Decizia civilă nr. 1014/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1014/2011
Ședința data de 09 M. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta I. P. J. S.- S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., împotriva sentinței civile nr. 4366 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul I. I. R., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant prin avocat F. O. L., în baza împuternicirii avocațiale din data de
(...), aflată la fila 14 din dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De la dosar lipsește dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, în valoare de 4 lei, datorată pentru judecata în fond a cauzei.
Prin S. Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din C., art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea învederează reprezentantei intimatului că a fost citat cu mențiunea de a achita 4 lei, reprezentând diferența de taxă judiciară datorată pentru fondul cauzei iar până la acest termen, intimatul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
Reprezentanta intimatului-reclamant apreciază că la judecata în fond a fost achitată taxa judiciară de timbru datorată, iar intimatul, din eroare, a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare, însă în măsura în care instanța apreciază că se datorează această diferență de taxă judiciară pentru fondul cauzei, va îndeplini această obligație.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 20 al. 5 din L. nr. 146/1997, dispune darea în debit a intimatului-reclamant I. I. R., cu suma de 4 lei, reprezentând taxă judiciare de timbru datorată pentru judecata în fond a cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat și menținerea sentinței civile nr. 4366 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj și acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisului existent la dosar.
Reprezentanta intimatului-reclamant mai precizează că intimatul și-a exprimat poziția, față de recursul declarat, prin întâmpinarea depusă la dosar
și arată că reclamantul a solicitat pârâtei I. P. J. S.- S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. să procedeze la înmatricularea autovehiculului achiziționat, fără plata taxei de poluare, iar instanța de fond a hotărât, în mod temeinic și legal că sunt aplicabile dispozițiile art. 90 paragraful I din T. CE, art. 148 din Constituția R. și jurisprudența în materie, și în consecință a obligat pârâta la înmatricularea autovehiculului.
Curtea pune în vedere reprezentantei intimatului să-și exprime poziția cu privire la temeinicia hotărârii instanței de fond, în condițiile în care în acțiunea introductivă s-au invocat dispozițiile OUG 5., iar instanța, prin hotărârea pronunțată, a invocat prevederile codului de procedură fiscală și punctul 31 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal.
Reprezentanta intimatului-reclamant învederează instanței că taxa de poluare contravine normelor comunitare, astfel încât apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, curtea reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4366 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui S. a fost admisă acțiunea reclamantului I. I. și în consecință a fost obligată pârâta I. P. J. S. - S. P. C. regim P. de C. și Î. a V. să înmatriculeze autoturismul marca BMW nr. de identificare W. fără plata taxei de poluare.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii C.J.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-auîncălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. În cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2) , iar Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2(alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), C.J.E. a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), C.J.E. a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Reclamanta nu datorează vreo sumă potrivit legislației comunitare, astfel că refuzul pârâtei de a-i înmatricula mașina fără plata taxei apare nelegal din punctul de vedere al legislației comunitare. Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta I. P. J. S. arătând că taxa instituită prin OG nr.5. nu poate nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., măsuri adoptate în regim de urgență pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale opozabile tuturor proprietarilor de autovehicule care prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Mai mult măsurile stabilite prin OUG nr.5. sunt pe deplin compatibile cu prevederile art.85 și 90 din T. UE taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Pe de altă parte această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second hand importate di statele membre ale U. E. ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze un autovehicul indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul disciminatoriu al taxei. Caracterul taxei instituit de OUG nr.5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art.1 alin.2 (2) în care sunt enumerate categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate urmare a aplicării acestui act normativ. Prin urmare chiar dacă legislativul nu a găsit o formulă mai potrivită prin condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata acestor taxe acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art.2141 C. și apreciată ca nelegală de practica judiciară.. Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelorjuridice incidente și a art.304 și art.3041 C.pr.civ. Curtea reține că este întemeiat pentru următoarele: Prin demersul introductiv intimatul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW model 520D nr.identificare WBADM71030GU49657 iar pentru reglementarea situației s-a adresat autorității în vederea înmatriculării însă i-a fost comunicat că nu este posibil decât după achitarea taxei în acord cu prevederile OUG nr.5.. Refuzul de a proceda la înmatriculare este nejustificat întrucât dispozițiile actului normativ vin în contradicție cu prevederile T. U. E.. Plecând de la cele susținute problema ce se pune în discuție este aceea dacă dispozițiile actului normativ respectiv OUG nr.5. (în vigoare la data solicitării înmatriculării iulie 2010) este contrară normelor comunitare. Astfel, se reține că potrivit art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu U. E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale U. E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru a asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...), regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7/2009. Refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrară legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din T. (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Trebuie notat că din jurisprudența C. de Justiție a U. E. (CJUE) reiese cu pregnanță faptul că normele de interzicere a discriminării cuprinse în art. 90 TCE (art. 110 TFUE) sunt susceptibile să fie aplicate unor autovehicule de ocazie importate într-un stat membru, dacă rezultatul aplicării impozitului încauză este să facă importarea unor astfel de autovehicule mai puțin atractivă decât achiziționarea unui produs național. De asemenea, este clar că nu orice taxă sau impozit intern ce are ca efect creșterea prețului unor autovehicule de ocazie importate încalcă acest articol. Ca principiu general în materia dreptului U., Curtea reține că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele (CJUE, cauza Nunes Tadeu C-345/93). Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru impune o taxă autovehiculelor de ocazie importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor din acel stat membru. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. În situația în care taxa în cauză are un caracter discriminatoriu, faptul că scopul și rațiunea taxei pot fi, în esență, legate de protecția mediului sau urmăresc să reducă poluarea nu are nicio legătură cu constatarea vreunei încălcări. Măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu sunt încurajate la nivelul U. Î. acestea nu trebuie adoptate astfel încât să se dea naștere unor discriminări ale produselor importate (Cauza conexată Nadasdi și Nemeth C-290/05 și CF-333/05). Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România esteulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei înconformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentrurespectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i s-a solicitat taxa pe poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxa pe poluare fiind apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul de a înmatricula pentru prima dată autovehiculul deținut de reclamant condiționat de plata taxei pe poluare, instituită de OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare aflate în vigoare la data soluționării cererii, este legal și temeinic justificat. În fine, analizând critica conform căreia ar exista discriminare între autovehiculele second-hand impuse la taxare și cele care se află deja înmatriculate, trebuie notat că potrivit jurisprudenței CJUE o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei , care nu sunt supuse acestei taxe (cauza conexata Nadasdi și Nemeth parag. 49 și 51). Prin urmare față de cele arătate reținerile primei instanțe cu privire la justificarea demersului intimatului pe art.214 C. care nu este aplicabil în cauză sunt greșite, iar sub acest aspect motivul evocată de recurent referitor la taxa de poluare percepută în baza unor norme interne OG nr.5. ce nu contravin celor comunitare este întemeiat. Așa fiind față de considerentele mai sus expuse în baza art.312 C.pr.civ. recursul declarat de I. P. J. S.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V. va fi admisă și hotărârea modificată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu I. P. J. S.-S. P. C. R. P. de C. și Î. V. Totodată constatând că pentru fond nu a fost achitată taxa iar despre aceasta s-a adus la cunoștința intimatului și nu a fost făcută cerere reexaminare Curtea urmează a face aplicarea art.20 alin.5 din L. nr.146/1997 și va dispune darea în debit. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de I. P. J. S.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V., împotriva sentinței civile nr. 4366 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o mofivică în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. I. R. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V. Dispune darea în debit a intimatului I. I. R. cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru pentru judecata în apel. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. JUDECĂTORI D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.K. M.
| ← Sentința civilă nr. 627/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2076/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
