Decizia civilă nr. 2620/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2620/2011
Ședința ta de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : F. T.
JUDECĂTOR : M. H.
JUDECĂTOR : M. B.
GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. O. împotriva sentinței civile nr. 4966 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 22 lei, achitată cu chitanța nr. 11050210006 din (...), aflată la fila 8 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata D. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z., a depus la dosarul cauzei un întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.5. și a prevederilor OG nr. 92*/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 4966 pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...) al T.ui S. a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului O. O. împotriva pârâtei D. - A.-Z. privind anularea adresei nr.28156/(...) și restituirea taxei de poluare; respinsă cererea de chemare în garanție. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, însă această taxare trebuie să se facă prin raportare la art.90 din Tratat, precum si la jurisprudența C. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cât și prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilita în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, ea are un caracter proporțional, fiind stabilită într-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsă în O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plată și poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Această posibilitate a contribuabilului asigura, ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second- hand de import sa nu depășească valoarea reziduală a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respecta exigența menționată de Curtea de justitie intr-o cauza împotriva Ungariei în care a statuat că’’ articolul 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea E. trebuie interpretat că interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."; Prin urmare, O. nr.5. , varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O., respecta exigentele de compatibilitate cu art.90 din Tratatul CE. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. În susținere se arată că a achitat la (...) suma de 5731 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare ce ulterior i-a fost restituită în parte în considerarea OUG 5.. Deoarece raportul juridic cu A. a fost guvernat de art.214 C. ce era în vigoare la momentul achitării taxei evocarea unei alte norme nu poate fi primită întrucât legea nouă nu poate retroactiva. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare se solicită respingerea recursului în considerarea că adresa a cărei anulare se solicită nu este un act normativ, reclamantul nu a urmat normele procedurale de contestare și ca atare cererea ar fi inadmisibilă. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei B. M. suma de 5731 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare aspect dovedit cu chitanța TS3A nr.9520930. Reclamantul susține că această taxă reținută este nelegală din perspectiva dispozițiilor comunitare respectiv dispozițiile dreptului național art.2141 - 2143 în baza cărora a fost achitată taxa nu sunt compatibile.. Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturismesi autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile O. nr. 5., instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Pe de altă parte, dispozițiile O. nr. 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la (...) nu se mai încasează. Cum suma achitată de reclamant nu a fost datorată, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită iar faptul că a fost achitată voluntar este irelevant deoarece nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării în România. Totodată, reține Curtea că pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit O.G. nr. 9/2000, începând cu data de (...). Cu toate acestea susținerea recurentului reclamant privind anulare adresa nu pot fi primite deoarece adresa nu este un act administrativ în sensul evocat de L. 5.. Nici susținerile intimatelor nu pot fi reținute deoarece se omite a se avea în vedere că prin hotărârea din (...) în cauza Rotaru împotriva R., Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit că art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiata pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punctde vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridică suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP B. M. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente conduc la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului recurent. Așadar, față de cele arătate în baza art.312 C.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite recursul declarat de O. O. împotriva sentinței civile nr.4966 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul O. O. în contradictoriu cu D., AF.P. Z.. Obligă A. Z. să restituie reclamantului suma de 3517 lei cu dobânda legală prevăzută de art.3 alin.3 din OG 9/2000 începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. Respinge petitul privind anulare adresa 28156/2010. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G REFIER F . T. M. H. M. B. D. C. Red.FT Dact.SMD/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 208/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
