Decizia civilă nr. 2076/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2076/2011
Ședința publică din data de 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de reclamanta N. C. împotriva sentinței civile nr. 3654 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații P. D. - P. al comunei V. și S. D. - S. al C. V., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - anulare raport de evaluare profesională.
În data de 12 mai 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei N. C..
În data de 12 mai 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimaților P. D. - P. al comunei V. și S. D. - S. al C. V. .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 mai 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3654 din 29 octombrie 2010 pronunțată în dosarulnr.(...) al Tribunalului Cluj, s-a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea capetelor de cerere cuprinse la punctele c și d, s-a respins acțiunea reclamantei N. C. în contradictoriu cu pârâții P. D.-P. al comunei V. și S. D. -S. in cadrul P. C. V., având ca obiect anularea actului administrativ nr. 2001/(...) și repunerea în situația anterioară emiterii acestui act.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei S. D. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta prin D. nr. 1052/(...) a fost numită în funcția publică definitivă consilier clasa I, grad profesional asistent, treapta 3, începând cudata de (...) (f.32), iar prin D. nr. 1053/(...), în această calitate a fost desemnată să exercite și controlul financiar preventiv asupra documentelor C. Local al comunei V. prevăzute la A. nr. 1, beneficiind cu data (...) de un spor de 25% aplicat asupra salariului de bază lunar.
Actul de la fila 11 atestă că reclamantei i s-a întocmit fișa postului, statuându-se atribuțiile de serviciu în funcția publică definitivă consilier clasa I, grad profesional asistent, treapta 3.
La data de (...) s-a întocmit raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici de către evaluator (f.13-
15), dată la care pârâta de rândul 2 îndeplinea condițiile prevăzute de art. 107 din HG nr. 6., pentru a evalua performanțele profesionale ale reclamantei, întrucât la acea dată aven funcția de secretar al C. Local al comunei V., astfel încât criticile formulate de reclamantă sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Fostul secretar S. N. avea competența să întocmească raportul de evaluare în perioada în care a avut calitatea de secretar, după care competența de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantei a revenit în mod legal pârâtei de rândul 2.
Pe de altă parte perioada de evaluare a cuprins (...)-(...), dată la care evaluatorul îndeplinea cerințele prevăzute de art. 107 din HG nr. 6., iar reclamanta se afla în exercițiul funcțiunii, concediul de odihnă fiind în perioada 18.01-(...), iar concediul medical a fost ulterior acestei date până la data de (...), fiindu-i suspendat raportul de muncă în condițiile legii pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani începând cu data de (...), astfel încât și susținerile sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Este real că potrivit prevederilor art. 114 din HG nr. 6. procedura evaluării se realizează în trei etape : completarea raportului de evaluare, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare.
În cauză s-a făcut dovada îndeplinirii completării raportului de evaluare și contrasemnarea acestuia de către persoana abilitată, dar nu s-a făcut dovada interviului, condiție care nu este de natură a atrage anularea actului administrativ atacat întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei dispoziții legale a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității.
H. Guvernului nr. 6. stipulează în mod expres în art. 110 alin. 2 criteriile de performanță, iar pentru funcționarii publici de execuție A. nr. 5 la acest act normativ prevede în mod expres atât criteriile de performanță cât și descrierea criteriului pentru funcționarii în funcție de clasa din care fac parte, însă în speță nu s-a făcut dovada că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea acestor dispoziții legale.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul că prin H. nr. 1053/(...) prin care a fost desemnată să exercite controlul financiar preventiv asupra documentelor C. Local prevăzute la A. 1 nu se regăsește și atribuția de a efectua control asupra casieriei primăriei, este irelevantă raportat la obiectul juridic dedus judecății.
Ambii pârâți în concluziile scrise au învederat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta a chemat în judecată douăpersoane fizice, respectiv P. comunei V. și S. acesteia, dar nu și pe angajator, împrejurare pe care instanța o apreciază ca fiind irelevantă deoarece conform principiului disponibilității, reclamantul este cel care statuează asupra obiectul cererii și cadrului procesual.
Față de cele expuse tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că actul administrativ atacat este netemeinic și nelegal și nici că a fost emis cu exces de putere, motiv pentru care urmează a se dispune respingerea acțiunii ca nefondată.
P. prevederilor art. 274 Cod proc. civ., reținând culpa procesuală a reclamantei s-a dispud obligarea acesteia la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei S. D., reprezentând onorariu avocațial conform înscrisului de la fila 217.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. C. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive precizate; obligarea intimaților la plata cheltuielilor d ejudecată în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea recurată este una vădit nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu a analizat integral motivele invocate, nu a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare, împrejurare ce califică hotărârea ca lipsită de temei legal, nu a avut în vedere probele administrate și a avut în vedere motive străine de natura pricinii. Instanța de fond a respins motivele invocate, considerentele relevate de hotărârea atacată atestând greșita aplicare a legii.
Pentru justa soluționare a cauzei trebuie reținut: perioada supusă evaluării este potrivit actului contestat perioada (...)- (...) P. organigramei depuse, reclamanta a fost subordonată pe perioada de evaluare S. P. V. pe toată perioada supusă evaluării postul de S. al P. V. a fost ocupat de către d-nul S. N. (lucru probat prin I. și prin răspunsul la întrebările 10 și 11 la interogatoriul luat P.ui C.) art. 107 al 2 lit a din HG 6. conferă calitatea de evaluator funcționarului public care coordonează compartimentul în care își desfășoară activitatea funcționarul public de execuție, adică în prezenta cauză S. primăriei - D-nul S. N. pentru perioada evaluată .
Instanța de fond a reținut că la data evaluării pârâta de rd.2 ocupa postul de S. P. A apreciat instanța de fond că este relevantă data de întocmire a raportului de evaluare și că legiuitorul conferă calitatea de evaluator prin raportare la momentul de completare a raportului, persoanei care ocupă la acea dată postul ce conferă calitate de evaluator, nefiind relevantă perioada de evaluare și persoana care a ocupat postul ce conferă calitatea de evaluator ( potrivit art. 107 al 2 lit a din HG 6. ) pe perioada supusă evaluării.
H. este nelegală. Este desocotit art. 69 al 5 Legea 188/1999 și art.3 lit d și e din HG 6., respectiv faptul că evaluarea se realizează după o metodologie stabilită legal,din chiar definția evaluării performanțelor profesionale individuale rezultând că aceasta este un ansamblu de procese și proceduri implementate. De asemenea a fost desocotit spiritul și scopul legii art. 108 al 3 lit b HG 6. și art.3 lit d și e din HG 6. conducând laconcluzia fermă că legiuitorul a avut în vedere atribuirea calității de evaluator în mod exclusiv functionarului public care coordonează. pe perioada de evaluare compartimentul în care desfășoară activitate funcționarul de execuție evaluat. Nu este de nesocotit nici că evaluarea trebuia realizată potrivit art. 108 al 2 HG 6. impune realizarea evaluării În luna ianuarie ce succede anului supus evaluării.
Principiul ce se desprinde din cele arătate mai sus este unul care se impune cu evidență, evaluator este acea persoană care a avut atribuții de supraveghere a activității celui evaluat, acestă persoană fiind cea care cunoaște efectiv și în detaliu activitatea funcțioanarului evaluat și modul în care a funcționat în concret compartimentul pe care îI coordonează și din care face parte funcționarul evaluat.
Practica judiciară a apreciat ca viciată procedura de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarului evaluat cu neobservarea împrejurării că "evaluarea intra în atributiile persoanei cu functii de conducere în subordinea careia a functionat functionarul public, acesta având obligatia sa întocmeesce evaluarea în eventualitatea în care are loc încetarea raporturilor sale de serviciu" consecința fiind "raportul de evaluare întocmit cu încalcarea acestui principiu implica vicierea procedurii de evaluare, cu consecinta anularii rapoartelor întocmite"
Lipsa uneia ori mai multor etape (art. 114 HG 6.) ale procedurii evaluării, consecința juridică.
Instanța de fond, reține în considerentele hotărârii pronunțate împrejurarea că nu există dovada îndeplinirii etapei "interviul" (art. 114 lit b HG 6.) ca etapă a procedurii de evaluare finală. Susține de asemenea că nu poate fi apreciată ca îndeplinită nici etapa de "completare a raportului de evaluare de către evaluator" pentru că așa cum am arătat (Ia pct I din prezentele) calitatea de evaluator este conferită de lege unei alte persoane decât cea care a completat raportul.
De asemenea susține că nici etapa "contrasemnarea raportului de evaluare" nu poate fi apreciată ca îndeplinită atâta vreme cât potrivit art.119 HG 6. contrasemnarea presupune o acțiune de analiză a temeiniciilor opiniilor contrare exprimate în etapa de interviu. Cu alte cuvine contrasemnarea este o etapă ulterioară interviului și nu poate fi apreciată ca îndeplinită decât sub condiția parcurgerii etapei precedente, cea a interviului.
H. instanței de fond este profund nelegală, instanța de fond rezumându-se ca după ce reține lipsa interviului ca etapă a evaluării să arate "condiție care nu este de natură a atrage anularea actului administrativ atacat Întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei dispoziții legale a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității". O astfel de motivare este contrară și este expresia unei profunde ignorări a legii. Nu vedem cum ajunge instanța fondului la amintita concluzie atâta vreme cât tot această instanță reține faptul că art. 114 HG 6. prevede etapa interviului ca etapă în procedura evaluării finale.
Definiția evaluării performanțelor profesionale individuale este una legală, legiuitorul definind această noțiune la art. 3 lit. d din HG 6. ca
"ansamblul proceselor și procedurilor implementate anual, prin aplicarea criteriilor de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor profesionale individuale, stabilite în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului".
Din observarea chiar a definiției citate rezultă clar că nerespectarea proceselor și procedurilor infirmă rezultatul evaluării, infirmă existența chiar a unei evaluări. Observarea art. 69 legea 188/1999 este și ea de natură a conduce la aprecierea ca nelegal a actului emis fără respectarea procedurii legale pentru că, pe de o parte al 3 art. 69 Legea 188/1999 relevă însemnătatea calificativului acordat, de care depinde avansarea și promovarea, iar pe de altă parte, al. 5 art. 69 Legea 188/1999 impune o metodologie de evaluare a performanțelor profesionale individuale.
HG 6. stabilește norme imperative potrivit cărora se realizează evaluarea performanțelor individuale. "E.luarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici" se realizează într-un cadru organizat și potrivit unor norme exprese astfel încât să fie garantat scopul evaluării și anume "aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod obiectiv" - art. 106 HG
6.. E.luarea reprezintă un proces complex guvernat de norme imperative menite să asigure obiectivitatea rezultatelor de evaluare. P. art. 114 HG 6. procedura evaluării se realizează în trei etape iar cele trei etape sunt obligatorii.
P. art. 116 HG 6. și art. 118, 119 HG 6. stabilesc posibilitatea modificării raportului de evaluare inițial ca urmare a diferențelor de opinie dintre evaluator și funcționarul public evaluat și a unei analize efective a obiecțiunilor celui evaluat. Aceste etape în procedura de evaluare garantează posibilitatea celui evaluat de a se apăra și a aduce în mod efectiv argumente în favoarea evaluării sale mai favorabile, nerespectarea acestor etape fiind de natură a afecta iremediabil Întreg procesul de evaluare.
III Nerespectarea criteriilor de performanță și a înțelesului legal al acestor criterii - art. 110 al 2 și A. 5 HG 6. Instanța de fond s-a mulțumit ca În mod lapidar, după ce face trimitere la prevederile legale care stabilesc criteriile de performanță ce urmează a fi utilizați în procedura de evaluare precum și la descrierea și înțelesul criteriilor, să concluzioneze "în speță nu s-a făcut dovada că actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea acestor dispoziții legale". Această concluzie însă nu este susținută printr-un raționament, instanța mulțumindu-se a indica concluzia și nu silogismul care susține această concluzie.
In realitate, o analiză reală a criteriilor legale comparativ cu cele utilizate efectiv, așa cum rezultă din raport, conduc la concluzia excesului de putere și nelegalitatea actului. Astfel, potrivit art. 109 HG 6. evaluarea funcționarilor publici are două componente și anume evaluarea gradului și modului de atingere a obiectivelor individuale precum și evaluarea graduluide îndeplinire a criteriilor de performanță. Notarea obiectivelor și criteriilor de performanță se realizează potrivit art. 113 HG 6. cu note de la 1 la 5.
Obiectivele se apreciază în funcție de gradul de îndeplinire al obiectivului respectiv. In raportul de evaluare atacat se relevă Îndeplinirea integrală a obiectivelor, însă fără nici cea mai mică explicație ori suport sunt acordate note de 2,5; 2,5; 4,5; 4,5 și respectiv 3 .
Pe de altă parte, criteriile de performanță sunt stabilite prin HG 6., lucru prevăzut expres de către art. 110 al. 2 HG 6.. Intr-adevăr pentru funcționarii publici de execuție A. nr. 5 la HG 6. prevede expres și limitativ atât criteriile de performanță dar și descrierea criteriului pentru funcționari
În funcție de clasa din care fac parte.
Raportul de evaluare atacat prezintă menționate cu totul alte criterii de performanță utilizate în evaluare decât cele prevăzute legal.
In concluzie punctajele acordate nu vizează criteriile determinate legal, iar punctajele acordate în concret sunt lipsite de obiectivitate, subiective, lipsite de orice argument. In practica judiciară lipsa de obiectivitate a punctajului acordat, necorelarea acestuia cu activitatea efectivă și aprecierea pur subiectivă au fost apreciate ca fiind motive care conduc la anularea raportului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat instanței respingerea recursului formulat, menținerea hotărârii recurate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de reclamanta N. C. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei vizează anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale acesteia, înregistrat sub nr.2001/2009, apreciind că acesta nu a fost întocmit cu respectarea exigențelor legale; în scopul soluționării acțiunii sale, reclamanta a înțeles să cheme în judecată doi pârâți: P. D. și S. D., indicându-le funcțiile deținute de aceștia respectiv P. al comunei V. și secretar al aceleiași unități administrative.
Din cuprinsul actului administrativ contestat rezultă fără echivoc împrejurarea că acesta a fost întocmit de către C. V. prin organele sale abilitate respectiv funcționarii publici desemnați în acest sens, în considerarea raporturilor de serviciu existente între reclamantă și administrația publică locală.
P. art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Conform art.2 alin.1 lit.f din același act normativ, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare de cătreinstanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior rezultă că litigiile în materia contenciosului administrativ, întemeiate pe dispozițiile L. nr.554/2004, care au luat naștere urmare a unei activități desfășurate de către o autoritate publică - prin emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, nesoluționarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim - și prin care se urmărește, conform art.18 alin.1, anularea în tot sau în parte actul administrative sau obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă presupune participarea tuturor subiecților de drept administrative în principal, persoana vătămată și emitentul actului administrative apreciat ca vătămător.
În speță se constată că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, a solicitat anularea unui act administrativ apreciat ca fiind vătămător, însă, nu a înțeles să se judece în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat.
Este adevărat că și în materia contenciosului administrativ principiul disponibilității părților își găsește aplicare astfel că reclamantei îi revine sarcina de a justifica atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă a participanților la demersul său judiciar.
În speță, însă, se poate observa că reclamanta deși și-a justificat propria calitate nu a explicat măsura în care doar pârâții, persoane fizice, au calitatea procesuală pasivă precum și care este justificarea pentru care emitentul actului contestat respectiv C. V. nu este parte în litigiul pendinte.
Curtea apreciază că în raport de existența acestor neclarități asupra cadrului procesual stabilit, instanța de fond, întemeiat pe dispozițiile art.129 alin.5 C.pr.civ. avea obligația de a solicita reclamantei lămuriri inclusiv cu privire la introducerea în cauză a emitentului actului contestat. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanța poate fără acordul ori cererea expresă a reclamantei să introducă în cauză alte persoane decât cele menționate în cererea de chemare în judecată, principiul disponibilității părților fiind aplicabil.
Consecința imposibilității introducerii din oficiu în cauză în calitate de parte a altor subiecte de drept nu este aceea a inadmisibilității acțiunii ci a inopozabilității hotărârii față de terți, neexistând vreun motiv obiectiv care să justifice schimbarea practicii judiciare existente la nivelul C., reclamanta riscând, însă, să nu poată obține producerea efectelor juridice favorabile urmare a anulării actului întrucât hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea actului nu îi este opozabilă și acelei părți.
În consecință, Curtea va aprecia că în raport de toate considerentele expuse anterior, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului astfel că, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va proceda, în exercitarea prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 C.pr.civ., la lămurirea cadrului procesual prin punerea în discuția părților a extinderii acțiunii față de emitentul actului contestat urmând a da eficiență și dispozițiilor art.315 alin.3 C.pr.civ.
Adoptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica C. Europene a Drepturilor Omului care statuează că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (Cauza Tejedor Garcia împotriva Spaniei, H. din 16 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII, paragraful 31, p.
2.796). Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sauiluzorii, ci drepturi concrete și efective (Cauza Artico împotriva Italiei, H. din
13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza Van de H. împotriva Olandei, H. din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva Franței, H. din
21 martie 2000, Cererea nr. (...), paragraful 33).
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta N. C. împotriva sentinței civile nr.3654 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. S. M. I. I. A. C. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 1014/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
