Decizia civilă nr. 5407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

Nr. 5407/2011

Ședința de la 06 D. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE A.-I. A.

Judecător C. I.

Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta B. R.-A. împotriva sentinței civile nr. 2584 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) anularea Dispoziției nr. 3013/2010 a P.ui M.

C.-N.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.159^{1 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.}

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 2584 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. R.-A., împotriva pârâtului P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).

În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, reclamanta B. R. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. - N., anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 3013 din 28 mai 2010 pentru modificarea Dispoziției P.ui C.-N. nr.

1098 din (...), cu consecința obligării pârâtului la revenirea la actul administrativ de reîncadrare și stabilire a drepturilor salariale corect și legal, emis anterior - D. nr. 1098 din (...), precum și obligarea pârâtului la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial, de care ar fi trebuit să beneficieze și cele acordate conform dispoziției contestate, precum și suspendareaexecutării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art.14 și 15 din L. 554/2004.

Prin D. nr.1098/(...), P. M. C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1373 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 92 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001.

Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr. 3013/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1098 lei, care includea sporul de vechime.

Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă.

Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C.

Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale:

Art.30 alin.1 din L. 3. - „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";;

Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - „Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009";;

Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 -„Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b";;

Art.10 din OUG 1/2010 - „În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lorsau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.";;

Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici.

Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul

2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.

A., aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2./(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.

Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG

833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.

Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.

Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.

Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.

Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.

Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial).

Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. R.-A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale și anularea dispoziției primarului mun. C.-N. nr. 3013/(...) ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului arată că prin acțiunea introductivă de instanța, a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr3013/(...) privind modificarea și completarea art. 2 din D. nr. 1098/(...). privind reîncadrarea sa și stabilirea salariului de bază și a sporului începând cu data de (...).

În completarea acțiunii a solicitat obligarea pârâtului la plata tuturor drepturilor bănești care nu i-au fost plătite sau care ia-u fost diminuate ca urmare a emiterii Deciziei nr. 3013/(...), actualizate cu rata inflației până la efectuarea plăților restante.

A., primul argument retinut de catre instanta de fond in motivarea hotararii se refera la faptul ca, acordul colectiv de munca a fost incheiat dupa publicarea in Monitorul Oficial a L. nr. 3.. Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009, iar noul acord colectiv de munca a fost incheiat in data de (...) si inregistrat la D. C. la data de (...), insa consider ca data publicarii L. nr. 3. in Monitorul Oficialeste lipsita de relevanta juridica, in conditiile in care, este de notorietate imprejurarea ca acest act normativ intra in vigoare la data de (...), astfel cum rezulta si din disp. art. 47.

Practic, instanta de fond a confundat data publicarii in Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data intrarii in vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant disp. art. 78 din Constitutia R. si disp. art. 12 din L. nr.

24/2000.

Mai retine instanta de fond faptul ca sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. si, pe cale de consecinta, nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului, desi in cuprinsul hotararii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei 1/3 din L. nr. 3..

Contrar acestor argumente, arată faptul ca nici unul dintre cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/3 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din adminsitrația publică din municipii re ședință de județ, asa cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/3 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1/2010, și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. Acesta era obiectul acestei cauze. Instanta de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispozitiei P.ui municipiului C.-N. prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de subsemnata-reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri. Conform art 6 din OUG nr

1/12010 , in situatia in care angajatorul ar fi constatat diferente in defavoarea angajatului, intre salariul din luna decembrie 2009( cu toate sporurile incluse) si salariul de reincadrare valabil incepand cu anul 2010, angajatorul avea obligatia sa acorde o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, al carei cuantum ar fi trebuit sa fie egal cu diferenta dintre cele doua salarii mai sus mentionate, asigurandu-se respectarea principiilor de baza ale legii, principii recunoscute si expres subliniate si de Curtea C. prin D. 1.. Curtea C. retine ca " notiunea de salariu brut include, atat salariile de baza, soldele pentru personalul militar si indemnizatiile lunare de incadrare, după caz, cat si sporurile sau alte adaosuri aflate deja in plata. Desigur, finalitate a este ca dupa perioada de implementare a legii , in 2015, toti salariatii bugetari sa fie salariati potrivit prevederilor acesteia. Faptul ca unii vor cunoaste cresteri salariale, iar altii stagnari din punct de vedere al salariului brut incasat, inseamna ca se incearca crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepantelor mari existente in sistemul public de salarizare ."

De asemenea, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheirii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municpiului C. N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (inregistrat la D. C. la data (...)) și în vigoare până la data de (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou acord, cu clauze similare, chiar identice.

Mai mult, legalitatea acordului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "prin clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților ", conform art 236 al 4 din L. 53/2003 Codul muncii. În temeiul principiului identității de ratiune și a securitătii și stabilitătii raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. Conform dispozitiilor art 41 din Constitutie " Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate " De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. (...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N.

Interpretand dispozitiile art 10 din OUG nr 1., se retine faptul ca legiuitorul nu a avut in vedere momentul in care aceste conventii colective urmau sa inceteze a mai fi aplicate, ci doar daca in luna decembrie 2009 au avut drept efect incasarea de catre salariat a unor drepturi banesti. In masura in care la momentul de referinta prevazut de lege drepturile salariale au fost platite in baza unor astfel de clauze conventionale, acordarea lor incepand cu ianuarie 2010 este obligatorie in temeiul art 10 din OUG

1/2010, indiferent de momentul expirarii termenului pentru care fusese incheiat respectiva conventie colectiva de munca.

O dispozitie contrara asa cum a fost cea cuprinsa in nota din anexa nr

1 din O. (...) emis de M. muncii, familiei si protectiei sociale, pentru monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor L. cadru nr 3. , care prevedea

"pentru anul 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de munca sau alte acte, decat legi sau hotarari ale Guvernului", nu putea avea drept efect nerespectarea drepturilor recunoscute salariatilor prin art 10 din OUG nr 1/2010, pentru ca s-ar aduce atingere fortei juridice superioare a legii fata de normele de punere in aplicare a legii, respectiv de monitorizare si control a punerii in aplicare a legii , principiu stabilit de art 74 din L. nr 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Conform acestuia, " ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora", or din natura ordinului citat, rezulta ca a fost emis in temeiul prevederilor L. nr 3., a carui aplicare si-a propus s-o monitorizeze.

Referitor la functionarii publici, chestiunile nu pot fi decat identice, altfel s-ar crea o discriminare neintemeiata si nejustificata , doar pentru ca unii bugetari parte din categoria functionarilor publici. Nimic nu impiedica negocierea si prevederea unor drepturi suplimentare in acordurile colective, asa cum rezulta din art 72 si art 31 din legea 1..

Un argument in plus il ofera si C. Organizatiei Internationale a M. nr

154/1981, privind promovarea negocierii colective ratificata de R. prin L. nr

1.. O restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociatecontravine dispozitiilor art 5 al C.i OIM nr 154/1981. De asemenea, disp. art.2, pct 2 din C. OIM nr 131/1970 prevad posibilitatea ca prin acorduri/contracte colective de munca sa se prevada tlrepturi cu un caracter superior sau suplimentar celor prevazute in normele legale sau de contractele colective incheiate la nivel superior., acestea din urma neputand prevedea situatii si drepturi exhaustive.

Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 5312003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri ,prime și alte drepturi suplimentare.

L. aplicabila raporturilor de munca ce se deruleaza intre partile prezentului litigiu reglementeaza exclusiv acordarea si modul de calcul a salariului de baza, recunoscand existenta unei parti variabile a salariului, constand in adaosuri, sporuri ai alte drepturi salariale suplimentare (a caror acordare si mod de calcul nu o reglementeaza) rezulta ca aceasta parte variabila a salariului poate face obiectul negocierii colective.

Se retine ca, atata timp cat este in vigoare, Codul muncii trebuie respectat, atat in mediul public cat si in cel privat, derogari neputandu-se face, indiferent daca partea interesata apartine domeniului public sau privat. Spre exemplu , D. plenului C. C. nr 1/1995, privind obligativitatea deciziilor sale, puterea de lucru judecat se ataseaza nu numai dispozitivului ci si considerente lor pe care se sprijina acesta. Atat considerentele cat si dispozitivul deciziilor sunt obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, iar autoritatiile publice urmeaza ca in aplicarea L. salarizarii unice sa respecte cele stabilite de Curtea C.

Intr-adevar, drepturile de care beneficieza functionarii publici sunt prevazute expres in legile aplicabile acestora, insa in situatia in care, legiuitorul a conferit posibilitatea functionarilor publici de a beneficia si de alte drepturi ce nu sunt in mod expres reglementate in legislatie, nu se poate sustine ca acordarea lor in urma negocierilor colective si plata acestora este ne legala, atata timp cat insusi legiuitorul a conferit posibilitatea de a negocia, prin conventii colective incheiate la nivelul institutiilor bugetare, acordarea unor drepturi nereglementate sub aspectul acordarii sau cuantumului acestora, in mod expres de vreo alta lege aplicabila. A beneficiat de sporul( indemnizatia ) de dispozitiv ,in luna decembrie 2009, in baza clauzelor acordului colectiv de munca, legal incheiat, dispozitiile L. nr

138/1999, neavand incidenta in prezenta cauza. Este real ca sporul de 25 % prevazut in acordul colectiv la cap III, art 16 lit e , poarta denumirea de " indemnizatie de dispozitiv" , insa acest termen nu este unul sacramental, a carui utilizare determina automat incidenta in cauza a L. nr 138/1999. De altfel, partile conventiei colective ar fi avut posiblitatea sa denumeasca acest spor in orice alt mod, preluarea denumirii neavand decat scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a indemnizatiei, precum si modalitatea de calcul a acesteia.

Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. De subliniat este ca toate drepturile salariale din luna decembrie 2009 erau drepturi legale, aspect confirmat si de T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1., privind acordarea unor drepturi salariale pe baza conventiei colective de munca (prime, indemnizatii si sporuri acordate in baza contractelor colective de munca, acordate suplimentar fata de drepturile cuvenite in baza actelor normative care reglementeaza salarizarea in unitatile bugetare).

Din punct de vedere procedural, formal, D. P.ui municipiului C.-N. nr.

1 ce modifică D. inițială de reîncadrare nr.l a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F.

P. nr. (...), și are ca temei aceste acte.

Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., arată că controlul A." a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data emiterii Dispozitiei P.ui municipiului C.-N. privind modificarea reîncadrării și drepturilor sale salariale, O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat si nu mai putea fi invocat ca si temei legal.

Anularea O.ui (...) al Min. muncii, familiei si protecției sociale, prin S. civila nr 239/(...), la dosarul nr (...), a C. de A. C. atrage dupa sine obligatia de revocare sau de anulare a actelor subsecvente acestora. Prin urmare, paratul ar fi trebuit sa revoce D. nr ~142/2010 ( disp. generala de reincadrare a intregului personal ) si sa nu mai emita dispozitia contestata.

In privinta mentiunii din cuprinsul Adresei nr 386/(...) emisa de A. C. potivit careia sporul de stabilitate si cel de dispozitiv nu pot fi acordate incepand cu data intrarii in vigoare a L. nr 3., intru cat sunt nelegale, se poate retine ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare, la data emiterii adresei mentionate, care sa abiliteze A. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unei conventii colective de munca.

D. P.ui municipiului C.-N. nr. 3013/(...) prin care se impune modificarea Dispoziției inițiale nr. 1098/(...) privind reîncadarea sa și stabilirea drepturilor sale salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii:

1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare D. persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "în intervalul 2010-2015 nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizatiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja în plată. " Prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care a beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care a beneficiat în decembrie 2009, respectiv ianuarie 2010, când în mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea Dispoziției nr. 3013/(...), ceea ce contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009.

2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte denegociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din

L. nr. 3.).

Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...).

Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual în domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consființit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). D. P.ui M. C.-N. nr. 3013/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectiv suspendând practic unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar în ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii).

Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. Europene de J. (CEDO) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Adițional la C.

D. P.ui municipiului C.-N. nr. 3013;(...) modifică drepturile mele salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvin. La momentul intrării în vigoare a L. nr.

3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consființite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o speranță legitimă, la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3. în anexe le recunoaște. Drepturile salariale reprezintă un "bun" în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Adițional la C., precuIV și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. Europene a D. O. de la S. (CEDO) -

Hotărârea din 2 martie 2004 în Cauza Sabin P.escu împotriva R., publicată în M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Bock și Palade împotriva R. - cererea nr. 21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 în cauza Driha împotriva R. - cererea nr.29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva R. - cererea nr.30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr.l2821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin.

1 din Primul protocol. În acest sens, Ono rată Instanță, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca "bunuri patrimoniale" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care arată că încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv însăși D. nr. 3013/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale recurentei si reprezintă o veritabilă ingerintă în dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis în respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C.

Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri - sporul de stabilitate și cel de dispozitiv în decembrie 2009, sunt următoarele:

Actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.-N., C., C. B. C. și din serviciile publice înființate în subordinea Consiliului local al municipiului C.-N., încă din 2007.

Prevederea în contractul colectiv de muncă, și acordul colectiv de muncă, negociate, încheiate și înregistrate conform legii, aplicabile și în vigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate (Contractului colectiv de muncă nr. 2., încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a Acordului colectiv de muncă nr. 2., înregistrat conform legii la C. paritară); legalitatea clauzelor actelor de negociere colectivă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a făcut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că "părțile, cu respectarea acestor obligatii firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare". Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a doi salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu; răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor. Așadar indiferent că lucrează in administrația publică, în sistemul de apărare, în învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, cu singura limitare de natură financiară, a încadrării și alocării în bugete locale aprobate. Raportat la prevederile art. 32, art. 41 și art. 246 din Codul M., P. municipiului C.-N. nu poate suspenda unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea contractului respectiv acordului colectiv de muncă și nu poate modifica în mod unilateral drepturile salariale, ca și componență esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu.,

S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-napoca, încă din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic. A. instanța a constatat că " princlauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale " și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securitătii și stabilitătii raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial la decembrie 2009, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare sau chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din

2003, astfel încât se pune chiar problema autorității de lucru judecat referitor la legalitatea dispozițiilor și clauzelor actelor de negociere colectivă la nivelul P. municipiului C.-N.

Examinând recursul, curtea reține următoarele:

În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum

și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantei atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010.

S-a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul P. mun. C.- N., iar prin D. 3013 din 28 mai 2010 emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. 1098 din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate.

La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției J. de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale.

Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate.

Conform prevederilor art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie

2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz,indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;

Dispozițiile art.4 alin.1 din OUG 1/2010 prevăd că începând cu lunaianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile șiinstituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;

Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 stipulează că începând cu luna ianuarie

2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul,solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;

Potrivit prevederilor art.10 din OUG 1/2010 la stabilirea salariilorpersonalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate înconsiderare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.;

Curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.

Sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.2./(...) și aflate în plată la data de (...) nu erau legal acordate fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Organul de jurisdicție este singurul abilitat și chiar obligat de prevederile art.10 din

OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.

Art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.

Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.

Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul

MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.

Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial).

Curtea reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L.

3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite.

Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente:

D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul înlitigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L.

3..

Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al recurentei reclamante deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.

130/1996, potrivit cărora nu pot fi negociate prin acorduri contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Instanța de contencios constituțional a reținut în deciziile (...)/2010 că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, însă acestea nu sunt drepturi fundamentale ci drepturi salariale fundamentale.

Curtea prin decizia 1. a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.

Sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu putea fi acordat în cazul reclamantului începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru nr. 3..

În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu putea fi acordat în anul 2010 în baza noii legi de salarizare.

Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor incidente în materia analizată.

Actele administrative contestate sunt legale și au fost emise în vederea aplicării corecte a legii.

Diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată.

Dimpotrivă, ea este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3..

În temeiul art.312 C. proc. civ. recursul exercitat de recurentă urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta B. R.-A. împotriva sentinței civile nr.2584 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 6 decembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. N. ȚÂR R ed.D.P. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: A. Rădulescu

← Decizia civilă nr. 2533/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 5358/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 5407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal