Decizia civilă nr. 2160/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2160/2011
Ședința data de 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 5. (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul Ș. P. având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C..civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C..civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C..civ. și a dispozițiilor OG nr. 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C..civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.5072 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S. P. și obligată A. F. P. Z. la plata sumei de 3708 lei respectiv 2333 lei cu dobânda legală aferentă la data cererii acestor sume (...) și până la restituirea integrală a debitului,respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D. G. a F. P. S.; respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare adrese nr.(...)1/2009 și dispusă anularea deciziilor nr.21212/2009 și 21211/2009; admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și obligată aceasta să restituie către A. F. P. Z. a sumelor de 4764 lei și 2333 lei; respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar care au prioritate față de dreptul național și aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U . E. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutiveale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, auprioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectareaprevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de J. E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJEa stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncăîn economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul constată că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din T.ul CE. Sumele plătite de reclamant nu a fost datorate potrivit legislației comunitare, taxele trebuie restituite. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cu privire la cererea de chemare în garanție se reține de instanță că este întemeiată deoarece taxa constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de A. F. pentru M. . Referitor la excepția inadmisibilității se reține că nu este întemeiată deoarece pentru restituire nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. De altfel reține instanța în cazul în care o taxa a fost încasata in baza unei legislații interne contrara normelor comunitare, se aplică principiul confirm căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurala și îmbogățirea fără justa cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite(CJCE,cazul nr.68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum si cauza conexata nr.C- 290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi si Ilona Nemeth parag..61-70). Cu privire la adrese se reține că cererea de anulare este inadmisibilă întrucât adresele nu sunt acte administrative ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. În privința excepției lipsei calității procesuale a D. G. a F. P. se arată că este întemeiată întrucât actul atacat nu este emis de aceasta iar suma nu a fost virată în contul acesteia. În fine în privința cheltuielilor se reține că cererea nu este întemeiată întrucât pârâta a emis decizia în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. criticând soluția prin prisma art.304 pct.5,7,8,9 C..civ. și în considerarea disp. art.3041 C..civ.. Astfel în dezvoltare se arată că nu s-a urmat procedura prevăzută de lege, a fost ignorată context în care cererea era inadmisibilă. Cu privire la fond se arată că se mențin motivele expuse pe larg în întâmpinare. Prin recursul său A. F. pentru M. a solicitat suspendarea pe art.244 C.,civ. și a susținut că hotărârea este nelegală sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a legii. Astfel se arată că nu a fost urmată procedura instituită de art.206 și urmă C..c și cererea era inadmisibilă, hotărârea se mai arară este criticabilă și sub aspectul nedeterminării corecte a dispozițiilor din tratat și nereținerii practicii Curții de J. E. Curtea a arătat în mod constant ca o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cauntum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr.112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu. iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon. este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare. Principală critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național. Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale. deoarece art. 90 din T.ul Comunității E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau săschimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzel conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta in vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul Comunității E. Cât privește dobânzile arată recurenta că nu au fost avute în vedere dispozițiile OG nr.92/2003 și nu putea fi obligată la cheltuieli deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajezecumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C..fisc). Prin urmare statuările primei instanțe nu pot fi considerate greșite. Desigur se susține de recurente că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi tardivă/inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că se contestă refuzul nejustificat de restituire astfel încât apărările recurentelor sunt nefondate. Corectă însă este susținerea recurentelor cu privire la dobândă deoarece prin demersul său, reclamantul nu a solicitat dobânda legală ci dobânda fiscală, prev. de art. 124 Cod proced. fiscală,dispozitie neaplicabila in cauza.Evident se poate obiecta de către intimat susținându-se că este îndreptățit la repararea prejudiciului. În această privință Curtea are însă învedere că repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG nr.9/2000, pretenții pe care însă reclamantul nu le-a formulat. Prin urmare față de cele arătate în baza art.20 din L. nr.554/2004 coroborat cu art.312 C..civ. Curtea va admite recursul și va și va fi modificată hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z., A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr.5072 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea pârâtei A. F. P. Z. și chematei în garanție A. F. pentru M. la plata dobânzii. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.K. M.
| ← Decizia civilă nr. 09/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4052/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
