Decizia civilă nr. 190/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/2011
Ședința de la 20 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător R.-R. D.
Judecător Ana M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul G. S. A., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. B.-N. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI I. A V. B., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de (...), recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. S. A. împotriva pârâtei I. P. - J. B.- N. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. B., pentru lipsa plângerii prealabile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a examinat cu prioritate, disp.art.l37 C.pr.civ, excepția de procedură invocată de pârâtă și s-a constatat că această excepție este întemeiată și ca atare a fost respinsă acțiunea reclamantului ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit disp.art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente …, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia.
De asemenea disp.art.8 teza a II-a din același act normativ prevăd că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Pe de altă parte, contenciosul administrativ este definit de art.2 alin.l lit.f din Legea nr.554/2004 ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Așadar, din coroborarea disp. legale menționate mai sus, a rezultat fără echivoc că în materie de contencios administrativ este necesar, ca înainte de a fi sesizată instanța de judecată competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său să se adreseze cu o plângere prealabilă autorității publice emitente a actului administrativ, iar în speță autorității publice care ar fi refuzat nejustificat să soluționeze cererea petentului.
Susținerea reclamantului în sensul că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu impun o procedură prealabilă nu este întemeiată, întrucât procedura prealabilă este cerută de legea contenciosului administrativ, iar reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ și trimiterea la art.6 din Convenția CEDO nu are relevanță, întrucât chiar această instanță a recunoscut că statele membre pot institui proceduri speciale care, însă, nu împiedică accesul la justiției și la un proces echitabil.
Mai mult, chiar prin disp.art.l09 alin.2 C.pr.civ, se prevede că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. S. A. solicitândmodificarea sentinței atacate și în consecință să fie obligată pârâta laînmatricularea autoturismului achiziționat, fără a mai plăti taxa de poluare.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că a achiziționat din
Spania o autoutilitară marca Volkswagen, tipul LT 46 pentru a cărei înmatriculare în România a fost obligat să plătească o taxă de poluare de către
A. F. P. B.
În motivarea sentinței,instanța a arătat că „susținerile reclamantului în sensul că dispozițiile O. nr.50/2008 nu impun o procedură prealabilă nu este întemeiată, întrucât procedura prealabilă este cerută de legea contenciosului administrativ, iar reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ…";.
Recurentul învederează instanței că a înțeles sîși întemeieze acțiunea în drept pe dispozițiile O. nr.50/2008, iar ordonanța nu instituie în mod obligatoriu a fi îndeplinită o procedură prealabilă pentru ca ulterior să fie promovată o astfel de acțiune prin care să fie înmatriculată o mașină fără plata taxei de poluare.
Mai mult decât atât nu atacă un refuz de soluționare a unei cereri din partea pârâtei sau un act emis de aceasta, ci a invocat nelegalitatea unei taxe care îi este solicitată în vederea înmatriculării, fără de reglementările comunitare. C. că verificarea legalității taxei din acest punct de vedere nu necesită îndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.
Prin concluziile scrise înregistrate de reclamant la data de 18 ianuarie
2011, arată că în ceea ce privește excepția inadmisibilității pe care a admis-o instanța de fond, solicită să se țină seama de următoarele aspecte:
- excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă este nefondată, întrucât procedura prealabilă la care face referire aceasta se referă la actele administrative în înțelesul art.3 din Legea nr.554/2004 care nu sunt incidente în speță.
- a precizat și la instanța de fond că a solicitat înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare, datorate în temeiul unei legi speciale și nu a formulat acțiunea în temeiul Legii nr.544/2004.
Pentru fondul cauzei arată instanței că taxa de poluare în forma reglementată de O. nr.50/2008 (intrată în vigoare la data de (...)) a fost percepută pentru protecția mediului, numai ca la data de (...) se publica O. nr.218/(...), cu aplicabilitate de la (...), act normativ care modifică forma inițială a O. nr.50/2008, modificări care determină ca taxa de poluare să se transforme într-o taxa discriminatorie.
Concluzia de mai sus se desprinde cu ușurință și caracterul discriminatoriu este de netăgăduit, rezultând atât din expunerea de motive cât și din art. II și II ale ordonanței modificatoare.
Este fără putință de tăgadă că prin acest mod de a reglementa, actul normativ se îndepărtează de la principiul poluatorul plătește și instituie o taxă protecționistă, pentru industria internă și discriminatorie între autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România. Scutirea de la plată pentru autovehiculele menționate la art. III alin.1 din O. nr.218/2008 nu este bazată pe elemente obiective ci pe considerente protecționiste.
Dispozițiile ordonanței sunt discriminatorii întrucât, rezultă din interpretarea per a contrario că pentru un autoturism nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare, dacă înmatricularea anterioară s-a făcut tot în
România.
Dacă însă înmatricularea anterioară s-a făcut în orice stat membru al UE cu excepția României, proprietarul este obligat să plătească taxa de poluare pentru prima înmatriculare în România.
Alegerea consumatorului este astfel în mod direct influențată prin orientarea acestuia către achiziționarea unui autoturism care a mai fost anterior înmatriculat în România, în dauna celor înmatriculate anterior în alte state membre.
O. nr.208/2008 a fost abrogat prin O. nr.218/2008 privind modificarea
Ordonanței de urgență a G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația pe poluare pentru autovehicule stabilite potrivit prevederilor O. nr.50/2008.
(2)Autovehiculelor M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E. 4., înmatricularea pentru prima dată în afara UE și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr.1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a O. nr.50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul proprietatea reclamantului, ce face obiectul prezentei cauze, ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O. nr.50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Pârâta, deși legal citată (f. 6), nu a depus întâmpinare șa cum avea obligația conform dispozițiilor art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamantul nu a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului marca Volkswagen, tipul LT 46, nr. de identificare W., de culoare albă, fără plata taxei de poluare prev. de art. 1 din O.U.G nr. 50/2008.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, refuzul autorității publice de a da curs recunoașterii unui drept prevăzut de lege trebuie precedat de formularea unei cereri în acest sens.
Și este așa, deoarece acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamant este guvernată de normele de drept comun în materia contenciosului administrativ.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Rezultă din cuprinsul acestui text de lege că pot constitui obiectul controlului de legalitate efectuat de instanța de contencios administrativ actele administrative, fie ele tipice (art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004) sau asimilate (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004).
Litigiul de față se circumscrie atacării pretinsului refuz al Instituției P. J.
B.-N. de a înmatricula autovehiculele fără plata taxei de poluare.
Acest tip de litigiu este un contencios administrativ clasic, de drept comun, găsindu-și aplicabilitate dispozițiile art. 2 alin. 2 corelat cu art. 8 alin.
1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din coroborarea prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) și ale art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că admisibilitatea unei asemenea acțiuni este condiționată de existența unui refuz explicit de soluționare a unei cereri, refuz care să fie exprimat cu exces de putere, adică cu depășirea limitelor dreptului de apreciere al autorităților administrației publice.
Așadar, nu poate fi sesizată instanța de contencios administrativ pentru constatarea sau recunoașterea unui drept sau interes legitim al reclamantului, în absența unui act administrativ (tipic sau asimilat) vătămător.
Or, în cauza de față reclamantul nu s-a adresat instituției pârâte cu solicitarea de înmatriculare a autoturismului achiziționat de pe piața comunitară.
Pentru exercitarea controlului de legalitate de instanța de contencios administrativ este necesar, ca situație premisă, să existe între reclamant și autoritatea pârâtă un raport de drept administrativ, iar prin cererea adresată autorității publice petiționarul să solicite recunoașterea unor drepturi care fac parte din obiectul unui asemenea raport juridic.
Această condiție nu este îndeplinită în speță, astfel încât demersul judiciar al reclamantului apare ca inadmisibil.
Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezolvării recursului reclamantului, Curtea este dispensată să mai cerceteze și celelalte motive invocate prin memoriul de recurs, analiza acestora devenind inutilă.
Și este așa, deoarece în recurs reclamantul nu-și mai poate modifica nici obiectul cererii și nici cauza care a determinat acțiunea în justiție așa cum pare a susține în recurs.
Invocarea nelegalității unei taxe care nu i-a fost solicitată explicit prin nici un act administrativ fiscal, ori printr-un alt act de impunere care să fie apreciat ca vătămător nu se poate deduce judecății în forma avută în vedere de reclamant prin cererea adresată instanței de fond. Mai degrabă, poate fi apanajul unui contencios administrativ fiscal cu toate consecințele ce decurg din această calificare în planul dreptului material fiscal și a celui procesual.
Așa fiind, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 3 și 28 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul reclamantului, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul G. S. A., împotriva sentinței civile nr. 2. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...).
Jud.fond.I. U.
| ← Decizia civilă nr. 70/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 311/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
