Decizia civilă nr. 2533/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2533/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. H. JUDECĂTOR : M. B.
JUDECĂTOR : F. T. GREFIER : D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 5466 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul G. R. F., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.5466 pronunțată la data de 5 noiembrie 2010 în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea reclamantului G. R.-F., împotriva A. F. P. C. și în consecință a fost constatată nelegalitatea Deciziei nr. 1829/(...), obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 12.237 lei, taxă de poluare; admisă cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M. și obligată aceasta să avanseze sumele necesare efectuării plății.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor și principiilor Constituției R. cu acquis-ul comunitar, in perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căruia acesta include, între alte acte normative,";dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., si ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie
1992 la M., ambele republicate in Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997.";
Cu privire la competenta instanțelor de judecata de a evalua conformitatea legislației romane din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de
Justiție a C. E., a cărei jurisprudența este obligatorie pentru instanțele naționale in interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr.C 106/77 ca „. național însărcinat să aplice, in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrara a legislației naționale, chiar ulterioara, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional.";
Urmărind modificările succesive în timp ale O. 5., rezultă faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism de a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2.. In consecința, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse prin OUG 2..
Analiza trebuie începuta prin relevarea scopului urmărit de către
Guvernul României prin adoptarea ordonatei de urgenta. A., în preambulul ordonanței de urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională;
-faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,
Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nici o legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,.
Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor este evidenta și nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context si faptul ca, deși inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enunțat, O. 2., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E.
A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de
Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din Tratatul CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare, conform modificărilor introduse prin OUG 2..
C. a menționat doua aspecte care ridica semne de îndoiala asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate în România în aceeași perioada dar nu pentru prima dată și care intră în concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Totodată se arată că potrivit prevederilor H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva soluției atacate a declarat recurs D.S. în nume propriu și pentru AF.P. ZALĂu solicitând admiterea recursului modificarea în totalitate a hotărârii și rejudecând a fi admisă cererea de chemare în garanție a AFM și menținută ca temeinică și legală decizia.
În susținere se arată că instanța a ignorat dispozițiile OUG 5. art.1 și 3 în contextul cărora taxa se constituie venit la bugetul fondului de mediu și se gestionează de acesta precum și celelalte dispoziții OUG 5. privind instituirea taxei de poluare. A. departe de a se da eficiență taxelor din actul normativ arătat, instanța a adăugat un caz de scutire în contextul în care se prevede în mod limitativ cazurile de scutire a taxei. Totodată se arată că reținerile instanței potrivit cărora taxa ar contraveni normelor comunitare este greșită,măsurile stabilite prin OUG 5. sunt compatibile cu prevederile art.90 din Tratat, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal așa cum rezultă din hotărârile Curții E. și anume cauza 112/84 Humblot, C.47/88 în contradictoriu cu Danemarca s.a.
Tot astfel se arată că au fost omise și dispozițiile OG 9., instanța acordând în mod nelegal dobânda legală.
Prin recursul său AFM după ce a invocat incidența art.244 alin.1
C.proc.civ. respectiv suspendarea cauzei până la soluționarea cauzei C .402/209, a susținut că hotărârea este nelegală în contextul în care contestarea deciziei se face în limita sumelor prevăzute de OG 9. , codul de procedură fiscală arată în mod expres forma și conținutul contestațiilor și termenul de depunere a acesteia la organul competent.
Mai susține recurenta că hotărârea este criticabilă și sub aspectul determinării concrete a dispozițiilor din tratat, prin raportare la principiile de drept comunitar statuat în jurisprudența CJE, Curtea E. a arătat constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cauntum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr.112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17).
De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu. iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon. este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare.
Principală critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-345/93
Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un vehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național. Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale. deoarece art. 90 din Tratatul Comunității E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzel conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta in vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag.
1 din Tratatul Comunității E.
Cu privire la dobânzi se arată că soluția este greșită deoarece nefiind titulara vreunei obligații instituția nu putea fi obligată la plata acestora.
Față de cele relevate de părți la (...) în temeiul art.137 C.proc.civ. Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de D. S. pentru
AFP Z. apreciată ca întemeiată pentru următoarele:
Din conținutul acțiunii introductive rezultă că reclamantul a chemat în judecată AFP C. solicitând obligarea la restituirea taxei iar hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea principiului disponibilității în contradictoriu cu aceasta pârâtă AFP C.
Calitatea procesuală activă a fost definită în doctrina ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, ea presupunând existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
În privința calității procesuale a părților în căile de atac s-a relevat că instanța de control judiciar trebuie să stabilească dacă acestea au participat la judecata în primă instanță, întrucât o persoană care nu a fost parte în proces nu are calitatea de a declara recurs împotriva hotărârii care a soluționat un litigiu între subiecte de drept și care în aceste condiții nu le este opozabilă.
Curtea reține că la fond AFP Z. nu a avut calitatea de parte ci AFP C. Ori în aceste condiții administrația C. nefiind parte excepția este întemeiată și recursul D. declarat în numele AFP Z. va fi respins ca atare.
Trecând așadar la analiza recursurilor declarate de D. S. în nume propriu și AFM B. Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achitat cu titlu de taxa de poluare suma de 12.237 lei, iar ulterior a solicitat restituirea în considerarea că actul normativ este contrar normelor comunitare. A. au susținut însă că nu se contravine normelor comunitare.
În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234
CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate
și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110
TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)
C.pr.fisc).
În ceea ce privește critica privind contestarea într-un anumit termen
Curtea consideră că față de caracteristicile litigiului termenul de 30 zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I-4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I-389, considerentul 71).
Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică.
Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei, considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv. Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății.
În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justificăaplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității.
Prin urmare nu se poate reține susținerea intimatei privind decăderea.
Nici celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat:
Conform art. 13:
"Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat in exercitarea atribuțiilor lor oficiale."
Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care sa permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei
"autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determină caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67).
Cât privește criticile referitoare la dobânda acestea sunt nefondate în contextul în care prin hotărâre nu au fost acordate iar intimatul nu a solicitat decât restituirea taxei.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă,
Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 5466 din (...) a T.ui S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
P. Z..
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de D. G. A F. P. S. pentru A. F.
Respinge recursurile declarate de D. G. a F. P. S., în nume propriu și A.
F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr.5466 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D . C.
Red.FT/.SMD
2ex./(...) Jud.fond.I. D.
| ← Decizia civilă nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
