Decizia civilă nr. 1901/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 1901
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I.
JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A M.
T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr.
3855 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. în contradictoriu cu intimatul P. M., D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - concluzii scrise și note de ședință însoțite de dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente judecării cauzei la fond.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 3855 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a județului C..
S-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P.
M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M..
A fost obligată pârâta A. F. P. a municipiului T. să restituie reclamantului suma de 2638 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamantul P. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. N. de A. F. - D. G. a F. P. a jud. C. și A. F. P. a municipiului T., obligarea acestora să restituie suma de 2.638 lei reprezentând taxa de poluare, achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legala de la data achitării sumei sus indicate și până la restituirea efectivă și cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practica națională și practica europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului, decizia de calcul a taxei de poluare, certificat de înmatriculare, acte ce dovedesc înmatricularea anterioară într-o țară membră UE, chitanța de plată a taxei de poluare, cartea de identitate a vehiculului, corespondență purtată cu AFP T., actul de dobândire a autoturismului, practică judiciară, alte înscrisuri considerate ca fiind relevante.
P. A. F. P. a municipiului T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a parcurs procedura administrativă de contestare a deciziilor de calcul a taxei de poluare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta A. F. P. a F. P. a municipiului T. și de către chemata în garanție, instanța a respins-o neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Instanța a observat că reclamantul nu a contestat însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator - AFP T., cerere ce a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in R. (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia.
A., potrivit dispozițiilor OUG 5., cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în R. sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în R., dar se percepe această taxă de poluare laautoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în R..
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R..
Ca urmare a adoptării OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă, aspect care reiese fie și numai din simpla lecturare a preambulului acestui act normativ, al cărui scop este protejarea locurilor de muncă în economia românească. Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
A., în forma în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art.5, OUG 5. este contrară art.90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în R.. Or, după aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJCE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato - în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în I.).
De altfel, la această concluzie a ajuns însăși C. E. în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr.2009/2002 care se referă la taxa pe poluare din R. (propunere publicată în din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5. și nu la cea aplicabilă în speță), instanța va cita în continuare aspectele relevante:
Mai întâi, trebuie reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre o armonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE si, ca atare, nimic nu împiedica statele membre sa perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul si metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor T. privind funcționarea Uniunii E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre.
Departamentul responsabil al C., după analizarea OUG nr. 218/2008, a conchis că aceasta nu respectă articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașini uzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constatat că scutirea acordată în temeiul OUG nr. 218/2008 nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, C. a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insistă ca R. să modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012).
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T., cât și cererea de chemare în garanție a AFM (beneficiarul taxei), aceste pârâte au fost obligate să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a jud. C., instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.
P. A. F. P. a municipiului T. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu i se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului. P. a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. T., solicitând modificareasentinței atacate în sensul respingrii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului recurentul arată că pin sentinta atacata, instanta de fond a admis actiunea reclamantului, obligând A. F. P. a municipiului" T. să restituie acestuia suma de 2638 lei achitata cu titlu de taxa de poluare, precum si dobanda legala aferenta, calculata de la data platii pana la data restituirii integrale a sumei.
Pentru a hotara astfel, s-a retinut in esenta faptul ca reclamantul nu a contestat D. de impunere prin care s-a stabilit taxa de poluare ci a invocat incompatibilitatea acesteia cu legislatia comunitara, iar norma de drept intern nu este conforma cu art.90 din TCE , actual art.110 TFUE, ceea ce imprima un caracter nedatorat taxei percepute in temeiul acesteia.
Raportat la motivele invocate de instanta de fond in sustinerea hotararii, supune atentiei instanței de control judiciar urmatoarele:
Taxa pe poluare a fost perceputa sub incidenta O.U.G. nr.5. in forma modificata prin OUG nr.218/2008 si OUG nr.7. in baza acestei forme a OUG nr.5. fiind emisa si decizia mai sus amintita. Ca atare aceasta decizie si dreptul pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG nr.5. in forma sus indicata.
A., OUG nr.5. stabileste potrivit dispozitiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4, olbigatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R.. Analizand compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar in speta, nu sunt incalcate dispozitiile art. 25,28,30 si 90 din T.ul de istituire a C. E. intrucat din modul în care este reglementată taxa pe poluare, rezultă în mod clar că, cuantumul taxei este direct proporțional cu gradul de poluare a mediului.
A., potrivit dispoziilor enuntate mai sus, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor tari membre ale C. unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. Or, taxa de poluare instituita de dispozitiile OUG nr.5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in R., inteleg sa le utilizezepe teritoriul R., contribuind astfel, la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in Roamnia autoturisme second hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei.Caracterul taxei prevazute de dispozitiile OUG nr.5. ca fiind unul de poluare rezulta din dispozitiile art.1 alin.2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza a fi finantate din sumele colectate potrivit actului normative. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a gasit o formula foarte potrivita prin conditionarea inmatricularii autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme intr-o taxa de prima inmatriculare cum era cea prevazuta de dispozitiile art.214 ind.1 Cod fiscal si apreciata ca nelegala de catre instanta. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. si C. E., astfel incat nu se poate aprecia ca ar contravene legislatiei comunitare.
In ceea ce priveste dispozitiile art.25,28 din T.ul de instituire a C. E., solicită să se constate ca acestea nu sunt aplicabile in speta, in conditiile in care au in vedere taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent (art.25), respective restrictiile cantitative la import precum si orice alte masuri cu efect echivalent. Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restrictie cantitativa la import.
De asemenea, nu se poate vorbi in speta de o dscriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflandu-se intr-o situatie similara. A. in cazul celei de a doua categorie mai sus mentionata nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulatie cata vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa.
Chiar daca in preambulul OUG nr.218/2008 se arata ca ea este adoptata avand in vedere criza financiara si economica care a dus la scaderea pietelor auto, marirea taxei de poluare - ulterior diminuata - nu urmareste un motiv economic acela de a ajuta industria auto autohtona ci unul neeconomic, respectiv acela de a mentine locurile de munca in aceasta industrie si implicit locurile de munca din industria furnizoare. In contextual crizei mondiale financiare si economice mentinerea locurilor de munca poate fi considerate ca fiind una vitala pentru a asigura supravietuirea locuitorilor si functionarea institutiilor statului. A. cresterea numarului de someri in conditiile in care statul raspunde cu greu obligatiilor sale sociale (fiind obligat sa contracteze imprumuturi externe, sa reduca salariile bugetarilor etc.) poate accentua aceasta situatie lipsind o parte importanta a locuitorilor de veniturile lor obisnuite si ducand statul la imposibilitatea indeplinirii obligatiilor sale de plata. A. motive se circumscriu unor motive de securitate publica, motiv ce permite o derogare de la principiul liberei circulatii a marfurilor.
Totodata in masura in care s-ar putea concluziona ca motivul pentru care s-a emis OUG nr.218/2008 este unul economic trebuie observat ca protectia industriei autohtone se face in mod indirect prin incercarea de a influenta optiunea cumparatorilor de a cumpara autoturisme noi produse in R. in dauna celor second hand aduse din spatial comunitar. Ori, nu exista in prezent nici o data care sa statueze in mod cert ca industria autohtona auto a fost in fapt favorizata de marirea taxei de poluare combinata cu scutirile acordate prin OUG nr.218/2008.
Marirea taxei de poluare prin ea insasi nu incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, doar jocul combinat al acesteia insotit de scutirea mai sus mentionata ridica probleme din perspective acestui principiu. Regula este ca prevederea contrara dreptului comunitar se inlatura din aplicare si nu cea care ridica probleme sub acest aspect.
Taxa de poluare in cuantumul sau initial stabilit prin OUG nr.5. este asa cum s-a aratat mai sus - o taxa ce respecta dispozitiile dreptului comunitar. A. cuantum se regaseste insa in cuantumul actual al taxei de poluare intrucat nu este vorba de doua taxe de poluare cu doua cuntumuri diferite ci de aceeasi taxa a carui cuantum s-a marit. In acest sens sunt si prevederile art.II din OUG nr.218/2008 care arata ca A. nr.1,2 si 3 la O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in M.Of. al R., Partea 1, nr.327 din (...), se modifica (deci nu se abroga) si se inlocuiesc cu anexele nr.1, 2 si 3 care fac parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta. In sensul acestei interpretari stau si prevederile art.57 din L. nr.24/2000. Totodata, daca maine s-ar abroga OUG nr.218/2008 este evident ca nu s-ar putea spune ca nu mai exista taxa de poluare cata vreme OUG nr.5. ramane in vigoare.
Împotriva sentinței a mai declarat recurs și A. F. PENTRU M., prin carea solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta arată că, în privinta analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, instanfa de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
Art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie
2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cauntum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzelenr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-
132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17).
De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare.
Principala critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea ca, in realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-3. N. T., parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, încorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T.ul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul C. E.
A., după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual și de nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculării taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, amajorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală .
Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate.
Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din
21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor LLNK 12003
92131 321 0 33>Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor <. 12008
50180 301 0 46>Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
428 din 23 iunie 2009 , a reținut că <. 12008 50180 302 1 56>Art. 1 din
Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și <.
12008 50180 302 14 67>art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5..
Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei.
De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin <. 12009
7180 301 0 4. de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.
De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum
și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională".
A. prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura
"recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate
și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu
"dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a
Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că
"dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal,deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L.
554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de
,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul
CE.
Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii.
Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și
7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu.
La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza
2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ).
Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.
C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar .
Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,,
Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ).
Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar.
Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organeleadministrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de
J. a statuat: Conform art. 13:
"Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.
Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.
T. atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond.
3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie
2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismuluisecond-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par.
12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-
290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R..
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate.
A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.
În consecință, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. T. și chemata în garanție A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 3855 din (...) pronunțată în dosarul număr (...) al T. C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. TÂR R ed. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 3161/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
