Decizia civilă nr. 3044/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3044/2011
Ședința din data de 07 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. M. și pârâtul P. M. B.
- O. T. C., împotriva sentinței civile nr. 3. din data de (...) pronunțată de T. B.- N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții P. B. C., M. M., P. E., C. M. L. și I. P. J. B.-N. având ca obiect - comunicare informații de interes public (L. Nr.5.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) recurentul-pârât P. M. B. - O. T. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în
șapte exemplare.
Se constată că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.384 pronunțată la data de (...), în dosar nr.(...) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și ca o consecință a acestuia respinsă acțiunea formulată de reclamanta U. M. în contradictoriu cu pârâtele P. B. C., M. M., P. E. și C. M. L. admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta U. M. prin mandatar I. V. în contradictoriu cu Municipiul B. prin P. ; obligată pârâta prin primar să furnizeze reclamantului următoarele informații; actele care au stat la baza reconstituirii/constituiriidreptului de proprietate pe raza municipiului B. pentru numiții Dan M., P. I., V. F., P. G., D. E., B. G., Ș. Ana, U. P., G. I., S. E., pentru persoanele având numele M. V., pentru numiții M. V., U. Ana, T. S., anexa în care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha în favoarea numitei F. Ana, anexa în care au fost menționate persoanele care, în calitate de specialiști în agricultură, au beneficiat de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza L. nr.18/1991, informații solicitate de reclamantă în cadrul cererilor înregistrate la Primăria Bistrița sub nr.38059/(...), 37078/(...), 39262/(...), 39269/(...), 39265/(...) și 37397/(...); respinsă cererea reclamantei privind furnizarea celorlalte informații solicitate prin cererile menționate și prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de 07.10.200; respinsă cererea reclamantei menționată în precizarea „răspuns"; depusă pentru termenul din (...) de obligare la plata daunelor solicitate în temeiul art.22 din L. nr.5.; respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta I. P. J. B.-N., ; obligată reclamanta să plătească pârâtelor P. B. C., M. M., P. E. și C. M. L. suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale este întemeiată întrucât persoanele chemate în judecată nu sunt desemnate să îndeplinească atribuții care privesc aplicarea legii nr.544/2004. Cât privește obligația instituției prefectului la comunicarea informațiilor reține instanța că adresele răspuns relevă faptul că s-a comunicat reclamantei copii după actele existente în arhiva sa la momentul formulării cererilor, neputându-i se imputa faptul că nu deține, în privința anexelor întocmite în temeiul legilor fondului funciar, formele inițiale ale acestora și cu privire la care, în urma exercitării de către cetățeni a căilor de atac, a avut obligația modificării lor. În consecință, nu se poate susține în baza nici unui argument de fapt sau de drept că această pârâta s-ar face vinovată de refuzul nejustificat de soluționare a cererilor petentei sau de nerăspunderea în termenul legal la aceste cereri, în accepțiunea prevederilor art. 7 și urm. din L. nr. 5. rep., sens în care acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca nefondată față de această pârâtă. Raportat la cererile adresate de reclamantă pârâtei P. municipiului B., așa cum s-a relevat în considerentele privind expunerea stării de fapt, o parte a solicitărilor formulate în cuprinsul acestora au fost soluționate în mod corespunzător, aspect ce se impune cu puterea evidenței din adresele de răspuns depuse la dosar și a căror analiză s-a realizat în cele mai sus prezentate. Se mai impune totodată relevarea faptului că, în cuprinsul acelorași cereri, au fost inserate și solicitări care, așa cum s-a reținut mai sus, nu întrunesc exigențele legale ale art. 6 lit. b din lege, existând puncte în cerere formulate generic astfel încât nu permit, în mod obiectiv, instituției publice identificarea informației de interes public (punctele 2, 3, 5 din cererea 38059 - f. 9; solicitările privind „schița de lucru pentru toate ridurile din municipiul B. și „. acte care s-au întocmit din 1991 până în prezent la toate legile funciare"; din cererea 34175 f. 11; punctul 6 din cererea 39265 - f. 23). Nu este mai puțin adevărat însă că, privitor la solicitările din cererile adresate P. B., care vizau actele care au stat la baza reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate pe raza municipiului B. pentru numiții Dan M., P. I., V. F., P. G., D. E., B. G., Ș. Ana, U. P., G. I., S. E., pentru persoanele având numele M. V., pentru numiții M. V., U. Ana, T. S., anexa în care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,16 ha în favoarea numitei F. Ana,anexa în care au fost menționate persoanele care, în calitate de specialiști în agricultură, au beneficiat de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în baza L. nr.18/1991, reclamantei i s-a refuzat, în scris, comunicarea acestora. Refuzul entității pârâte a fost motivat prin invocarea art. 12 (1) lit. d din L. nr.5., modificată, care exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale, prevederi raportate la art.3 (1) lit. a din L. nr.677/2001, modificată, care califică datele personale ca fiind acele date care fac ca o persoană să fie identificată sau identificabilă. Este real că textul de lege citat instituie o excepție de la obligativitatea asigurării pentru cetățeni a accesului liber pentru informațiile cu privire la datele personale (a căror definire se realizează în art. 2 lit. c din L. nr. 5. rep.), însă această excepție, așa cum rezultă din însăși ipoteza legală, se raportează la dispozițiile de principiu ale art. 1 din aceeași lege (în sensul „accesului liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege (…)";. Prin urmare, excepția operează în raport de informațiile de interes public definite prin art. 2 lit. b din lege, sintagmă care în accepțiunea dată de acest act normativ vizează „orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației";. Calificarea generică a oricăror astfel de informații a determinat, ca o consecință absolut necesară, reglementarea excepțiilor (enumerate în textul art. 12 din lege) de natură a institui o serie de garanții ale apărării unor drepturi și libertăți fundamentale. Pârâta a apreciat în mod greșit că excepția este operabilă în privința actelor mai sus enumerate, solicitate de reclamantă și care fac parte, evident, din categoria celor calificate expres de prev.art.12 (4) din Leg.18/1991, republicată ca fiind de interes public: „actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public și sunt deschise liberului acces al cetățenilor. Asigurarea accesului la aceste informații de interes public se face în condițiile și potrivit procedurii prevăzute de L. privind liberul acces la informațiile de interes public";. Trimiterea la prevederile L. nr. 5. se referă, expresis verbis, strict la cele care vizează condițiile și procedura de asigurare a accesului la informații, dispozițiile L. nr. 18/1991 operând evident o derogare în sensul în care califică expres, fără distincții, toate actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate ca reprezentând informații de interes public, noțiune antagonică în raport cu cea exceptată de la liberul acces - „informație cu privire la datele personale";, cele două excluzându-se reciproc după cum rezultă atât din interpretarea gramaticală, dar și prin argumente de topografie, a prevederilor art. 2 lit. b și c din L. nr. 5.. Așadar, în lumina acestei interpretări, nu se poate susține că un anumit act (în speță acte care stau la baza reconstituirii dreptului de proprietate și care prin natura lor conțin informații privind persoane fizice identificate sau identificabile) pot constitui în același timp atât informații de interes public (conform art. 12 din L. nr. 18/1991 rep.), cât și informații cu privire la datele personale, categorie distinct prevăzută de L. nr. 5., exceptată de la liberul acces. Desigur, opțiunea legiuitorului în a califica aceste acte în mod expres ca fiind de interes public rezidă în rațiuni de asigurare a transparenței în derularea procedurilor de aplicare a legilor fondului funciar și de înlăturare a oricăror suspiciuni pe care cetățenii beneficiari ai prevederilor acestora le-ar putea exprima, aceasta în acord și cu prevederile art. 13 din L. nr. 5. potrivit cu care „informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către oautoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public";. Prin urmare, în privința acestor informații, cererea este întemeiată. Totodată mai reține instanța că reclamanta a formulat în cuprinsul precizărilor și notelor scrise depuse la dosar pe parcursul derulării procesului, solicitări suplimentare vizând furnizarea de informații publice însă, cu privire la acestea, instanța apreciază că nu pot fi analizate prin prisma unui refuz de asigurare a accesului reclamantei la conținutul lor, câtă vreme nu au fost prezentate în cuprinsul cererilor adresate entităților chemate în judecată pe calea prezentei plângeri. Or, analiza asupra acestor solicitări formulate direct în fața instanței de judecată, exced cadrului procesual determinat de obiectul plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 22 din L. nr. 5., sens în care apare ca prematur formulată plângerea în privința acestora, urmând a se adopta soluția respingerii în privința lor. Relativ la petitul de stabilire a despăgubirilor formulat de reclamantă, instanța constată că pentru pronunțarea soluției prefigurate în acest sens de art. 22 alin. 2 din lege, simpla afirmare a pretinsului prejudiciu reprezintă o condiție necesară dar nu suficientă, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă certitudinea producerii unor daune cuantificabile în bani. Astfel, este neîndoios că informațiile analizate au fost solicitate de către reclamantă în virtutea convingerii acesteia că pot conduce la soluționarea în favoarea sa a cauzei de fond funciar, principiul libertății probelor fiind conjugat, în plan procesual civil, cu cel al disponibilității. Aserțiunile reclamantei în sensul că, dacă s-ar fi aflat în posesia probelor (înscrisurile și informațiile solicitate), procesul funciar ar fi avut un alt deznodământ, au un caracter speculativ ce nu poate fundamenta acordarea daunelor patrimoniale reclamate și pe care de altfel nici măcar reclamanta nu le-a evaluat. Mai mult decât atât, în ipoteza relevării unor înscrisuri doveditoare, reținute de Primăria Bistrița prin primar și care, evident, nu au putut fi înfățișate instanței, reclamanta are posibilitatea să uzeze de calea de atac extraordinară a revizuirii, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5, care să conducă la înlăturarea eventualului prejudiciu suferit, desigur în măsura dovedirii existenței acestuia. Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a celor trei membre ale Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate; admiterea cererii privind informațiile solicitate în precizarea de acțiune, și a cererii privind obligarea la plata daunelor. În susținerea celor solicitate recurentul arată că potrivit L. nr.18/1991 actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informații de interes public iar asigurarea accesului la acestea se face potrivit procedurii L. nr.554/2004 împiedecarea sau limitarea accesului la aceste informații constituind contravenție și se sancționează ca atare. P. fizice chemate în judecată sunt membre ale comisiei și au obligația asigurării accesului la informații și prin urmare fapta lor constituie contravenție. În plus persoana ce are calitatea de inspector are atribuții de conservare a documentelor aflate în arhiva și vina cea mai gravă revine instituției prefectului care nu a luat nicio măsură de sancționare. În privința daunelor se arată că cererea este justificată urmare a refuzului de rezolvare a cererii referitoare la un drept. Prin recursul său pârâtul a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii. În susținere se arată că instanța a obligat la furnizarea de informații fără a observa dispozițiile art.77 din L. nr.215/2001, respectiv că nu poate fi titulara de drepturi și obligații. Referitor la acțiunea introductivă se arată că la cererile formulate s-a răspuns iar asigurarea accesului la informații trebuie făcută cu respectarea art.12 (1) lit.d din L. nr.554/2004. In cauză actele cuprind data cu caracter personal ce determină să fie exclusiv de la liberul acces. Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de acteledosarului de dispozițiile legale incidente de art.304 C., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate. Astfel se reține ca un argument adus constă în aceea că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive de către prima instanță este greșită. Acest argument nu poate fi reținut pentru următoarele. Actul normativ evocat în susținerea recursului de către reclamanta recurentă prin dispozițiile sale prevede că accesul la informații publice se vor face potrivit procedurii L. nr.5.. Acest din urmă act normativ prin dispozițiile art.4 prevede că in asigurarea accesului la informații de interes public autoritățile ori instituțiile publice au obligația de a organiza compartimente specializate de informare și relații publice sau de a desemna persoane cu atribuții în acest domeniu. Reiese din norma enunțată că anumite persoane desemnate au atribuții în domeniu comunicării informațiilor și respectiv obligația comunicării. Cu alte cuvinte aceste persoane cu atribuții în comunicarea au și obligația de a comunica informații de interes public persoanelor ce justifică vătămarea unui drept sau interes legitim. În cauză persoanele fizice chemate în judecată chiar dacă desfășoară activități în cadrul entităților pârâte nu au și atribuții în comunicarea informațiilor. Prin urmare în condițiile în care nu au atribuția comunicării informațiilor publice persoanele fizice așa cum corect a reținut prima instanță nu au calitatea procesuală pasivă. Se susține însă de recurentă că unele persoane fizice erau membri ale comisie locale și că altele aveau atribuții în conservarea arhivei. Calitatea de membru sau activitatea ce conferea anumite atribuții nu este în măsură să justifice calitatea procesuală de vreme ce actul normativ în domeniu instituie obligația comunicarii informatilor doar anumitor persoane. În speță însă nu s-a dovedit că aceste persoane erau și desemnate sau aveau și obligația comunicării informațiilor publice. Ca atare raportat la probe și la dispozițiile mai sus enunțate - art.4 din L. nr.5. susținerile recurentei sunt nefondate și urmează a fi respinse. Respinse urmează a fi și susținerile recurentei cu privire la admiterea acțiunii precizate deoarece nu au fost relevante aspectele invocate prin cererile adresate entității pârâte. În aceste condiții analiza așa cum corect a fost reținută de prima instanță trebuia rezumată la solicitările adresate autorităților și nu la alte aspecte care nu au făcut obiectul plângerii prealabile. Nici afirmațiile că se impune obligarea la daune nu pot fi rețiute câtă vreme s-a intrat în posesia informațiilor solicitate. Se relevă de recurentă că revine autorităților obligația de a aplica sancțiunea contravențională în condițiile legii privind reconstituirea. Aplicarea măsurilor contravenționale în condițiile legii evocate se face nu de instanța de contencios ci de entitățile autorizate în condițiile în care sunt sesizate cu eventualele fapte. Însă instanța nu este în măsură pe calea contenciosului administrativ să verifice o neaplicare a contravenției ci eventual doar refuzul autorității de a emite un act, o operațiune însă nu acesta a fost obiectul cauzei în primă instanță. Prin urmare prima instanță în mod corect a recurs la analiza doar a aspectelor sesizate. Corecte sunt însă și reținerile primei instanțe cu privire la statuarea obligației deoarece în condițiile legii funciare și a legii privind informațiile primarul este președintele comisiei și respectiv autoritatea în măsura să organizeze și să desemneze persoanele să comunice informațiile publice. Faptul că a fost evocată prin demersul inițiat ca pârât entitatea primăriei și nu primarul evocarea s-a relevat în contextul atribuțiilor primarului. Așadar, afirmația prin recursul evocat și vădește nefondată și va fi respinsă. Respinsă urmează a fi și susținerea cu privire la incidența art.12 din L. nr.554/2004 câtă vreme nu au fost relevate aspecte de identificare prin referiri la factori specifici identitatii fizice,psihice sau culturale iar legea specială în materia reconstituirii nu evoca aceasta calificând doar actele ca acte de interes public. Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C. a dispozițiilor L. nr.5., Curtea va da o soluției de respingere a recursurilor declarate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursurile declarate de U. M. ȘI P. M. B. împotriva sentinței civile nr. 384 din 26.XI.2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...). Jud.fond.A. P.ța M.
| ← Decizia civilă nr. 3875/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5440/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
