculată de la data încasării taxei până la restituirea efectivă, este întemeiată. Într-o astfel de situație, nu este fondată însă soluția instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. B. Conform art. 5 alin. 1, 2 și alin. 4 din OUG nr. 5. taxa pe poluare se calculează și se stabilește de autoritatea fiscală competentă iar apoi taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Or, beneficiarul final al acestei taxe nu este autoritatea fiscală ci A. F. pentru M., și drept urmare stabilirea că taxa a fost încasată fără temei legal conform art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc. conduce la concluzia că în ipoteza în care autoritatea fiscală este obligată la restituire trebuie acceptată teza că restituirea trebuie să fie efectuată de beneficiarul taxei, respectiv de către A. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 rap. la 312 C. să admită recursul declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. J., să modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și a obligării chematei în garanție la plata către pârâta a sumei de 2662 lei cu dobânda legală. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 4191 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și obligă chemata în garanție la plata către pârâta a sumei d e 2662 lei cu dobânda legală. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.N.C.C.
| ← Sentința civilă nr. 405/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5891/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
