Decizia civilă nr. 3163/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3163/2011
Ședința publică din (...)
Completul compus din: PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 421 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata SC A. S., având ca obiect anulare act administrativ ( L. 7.).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimată, avocat
G. N., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. art. 10 alin. 2 din L. nr. 554/2004. Reprezentantul intimatei arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 421 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. S., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. S-a anulat Decizia nr.2. și Decizia nr.2. emise de A. C. Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din L. 7. aferentă perioadei octombrie 2008 - octombrie 2009 pentru angajata Niergeș Sonia Ana, respectiv aprilie 2009 - aprilie 2010 pentru angajata P.a L. Ilinca. Pârât a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamanta SC A. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C., să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr.2. ȘI 2., precum și că are calitatea de persoană îndreptățităpentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 din L. nr.7. cu modificările ulterioare, de la data de 10 aprilie 2009 și până în prezent, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a susținut că a depus toate actele legale pentru a beneficia de măsurile prevăzute de L. nr.7., dosarele fiind înregistrate la pârâtă la data de 10 aprilie 2009, iar până în prezent, raportat la angajații acesteia a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele raportat la beneficiile acordate prin L. nr.7.. Totodată, a arătat că în luna aprilie 2010 i s-a comunicat faptul că nu beneficiază de prevederile legale motivat de faptul că s-a atins suma maximă a cheltuielilor bugetare, prezentând motivele pentru care consideră că decizia atacată este nelegală. La data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Niergeș Sonia Ana, iar la data de (...) reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu P.a L. Ilinca, ambele persoane la data respectivă îndeplineau condițiile prevăzute de art.80 din L. nr.7., fiind absolvente de învățământ superior. Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convențiile conform anexei la actul normativ, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au fost atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă, că s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare și că nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decât numai în limita creditelor bugetare. Potrivit art.80 alin.1 din L. 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: c) O sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 din L. 7., a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit deciziile contestate, emise la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură astimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.80, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că deciziile contestate sunt nelegale, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.2. și decizia nr.2., și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din L. 7. aferentă perioadei octombrie 2008 - octombrie 2009 pentru angajata Niergeș Sonia Ana, respectiv aprilie 2009 - aprilie 2010 pentru angajata P.a L. Ilinca. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. PENTRU O. F. DE M. C., solicitând admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentinteicivile recurate si respingerea contestatiei inaintata de reclamanta S. A. S. În motivarea recursului, recurenta arată că asa cum a aratat in intampinarea depusa la instanta de fond, la data de (...) A. C. a emis Decizia nr.223, prin care a respins solicitarea reclamantei S. A. S., solicitare enuntata in cererea inregistrata cu nr.1135 din data de (...) cu privire la acordarea subventiei prevazuta de art.80 din L. nr. 7. cu modificarile si completarile ulterioare. Asa cum reiese din continutul art.l al Deciziei nr.223/0 (...), A. C. a motivat respingerea solicitarii in temeiul Legii nr. 500/2002 actualizata, privind finantele publice. Astfel L. nr. 500/2002 stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. La art.l alin.2 lit.b) din L. nr. 500/2002 se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat. I. legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiu lui bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.1 alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L. nr. 500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin.1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. AJ.O.F.M. C., la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.I din L. nr. 500/2002, articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. In continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin.1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt detenninate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. In sprijinul sustinerilor aratate in intampinarea depusa la dosar, a adus in atentia instantei modificarile si completarile aduse la L. nr. 7. prin L. nr. 2., act normativ care reglementeaza segmentul masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, precum si acordarea subventiilor, modificari si completari aduse in corelare cu L. nr. 500/2002, dupa cum urmeaza: a) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca a caror finantare se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj si care, potrivit prevederilor legale, continua si in anul bugetar urmator vor fi finantate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop si b) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru a caror acordare se prevede, potrivit dispozitiilor legale, incheierea de contracte sau conventii cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se acorda in limita sumelor aprobate in bugetul asigurarilor pentru somaj cu aceasta destinatie, cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Reclamanta SC A. S. a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din L. 7., solicitare respinsă prin deciziile nr. 2. și 2. de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar. Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduricu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta- pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei SC A. S. - (...) și până la (...), data emiterii deciziilor prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art. 4 alin.3 din L. 500/2002 s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziilor nr. 2. și 2.. Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită. Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr.421 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1769/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1497/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
