Decizia civilă nr. 2434/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2434/2011
Ședința publică de la 27 Mai 2011
PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N.
JUDECĂTOR C. I.
G. A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. B. M. și de către chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4763 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în contradictoriu cu intimatul H. A. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 12 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursurilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se constată că prin recursul declarat de către A. se solicită suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea cauzei C-402/2009 aflată pe rolul C., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar. Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare, având în vedere că în prezent, cauza C-402/2009 a fost soluționată de C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr.4763 din 24 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., s-au respins excepțiile invocate de pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M.. S-a admis acțiunea promovată și precizată de reclamantul H. A. V., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. M., D. G. a F. P. M., A. F. P. a M. S. M. și A. F. pentru M. și în consecință, s-a constatat nelegalitatea deciziei de stabilire a taxei de poluare nr. 29902 din (...) emisă de pârâta A. F. P. B. M. și anulează decizia nr. 909 din (...) emisă de D. G. a F. P. M. și au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 5.143 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța seria TS6 nr. 2285674 din (...), cu dobândă legală începând cu (...) și până la restituirea sumei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: R. a achitat în contul Trezoreriei M. B. M. suma de 5.143 lei cu titlu de taxă de poluare, aspect dovedit cu chitanța seria TS6 nr. 2285674/(...). Conform prevederilor art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al U. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Instanța a constatat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al U. E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza OUG nr. 5. modificată, este contrară normelor comunitare, astfel că se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia iar actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare precum și a dobânzii legale prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 9., calculată de la data solicitării restituirii sumei și până la plata efectivă a acesteia. Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a fost înmatriculat pentru prima dată la (...) într-un stat membru U.E., tribunalul a considerat că taxa trebuie restituită plătitorului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A. F. pentru M., D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. Prin recursul său, A. F. pentru M.(AFM), solicită modificarea întot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art. 304 C. proc. civ., cauza putând fi examinatâ sub toate aspectele. Consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică și formulăm următoarele: instanța fondului a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității invocată de noi prin întâmpinare. Așa cum s-a arătat prin întâmpinare, instanța de contencios administrativ este competentă să judece cererile în materie care au ca temei L. nr. 5. privind contenciosul administrativ. Față de obiectul acțiunii reclamantului, vă rugăm să observați că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare și, ulterior, nemulțumit de răspunsul la această plângere sau pentru că nu ar fi primit niciun răspuns, acțiune în contencios administrativ întemeiată pe acest aspect, așa cum prevede art. 8 din L. nr. 554/2004. Necontestarea în 30 de zile a titlului de creantă reprezentat de D. de calcul a taxei pe poluare atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Recurenta consideră că nu poate fi primită opinia instanței de fond care consideră excepția invocată de AFM ca fiind speculativă și conducând la îngrădirea accesului petentului la justiție. R. este neîngrădit să formuleze acțiune în justiție, fiind doar ținut să respecte normele de drept substanțial și procedural aplicabile. Arată că, OUG nr. 5. a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu (...). Reclamanta a plătit această taxă, care este conformă cu legislația europeană. OUG nr. 5. este act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.110 (ex 90) din T.ul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile C02 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitate, apreciem că nu pot fi reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare. Recurenta arată că, instanța de fond nu a observat că OUG nr. 5. a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. Art. 8 din ordonanță prevede: (1 )Atunci când un autouebicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în R., potrivit prevederilor alin. (2). (2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național. Mai invederează faptul că, Curtea E. de Justiție a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiDia ca respectivele taxe să respecte dispozilliile articolului 110 (ex 90) din T.ul CE. A., niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 110(ex 90), primul paragraf, din T.ul CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 11O(ex 90) CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoareaacestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depăl.Iel lte valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculare pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec., p. 1-479, punctul 20 și Hotărârea Gomes Valente, punctul 23). Discriminare există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari. Or, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele naționale §i cele provenind din celelate state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului și cu posibilitatea restituirii valorii reziduale. Drept urmare, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T. CE. Taxa pe poluare nu poate contraveni tratatelor comunitare, cum susține instanța fondului, pentru motivele pe care le-a arătat în motivarea soluției, pur și simplu pentru că nu concordă nici cu legislația europeană, nici cu interpretările normei și jurisprudența constantă. D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. prin recursul declarat solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingeriiacțiunii reclamantului. În motivele de recurs arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivat de faptul că taxa are ca temei legal OUG 5. și prin urmare nelegalitatea unui act poate fi constatată direct de instanța de contencios administrativ, fără a fi necesară parcurgerea procedurii administrative prealabile și în termenele prevăzute de lege. În cazul în care sentința va fi menținută cu privire la celelalte capete de cerere, solicită instanței a avea în vedere că, organul fiscal a avut doar atribuții în calculul taxei pe poluare, taxa fiind virată în contul AFM conform normelor metodologice emisde în aplicarea OUG 5., iar restituirea taxei pe poluare (și dobânda legală) ar trebui să se facă tot de la bugetul AFM, conform art.124 alin.2 C.. Precizează că nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobânda legală, nici cheltuielile de judecată nu pot fi suportate de organul fiscal. În plus, dobânda fiscală pe care o solicită reclamantul, nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art.117 C., astfel încât, nici reclamanta nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut un termen scadent de plată și care, prin nerespectarea lui să atragă impunerea de majorări de întârziere. Învederează faptul că, în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României și a consultărilor în vederea alinierii noului act normativ cu legislația comunitară, noua taxă a fost calificată ca o taxă de mediu, ceea ce conferă legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul protecției mediului, C. E. exercită doar competente de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. În nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că în statele membre ale U.E., taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drpet implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Ori, OUG 5., este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor vlaori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. În privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, CEJ s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.utul CE nu este menit să împiedice un stat membru să introducă taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 333/05 Akos Nadasdi și Ilona Nemeth parag.49). Prin întâmpinarea depusă la data de 12 mai 2011, reclamantul H. A. V.solicită respingerea recursurilor declarate. Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele: Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. R./a a achiziționat un autoturism ce a fost înmatriculat anterior într- un stat membru al U. E.. La înmatricularea autovehiculului în R., pârâta AFP B. M. a emis o decizie de calcul a taxei de poluare pentru suma de 5143 lei , reprezentând taxă de poluare, ce a fost achitată de către reclamant . Prin contestația înregistrată ulterior petentul a solicitat restituirea taxei astfel achitate .Cererea a fost respinsă cu motivarea că taxa a fost percepută în mod legal . Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementauobligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data achitării sumei în litigiu. Trebuie notat că la acest moment, ca urmare a incidenței OUG nr. 2., nivelul taxei pe poluare percepută era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment suntneavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se căaceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. În raport de aceste considerente și întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. pentru M. și D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr.4763 din 24 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. pentru M. și D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr.4763 din 24 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., S. AL H. G. A. N. C. I. A. B. În concediu de odihnă S emnează vicepreședinte A . A. I.red.S. Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.Ileciu V.
| ← Decizia civilă nr. 2236/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 750/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
