Decizia civilă nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR 3/2011
Ședința 15 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : A.-I. A.
JUDECĂTOR : D. P. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de T. A.-M. împotriva Deciziei civile nr. 2418 din data de (...) pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. N., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire declarată este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei- întâmpinare prin care se solicită respingerea revizuirii ca fiind nefondată și admiterea excepției inadmisibilității.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.323 C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin cererea de revizuire înregistrată în 25 mai 2011 revizuienta T. A. M. în contradictoriu cu intimatele A. F. P. N. și D. S. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună revizuirea Deciziei nr. 2418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. În motivarea cererii reclamantul arată că decizia civilă nr. 2418 din (...) încalcă prevederile dreptului comunitar. A indicat reclamantul ca temei juridic dispozițiile art. 21 alin. 2 din L. nr. 554/2004 susținând că în soluționarea recursului s-a încălcat principiul priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția R.. Susține reclamantul că s-au încălcat dispozițiile art. 110 din T. așa cum se reține în cauza C-402/209 Tatu vs. România a CJUE. Intimata A. F. P. N. prin D. a formulat întâmpinare - f. 9-11 în care a invocat tardivitatea cererii raportat la data pronunțării deciziei în cauza C- 402/2009 și de asemenea a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire susținând că decizia atacată nu este susceptibilă de revizuire, motivat de faptul că a fost soluționată prin reținerea incidenței unei excepții și nu pe fondul cauzei. Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea prin raportare la dispozițiileart. 322 alin. 1 C.proc.civ. și art. 21 alin. 2 din L. nr. 554/2004 o apreciază ca fiind întemeiată pentru cele ce se vor arăta în continuare în continuare: Referitor la excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate, Curtea urmează ale respinge, din următoarele considerente: Analiza unei excepții de tardivitate impune determinarea momentului de început al termenului în care se putea efectua respectivul act procesual, în speță cererea de revizuire. A. 21 al. 2 din L. nr. 554/2004 prevedea, în forma ce a făcut obiectul verificării constituționalității sale (dec. 1609/2010) că termenul curge de la pronunțare. Î. nu se mai poate reține incidența acestei dispoziții termenul pentru exercitarea cării extraordinare ar putea curge doar de la comunicarea hotărârii instanței de recurs. Î. la dosarul instanței de recurs nu există dovezi referitoare la comunicarea deciziei, nu se poate verifica eventualul termen, această situație profitând revizuientului. Referitor la excepția tardivității din perspectiva termenului în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 al. 2 din L. nr. 554/2004, având în vedere cele statuate prin D. C. C. nr. 1609/(...), publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr.70/2011, Curtea constată că termenul de revizuire în cauză este de o lună, termen general de revizuire prev. de art. 324 pct. 1 teza finală c.pr.civ. Curtea reține că acest termen este aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din legea nr. 554/2004, termen ce va curge de la data la care revizuientul a luat la cunoștință pe orice cale de hotărârea a cărei revizuire se cere. Referitor la excepția inadmisibilității, Curtea reține, în acord cu practica constantă a Î. (dec. 2441/(...)-Jurisprudența Secției de contencios administrativ a I. pe anul 2009, Ed. H., pag. 23) că prezintă relevanță invocarea normelor dreptului comunitar de către cel interesat, atât în fața instanței de fond cât și în recurs, și ignorarea acestora de către instanțele investite cu soluționarea cauzei. În speța, atât la fond cât și în recurs s-a invocat, de către revizuient, incompatibilitatea OUG 5. cu art. 110 din T., aspect necercetat de către instanța de recurs, astfel încât excepția invocată va fi respinsă. Referitor la cererea de revizuire se reține: Potrivit art. 21 alin. 2 din L. nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin nr. 2., constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată. Noul motiv de revizuire introdus prin nr. 2. a fost conceput ca un remediu intern în cazul hotărârilor pronunțate prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, în scopul îndeplinirii obligației generale ce revine statelor membre ale U. E., în temeiul art. 10 din T.. În cauza dedusă judecății, instanța de recurs, cu prilejul soluționării recursului, a constatat că taxa de poluare, în raport de data achitării, nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar. (art. 110 din T.). Așa cum subliniază revizuientul, la data de 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a U. E. cu ocazia soluționării unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu a stabilit că deși statele membre păstrează în materie fiscală competențe extinse care le permit să adopte o varietate de măsuri acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută de art. 110 T., iar articolul 110 T. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru săinstituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea a concluzionat că OUG nr. 5., în prima variantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Prin urmare susținerea revizuientului potrivit căreia decizia C. de A. C. ar fi dată prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar este reală, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire cu consecința modificării acesteia și rejudecării recursului. Procedând la rejudecarea recursului formulat, raportat la probeleadministrate în cauză, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 2431 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei T. A. M. împotriva pârâților D. S. și AFP N. și s-a dispus anularea adresei nr.2808/(...) emisă de AFP N. și a adresei nr.2639/(...). A fost obligată pârâta AFP N. să restituie reclamantei suma de 8946 lei încasată cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală aferentă de la data achitării sumei, (...) și până la achitarea integrală. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a AFM și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei soluții a formulat recurs D. G. A F. P. S. - A. F. P. N. princare a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Recurenta învederează că nu a fost urmată în termen procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei iar în raport de atribuțiile acesteia care au fost doar de calcul a taxei de poluare nu poate fi reținută o culpă procesuală în sarcina organului fiscal. Recurenta învederează, în esență, că OUG nr.5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale astfel că acțiunea în restituirea taxei este nefondată. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. pr.civ., Curtea reține următoarele: 1. Prealabil soluționării fondului litigiului dintre părți, Curtea reține că excepțiile invocate de către pârâta și care vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantului urmare a nerespectării termenelor și a procedurii instituite prin art.7 din OUG nr.5. raportat la art.205-208 C. au fost corect soluționate de către instanța de fond în sensul respingerii acestora. Soluția pronunțată este confirmată și prin decizia nr.24 pronunțată la data de 14 noiembrie 2011 de către I. cu prilejul soluționării recursului în interesul legii, instanța supremă statuând că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din C. de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod. 2. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrullegal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptulnațional, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. În concluzie, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. se va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de T. A. M. împotriva deciziei civile nr.2418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C., pe care o schimbă în sensul că respinge recursul declarat de D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr.2431/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. A. A.-I. P. D. GREFIER ȚÂR M. N. Red.CI Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2190/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4539/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
