Decizia civilă nr. 3875/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3875/2011
Ședința publică de la 20 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. S., ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z., A. F. P. A M. Z. PRIN D. G. A F. P. A J. S. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul C. C. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 412 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei formulată de chemata în garanție A. F. pentru M.. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. a F. P. S. și chemata în garanție A. F. pentru M.. A fost admisă în parte acțiunea reclamantului C. C. M. împotriva pârâtei D. G. a F. P. S. - A. F. P. Z. și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6092 lei, reprezentând taxă de poluare. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. S. - în nume propriu și în numele AFP Z. a A. F. pentru M. pe care o obligă la restituirea către D. S. - A. Z. a sumei de 6092 lei reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a chitanței nr. 4084720/(...) și adresei nr.34670/(...) și ca tardivă cererea de anulare a D. nr.73357/(...). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin chitanța seria TS5, nr.4084720/(...), reclamantul a achitat la AFP Z. suma de 6092 lei, cu titlu de taxă de poluare. Prin cererea înregistrată sub nr.31914 din (...) reclamantul s-a adresat AFP Z. pentru restituirea sumei, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr. 34670/0(...) cu motivarea că nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor potrivit art. 117 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U . E.. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordinejuridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. La data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.."; Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, șicare intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din T.ul CE. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta AFP J. a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data solicitării sumei până la data restituirii integrale și efective. De altfel, în cazul în care o taxă a fost încasată în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE,cazul nr.68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum si cauza conexata nr.C- 290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi și Ilona Nemeth parag..61-70). S- respins cererea de suspendare a cauzei formulată de chemata în garanție prin întâmpinare, reținând că judecata Curții de Justiție a U. E. nu este o judecată în sensul art.244 Cod procedură civilă, care impune suspendarea cauzei. Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către AFP Z. , care a încasat suma reprezentând taxa de poluare având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.5., art.3 alin.6-8. Chiar chitanța prin care reclamantul a achitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin.8 art.3 din HG nr.686/2008, contul A. F. pentru M.. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de D. S. și chemata în garanție pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 din L. 5. a fost nefondată și a fost respinsă întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. Cererea de anulare a chitanței nr. 4084720/(...) este inadmisibilă în condițiile în care aceasta nu este un act administrativ ce poate fi atacat în instanță, ci exprimă doar suma achitată de reclamant și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Cererea de anulare a D. nr.73357 din (...) a fost tardivă întrucât reclamantul nu a atacat actul în termenul prevăzut de art. 207 Cod procedurăfiscală, de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, astfel că instanța a constatat cererea ca tardivă și a fost respinsă. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a emis decizia atacată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul C. C. ca inadmisibilă, respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat și menținerea cererii de chemare în garanție. În motivele de recurs se arată că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea și a dispus obligarea D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z. la restituirea sumei de 6092 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data cererii de restituire până la achitarea integrală, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat. Stabilirea cuantumului sumei și a obligației plății taxei de poluare instituită prin OUG nr.5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare emisă de A. F. P. Z. în urma căreia reclamanta a plătit suma de 6092 lei cu chitanța nr.4084720/(...). Recurenta arată că, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art.5 și 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare. Arată că, actul autorității fiscale reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. D. poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispoz.art.207 alin.1 din OG nr.92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ce au fost ignorate de instanța de judecată. Natura juridică a acestui act este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în condițiile art.7 din OUG 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Prin urmare, calea aleasă de reclamanta ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Arată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxei de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al dreptului omului. Recurenta mai arată că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire și calculare a taxei. În speță, reclamantul nu contestă nici un act și nici nu a solicitat să se constate refuzul nejustificat de a soluționa o cerere în condițiile prevăzute de L. nr.5. ci, solicită restituirea sumei, astfel că nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în temeiul art.1alin.(1) din L. nr.5.. pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, recurenta arată că instanța trebuie să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii condițiilor specifice de exercitare rezultate din dispoz.art.1 coroborat cu art.8 din L. nr.5.. Din coroborarea dispozițiilor L. nr.5., cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesar ca situația premisă, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatame un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză, reclamantul nu s-a adresat organului fiscal cu nici o cerere și nici nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare. De asemenea,conform dispozițiilor art.3 alin.1 din O. nr. 5. "Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de A. F., ..... ". Astfel, având in vedere conținutul textelor legale invocate,rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță DGFP S. - AFP Șimleu Silvaniei are doar atribuții de calculare a taxei,iar banii încasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., și a reținut în mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățile sale fiscale, aspect față de care arătă faptul că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanța de fond, nu este opozabilă și A. F. pentru M.. Potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. ART. 3 alin. (5) Taxa se achita în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrai ca plătitori de impozite si taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile T. S. transfera în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele A. F. pentru M. la T. S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal atribuit T. S. (8609468), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile T. S. transmit În sistem electronic A. F. pentru M. un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule". În acest sens, a mai precizat pârâta, sunt și prev. art. 3 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., iar restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă se face din bugetul F. pentru mediu, potrivit art. 8 alin. 1 și 5, astfel că nu organul fiscal, obligat prin sentință la restituirea sumei solicitate de reclamant este beneficiar al plătii, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de aceasta. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F. pentru M. B. solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamante. În motivare, chemata în garanție critică hotărârea instanței de fond sub aspectul de terminării corecte a dispozițiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 110, teza I, TIUCE, atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, astfel cum a arătat în continuare, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza I, T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. A. 110, teza I, T. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Cauza C-402/09 T. împotriva S. român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M. având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, este prima în care au fost prezentate concluziile de către avocatul general lEleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independență, Curții de Justiție răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate, Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea dispozitivul acesteia fiind pronunțată în ședință publică. Hotărârea și concluziile avocaților generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării. În cauza C-402/09 T., răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu, pe care de avocatul general Elcanor Sharpston propune Curții de Justiție să îl dea, este următorul: „1) O reglementare naționali de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 T. doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introduceri: taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. 2) O asemenea taxă este, cu toate acestea, interzisă de articolul 110 T. dacă cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vechiul nou. 3) Pentru a asigura că nu există o astfel de taxă suplimentară, cuantumul taxei aplicate vehiculelor înmatriculate pentru prima dată ca vehicule de ocazie trebuie redus, pe cât posibil, în funcție de deprecierea prețului vehiculului nou. O grilă fixă de depreciere care se bazează numai pentru vechimea vehiculului, fără luarea în considerare a rulajului sau a altor factori care afectează deprecierea, este insuficientă în acest sens";. Taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 T.) și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 T., așa cuma reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. De asemenea, o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 T. doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O.L.G. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 T., deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că O. nr. 5. prevede ca taxa cea mai mare (în funcție de norma de poluare) este cea pentru mașina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzător deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vânzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevăzută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechimea autovehiculului alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare (aer condiționat, ABS și airbag). Deși în concluzie avocatul general lasă să se înțeleagă că legea română nu are în vedere decât vechimea autovehiculului, reținerea este inexactă, cu atât mai mult cu cât, chiar acesta, la punctul 63 din argumentația sa, precizează că "potrivit articolului 6 alin.3 din O. nr.5., cota de reducere prevăzută în grila în cauză este stabilită astfel încât să permită luarea în considerare nu numai a vechimii, ci și a rulajului mediu anual, a stării tehnice și a nivelului de dotare al autovehiculului. Alte dispoziții care reflectă aceste aspecte sunt cuprinse în normele metodologice…";. În concluzie, toate considerațiile pe care avocatul general Eleanor Sharpston le-a expus Curții de Justiție a U. E., pun în evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită prin O. nr. 5. este compatibilă cu articolul 110 T. și nu reprezintă o măsură discriminatorie. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția pârâtă nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi re ținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul nostru de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa ne făcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titularavreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale §i a cheltuielilor de judecată. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CE], dar și textului propriu-zis al T. CE., motiv pentru care, rugăm Onorata Instanță să admită prezentul recurs și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii. În drept, a invocat dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate ladosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 6092 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța TS5 nr. 4084720/(...). Prin cererea înregistrată sub nr. 31914 din (...) la pârâta A. Z., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare și prin adresa nr. 34670/0(...) emisă de A. Z. i s-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003. În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 T. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent, motivele de recurs invocate de pârâtă și chemata în garanție nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 5., prezentele recursuri urmează a fi respinse, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L. D E C I D E : Respinge recursului declarate de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. și de chemata în garanție A. F. pentru M. împotriva sentinței civile nr. 412 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. K. M.
| ← Decizia civilă nr. 413/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3044/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
