Decizia civilă nr. 2159/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2159/2011
Ședința a de 18 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 4192 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul N. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
P. de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din C., art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și a dispozițiilor OG nr. 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4201 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei S. C. O. S. împotriva pârâtei D. S. - A. și s-a dispus anularea adresei nr. 2902 din (...) emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 11476 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală aferentă de la data plății și până la achitarea integrală. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Ordinul de plată nr. 09/(...), reclamanta a achitat la T. Ș.-S. suma de 11476 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare prevăzută de O. nr. 5. (f.10). Prin cererea sa, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar prin adresa cu nr. 2902/(...) a A. Nușfalău s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața C. E., fără ca statele membre să- i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Î. tribunalul a constatat că suma de 11476 lei reținută de pârâtă cu titlu de taxă poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică, atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. ajudetului S. În nume propriu și În numele A. F. P. J. solicitând admiterea recursului formulat În sensul modificării În totalitate a Sentintei Civile nr.4192 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza pe fond să admită cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și să mențină ca temeinic și legal actul administrativ fiscal reprezentând D. de calcul a taxei pe poluare emisă de AFP J. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si În considerarea dispozitiilor art. 3041, deoarece instanța de fond interpretind greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., a admis În mod nelegal actiunea reclamantului N. I. și a dispus anularea Deciziei de emisă de A. F. P. Z. ,și obligarea instituției pârâte să-i restituie reclamantului sumaachitată de acesta cu titlu de taxă de poluare instituită de O. N.,instanta de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate de reclamant. 1. Referitor la critica adusă de pârâtă sentintei civile atacate sub aspectul respingerii cererii de chemare În garantie / În judecată a ADMINISTRATlEI F. PENTRU M., arătă instantei de recurs următoarele: Art.1 alin.1 din OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare dispune următoarele:"Prezenta ordonanță de urgență stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., În vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului...". De asemenea,conform dispozițiilor art.3 alin.1 din O. nr. 5. "Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de A. F., ..... ". Astfel,având in vedere continutul textelor legale invocate,rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF În speță DGFP S. - AFP Z. are doar atributii de calculare a taxei,iar banii încasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5.,și a reținut În mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățiile sale fiscale, aspect față de care arătă faptul că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M.,În vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protectia mediului,iar hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanta de fond,nu este opozabilă și A. F. pentru M.. 2. Referitor la pronunțarea de către Tribunalul Sălaj a sentinței civile nr.4902 prin care s-a admis acjiunea formulată de către reclamanta S. A. GAM SRL, solicită instantei de recurs modificarea sentintei recurată de pârâtă În sensul respingerii actiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată pentru următoarele: Având În vedere faptul că atât pe calea administrativ jurisdicțională instituită de art.205 Cod procedură fiscală cât și prin acțiunea Î. pe rolul T. S., reclamantul N. I. a solicitat anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare, și R. sumei de 2047 lei. Învederează instanței de recurs că,În cauză sunt aplicabile prevederile O. nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, raportate la data plății taxei conform chitantei nr. 6145051/(...). I. această taxă nu a fost percepută și calculată conform art.214 Cod Fiscal - abrogat la data achitării taxei - ci conform O.nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,consideră că perceperea taxei de către unitatea fiscală,este legală având În vedere că prin adoptarea noului act normativ de către legiuitor,s-a instituit un instrument de protectie a mediului,calculul taxei fiind determinată În functie de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. Departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, acestă soluție fiind nelegală, deoarece ,actul normativ prevede În mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut În mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată În România un autoturism comercial, datorează o taxă DE POLUARE acesta este de strictă interpretare , completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozițiile legale (în vigoare În momentul formulării acțiunii) invocate În intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă În mod indubitabil că suma solicitată nu se Încadra În categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intimpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiile art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor În curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu Î. dispozitiile art.15 alin (2) din C., având În vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei În vigoare proceselor Începute sub legea veche,dar aflate În curs de judecată(D. Curtii Constituționale nr.628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei ,care atât În noul act normativ ,se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul În România) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. Salai in speta de fata trebuia să fie În raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea În parte a taxei achitată În perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. Referitor la acest aspect intelege să reitereze in fata instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 5. este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, asa cum gresit a retinut instanta de fond, astfel: *dacă legea nouă nu poate fi interpretată În sensul retroactivității cu privire la aceste raporturi ea este aplicabilă de Î. tuturor situațiilor care se vor constitui,se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei În vigoare,precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. *toate aceste situații privesc aplicarea imediată a dispozițiilor OUG nr.5.. Ori ,aplicarea imediată a legii noi constituie principiul,iar supraviețuirea legii vechi ,excepția. *fără a admite că OUG nr.5. poate fi interpretată În sensul de a guverna și asupra trecutului,principiul aplicării imediate presupune intrarea În vigoare a noilor dispoziții pentru toate situații ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. *ca urmare,având în vedere că pentru satisfacerea unui interes de ordine publică,OUG nr.5. modifică efectele aplicării achitării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule reglementate de L. nr.571/2003,În sensul că modificarea de calcul a taxei de poluare instituită prin noul act nomativ este alta În conformitate cu normele europene,și se dispune de asemenea și modificarea de restituire a diferenței Între suma achitată de contribuabil și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții privind taxa pe poluare,rezultă că dispozițiile OUG nr.5. raportat la art.15 ,alin1 din Constituția R.,care prevede:" Cetățenii beneficiază de drepturile ...consacrate prin C. și prin alte legi și au obligatiile prevăzute de acestea (invocarea dispozițiilor constituționale a Înțeles să le facă În sensul că obligația achitării taxei există chiar dacă prin actul nomativ s-a abrogat taxa specială de autoturisme,care se achită tot cu ocazia primei Înmatriculări ) se aplică și la efectele actului anterior nerealizate Încă sub vechea regementare.în speță proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată- conform art. 725 alin. 1 Cod procedura civilă, Î. ordinea publică trebuie să aibă În esența ei un caracter de unitate și uniformă aplicabilitate pentru toți. Tot raportat la dispozițiile constituționale invocate mai sus ,prin respingerea recursului si admiterea acțiunii reclamantului și obligarea unității fiscale din cadrul DGFP S. la restituirea taxei de poluare, s-ar Î. dispozițiile legale din noul act normativ și din Constituția R., creându-se o situație favorizată și diferențiată pentru acesta față de contribuabilii care achită În prezent taxa de poluare. Conform art.4 din O. nr.5O/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. De asemenea cuprinsul 0.G.nr.5. prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat Într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută În anexa nr. 4. O.G. nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă În statele membre ale U.E.,s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei ,care se referă la gradul de poluare,este asemănătoare cu ce există și În alte state și cu ce se va implementa În altele." Măsurile stabilite prin 0.G.nr.5. sunt compatiblie cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,așa cum rezultă din Hotărârile CURȚII E. DE JUSTIȚIE. Alt document care a fost relevant În fundamentare actului normativ (respectiv 0.G.nr.5.) este și Rezoluția parlamentului European din 11 martie 2008 privind politica europeană În domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene În domeniul energiei și a mediului , În care se subliniază că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piață pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea directivei privind taxarea autovehiculelor. În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există Încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicație faptului că Încă 16 State Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (printre care :Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul. *În concluzie ,având În vedere că raporturile juridice În speta de față nu sunt pe deplin constituite În momentul intrării În vigoare a OUG nr. 5.,aceste raporturi nu se pot consolida decât În limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă Î., astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevderi ale OUG nr. 5. . De asemenea,prin sentinta civilă recurată de pârâtă .instanța de fond În mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având În vedere dispozitiile C. de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd: P. de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate În termenul prevăzut de art. 199(în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz,contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată. Reclamantul intimat N. I. a formulat întâmpinare prin intermediul căreiasolicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat. Analizând argumentele aduse de recurentă prin prisma actelordosarului, a normelor juridice incidente, a art. 304, 304 ind. 1 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt în parte întemeiate. Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 2407 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța TS6 nr. 6145051/(...). În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcinăfiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Greșită însă este susținerea instanței de fond cu privire la dobândă deoarece prin demersul său, reclamantul a solicitat dobândă legală, indicând ca temei de drept art. 124 Cod proced. fiscală. În această privință Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG nr.9/2000, pretenții pe care reclamantul intimat nu le-a formulat. Acordarea dobânzii legale prev. de art. 3 alin 3 din OG 9/2000 de către instanța de fond se circumscrie astfel motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proced. civilă, instanța acordând altceva decât i s-a cerut. În privința cererii de chemare în garanție, Curtea apreciază că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., această sumă constituind venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, astfel încât se impune admiterea cererii de chemare în garanție. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, Curtea va admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. J. împotriva Sentinței civile nr. 4192 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei AFP J. suma de 2047 lei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. J. împotriva Sentinței civile nr. 4192 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei AFP J. suma de 2047 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 18 Mai 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: N.-C. C.
| ← Încheierea civilă nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4088/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
