Decizia civilă nr. 2931/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2931
Ședința publică din 05 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. I. împotriva Sentinței civilă nr. 229 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. A J. S. , A. F. P. Z., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către reclamant este timbrat cu suma de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatelor - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.229 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului S. I. împotriva D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z.; respinsă cererea de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M. . Pentru a dispune astfel instanța reține în esență că obiectul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție degradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second- hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta."; Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din Tratatul CE. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul S. I. solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței în sensul obligării intimatelor la restituirea sumei de 2823 lei taxa poluare. În susținere se arată în esență că modificările aduse taxei de poluare prin OUG nr.2. și 7. sunt incompatibile cu art.110 din TUE și practica Curții .astfel există o discriminare între autoturismele second hand înmatriculate deja într-un stat membru al U. E. care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate. Mai mult există o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi discriminare introdusă prin lege cu intenția de protejare a industrie naționale. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea în considerarea că nu s-a urmat procedura administrativ jurisdicțională cerută de lege iar normele interne respectă exigențele normelor comunitare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate a actelordosarului, a dispozițiilor art.304, art.304 ind.1 C.pr.civ. Curtea rețineurmătoarele: Reclamantul a achiziționat în cursul anului 2008 un autoturism second hand iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării a plătit suma de 2823 lei cu chitanța TS5 nr.1993239 din (...). Ulterior a solicitat restituirea iar prin întâmpinare intimata a susținut că nu se putea cere în instanță restituireadeoarece nu s-a urmat procedura administrativă și ca atare demersul este inadmisibil. În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva Romaniei, prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că se contestă refuzul nejustificat de restituire astfel încât apărările recurentelor sunt nefondate. În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului,reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc), astfel că susținerile reclamantului cu privire la restituire sunt întemeiate și urmează a fi admise. Cât privește însă susținerile reclamantului intimat evocate prin demersul introductiv de instanță cu privire la dobânda fiscală Curtea reține că sunt neîntemeiate deoarece în speță nu sunt incidente prevederile art.124 C.fiscal. Pentru a se vorbi despre o eventuală dobândă singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului este aceea de recurgere la instituția dobânzii legale consacrate de OG nr.9/2000. Ori atare pretenții vizând incidența ordonanței nr.9/2000 nu au fost evocate. Cât privește cererea de chemare în garanție, Curtea reține că față de prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, astfel încât se impune admiterea cererii de chemare în garanție. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ., art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea conform dispozitivului. Totodată în baza art.274 C.pr.civ. Curtea va obliga pârâtele intimate și la plata cheltuielilor pentru fond în sumă de 43,6 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Admite recursul declarat de S. I. împotriva sentinței civile nr.229 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor D. G. a F. P. S., A. F. P. Z. Anulează decizia de calcul nr.65164/(...). Obligă A. F. P. Z. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2824 lei. Respinge restul pretențiilor reclamantului. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 2421/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3236/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
