Sentința civilă nr. 318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 318/2011
Ședința data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC LUC I. SRL - societate în insolvență prin C. I. de I. C. S., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată pentru ca părțile să-și exprime punctul de vedere cu privire la eventuala suplimentare a probatoriului.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, iar ca urmare a exercitării rolului activ, în temeiul art. 159 C.pr.civ., niciuna din părțile litigante nu a dorit să-și precizeze punctul de vedere cu privire la suplimentarea eventuală a probatoriului și nu a depus nici un răspuns la adresa întocmită de instanță, la termenul anterior, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Reține că prin contestația înregistrată la data de (...) sub nr.(...) S. Luc I. SRL în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. a solicitat instanței anularea deciziei de impunere nr.541 din (...) ca fiind netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate reclamanta arată că organele fiscale prin actele de control și deciziei au reținut greșit următoarele: la pct.3.3.1 din raportul de control s-a stabilit că unele operațiuni sunt nedeductibile și drept urmare nu se dă dreptul de deducere. D. este greșită deoarece operațiunile înregistrate pe respectivele facturi au existat în realitate și au fost înregistrate ca atare. A., operațiunile comerciale incriminate au fost făcute cu furnizorul S. Metalicplasr D. SRL în baza contractului 20/16 din (...). Faptul că dintr-o eroare materială pe facturi s-a inserat codul fiscal greșit, nu dă dreptul organului de control de a nu lua în seamă o operațiune comercială care s-a derulat în mod corect și legal. În vederea dovedirii realității operațiunii s-a depus atât contractul menționat cât și fișele de cont provenind de la M. D. careatestă faptul că respectivele facturi sunt înregistrate la acestea. Prin urmare se arată societatea avea dreptul de deducere a TVA a sumelor de pe facturi.
Opinia organului fiscal că societatea nu avea drept de deducere al TVA fiindcă facturile nu îndeplineau informațiile obligatorii este eronată, TVA-ul fiind o taxă impusă de stat pe operațiuni comerciale iar deducerea acestei taxe poate fi făcută pentru operațiunile comerciale care existau în realitate., Ori, toate operațiunile cuprinse în facturile menționate au existat în realitate fiind cuprinse în contabilitatea ambelor societăți.
Cu privire la pct.3.3.3 arată reclamanta că se reține faptul că deși societatea a emis facturi către S. I. C. SRL acestea nu s-au regăsit în evidența contabilă a societății, lucru pe care îl consideră ca fiind total eronat. Toate facturile emise către I. C. SRL se află înregistrate în contabilitate.
Referitor la pct.3.33.3. din raportul de inspecție se arată faptul că nu s- au înregistrat în evidențele contabile facturile emise de către S. C. I. E. S. acest lucru nu s-a făcut deoarece facturile nu au fost acceptate la plata de către societate ori în această situație nu se poate înregistra facturi care nu sunt semnate de reprezentanții societății și care nu sunt însoțite de documente care atestă această livrare. Neacceptarea acestor facturi la plată a fost întemeiată pe faptul că respectiva marfă cuprinsă pe facturi nu a ajuns la reclamantă, furnizorul S. C. I. E. SRL nefăcând dovada clară a livrării mărfii. Ori în aceste condiții, reclamanta nu putea înregistra ca obligații de plată pentru o marfă care nu i-a fost livrată . pe acest considerent, apare ca eronată decizia inspectorilor care în loc să observe lipsa oricărui document care atestă livrare a impus societății culpa neînregistrării respectivelor facturi.
În privința reținerilor din pct.3.3.4. se arată că stocul de cărămizi și beton existent în situațiile contabile nu se regăsesc în fapt. În acest caz trebuie arătate următoarele: stocul de cărămizi a fost vândut ulterior perioadei controlate de către inspectori, astfel încât nu avea cum să se regăsească în fapt în prezent; betonul a fost cuprins în lucrări fiind facturat ulterior prin situațiile de lucrări acceptate de beneficiar.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare D. G. a F. P. C. a solicitatrespingerea acțiunii invocând lipsa calității semnatarului acțiunii de reprezentant al S. Luc I. SRL în condițiile în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății ridicându-se dreptul de administrator potrivit sentinței civile nr.2475/C/2009 al T. C. C. .
În ceea ce privește cele invocate în cuprinsul acțiunii arată pârâta că argumentele sunt aceleași care au stat la baza contestației iar acestea au fost soluționate punctual în cuprinsul deciziei constatările organelor fiscale fiind corecte.
Fiind comunicată întâmpinarea la data de (...) și respectiv (...) prin precizările depuse lichidatorul judiciar a arătat că își însușește contestația înregistrată de administratorul statutar.
Ulterior după punerea în discuție a excepției invocate prin întâmpinare la
(...) instanța în considerarea însușirii demersului a respins excepția .
Trecând așadar la analiza susținerilor părților instanța reține următoarele:
În cursul anului 2010 a fost efectuat ca urmare a unor aspecte sesizate de Garda Financiară un control la societatea reclamantă. Cu acel prilej organele fiscale au reținut că în perioada verificată (...)- (...) societatea a dedus
TVA de pe facturi care nu conțin toate informațiile obligatorii fiind încălcate prevederile art.155 alin.5 lit.c și k din Legea nr.571/2003.
Au mai reținut organele fiscale că societatea nu și-a înregistrat în contabilitate facturile fiscale din perioada septembrie - octombrie, emise decătre S. I. C. SRL în valoare totală de 221.578 lei (inclusiv TVA) conform fișei de cont privind achizițiile întocmite de aceasta din urmă societate; nu s-a înregistrat în contabilitate cu facturile nr.917/(...) în valoare de 49,695 lei și nr.136/(...) în valoare de 20.,516 lei emise de către beneficiarul S. C. I. E. SRL conform fișei analitice de partener fiind astfel încălcate prevederile art.156 alin.1 din Legea nr.571/2003.
Tor astfel au reținut organele de control că în cazul achizițiilor de cărămidă și beton societatea reclamantă nu a putut justifica stocul scriptic existent de 31.960 buc. cărămidă și 1921,5 m.c. beton, nerespectându-se prevederile art.128 alin.1 lit.d și art.115 alin.2 din Legea nr.571/2003/R.
În acest context al constatărilor a fost instituită de organele fiscale în sarcina societății controlate obligația de plată a TVA în sumă de 568.891 lei și majorări în sumă de 28.802 lei, fiind astfel emisă decizia de impunere.
Cele statuate au fost contestate de societate iar prin decizia nr.137 din
(...) contestația este respinsă.
Ulterior societatea se adresează instanței reinterand cele din contestație.
A. un prim argument adus de reclamantă constă în aceea că inserarea codului fiscal greșit nu dă dreptul organului de control de a nu lua in seama o operatiune comerciala care a existat, s-a derulat și că avea dreptul la deduceri TVA de pe facturi.
Susținerile nu pot fi primite. P. Legii nr.571/2003 justificarea deducerii
TVA să face pe baza facturilor (art.146) ce trebuie să cuprindă toate informațiile, prevăzute de art.155 alin.5 respectiv :e) denumirea, numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut de art.153 ale cumpărătorului de bunuri sau servicii după caz, k) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate precum și particularitățile prevăzute la art.1251 alin.3 în definirea bunurilor. Reiese din normele arătate că în condițiile în care factura nu conține toate informațiile obligatorii prevăzute la art.155 acestea nu pot constitui document justificativ pentru deducere TVA și ca atare acordarea se poate refuza. În acest sens este de altfel și decizia V din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție ce statuează că taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA. Facturile prezentate organelor de control emise (de S. Metalicplast D.s SRL , Ptoton, Dafa Logistic, Nelvas, Select C.…) nu cuprind toate informațiile cerute de art.155 alin.5 respectiv nu conțin codul fiscal , nu conțin tipul, denumirea bunurilor În plus în cazul serviciilor lipsesc situațiile de lucrări achiziționate. Ori în această situație de vreme ce facturile nu cuprind informațiile cerute de norme, acestea nu pot servi ca documente justificative pentru deducere TVA iar din această perspectivă reținerile organelor de control și primei instanțe sunt corecte. Legat de aceasta se poate susține de recurentă că art.159 C.fiscal permite corectarea facturilor. Norma menționată permite corectarea facturilor sau documentelor care țin loc de factura cu condiția emiterii unei noi facturi sau facturi corecție dar un astfel de act nu a fost prezentat iar o dovadă a înscrierii acestor noi facturi în evidențe nu a fost făcută. Așadar în lipsa unor probe în sensul arătat prima instanță a făcut o corectă analiză în funcție de art.146 și art.155 C. O corectă analiză și interpretare a fost dată și în privința colectării TVA, a evidenței contabile cerute de lege. P. artr.156 C.fiscal persoanele impozabile trebuie să țină evidența corectă și completă a tuturor operațiunilor efectuate în desfășurarea activității lor economice, iar evidențele trebuie să fie întocmite și păstrate astfel încât să cuprindă informațiile, documentele și conturile în conformitate cu prevederile din norme. În sensul normelor- HG nr.44/2004 - fiecare persoană impozabilă trebuie să țină evidența contabilă a activității și documente (jurnale pentru vânzări și pentru cumpărări, registre evidențe și alte documente similare întocmite astfel încât să permită stabilirea valorii totale a tuturor lucrărilor de bunuri și/sau prestării servicii, valoarea totală a achizițiilor, taxa colectată de respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală). Tot astfel potrivit normelor fiecare persoană impozabilă poate să își stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată dar acestea trebuie să conțină informațiile minimale și să asigure întocmirea decontului de TVA prevăzut la art.1562 C. Totodată potrivit art.137 baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită pentru livrări bunuri și prestări servicii , altele decât la lit.a și c din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului. Din normele enunțate reiese că pentru livrări se calculează TVA, ca determinarea bazei se face în condițiile înregistrării în contabilitate pe baza evidențelor și documentelor cerute de lege. Actele prezentate organelor cu privire la livrările pentru care au fost emise facturile de către S. I. C. SRL nu atestă o evidențiere în sensul normelor și respectiv colectare TVA. Din fișa analitică rezultă o valoare care nu se regăsește în jurnalele de vânzări și balanțe iar prin înregistrări nu se evidențiază că TVA a fost colectat. Prin urmare față de actele prezentate de cele rezultate din acestea reținerile organelor de control și primei instanțe nu sunt greșite. Greșit nu sunt nici reținerile cu privire la TVA stabilite pentru valoarea livrărilor facturate către S. C. I. E. S. In acest sens se reține că reclamanta susține că facturile emise de societatea menționată nu au fost acceptate la plata și ca atare nu au fost înregistrate în contabilitate. Justificarea adusă nu poate fi reținută deoarece au fost achitate de beneficiar potrivit ordinului de plată și procesului verbal de compensare ambele din 2007. Ori în acest context al achitării nu se poate reține că facturile nu ar fi fost acceptate. Nici susținerile reclamantei referitoare la achiziții și livrări materiale construcții (cărămizi-beton) nu pot fi reținute. Actele depuse în probațiune nu atestă ca materialele au fost vândute ulterior- la dosar nefiind depus vreun document financiar contabil (facturi situații de lucrări) cu privire la eventuala vânzare. În lipsa unor dovezi concluzia ce se poate deduce este aceea stabilită de organul de control ca stocul de cărămizi și beton este doar scriptic nu si faptic. Așadar față de cele rezultate din acte în mod corect au fost reținuta incidența dispozițiilor Legii nr.571/2003. Prin urmare față de cele arătate reținând că nu sunt motive întemeiate în baza art.218 C.pr.fiscală, art.18 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a acțiunii formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE : Respinge contestația formulată și precizată de S. LUC I. SRL C.-N. cu sediul în C.-N. str. T. nr.3, ap.55, jud. C. în contradictoriu cu D. F. P. C. cu sediul în C.-N. P. A. I. nr.19, jud. C.. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4567/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1126/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
