Decizia civilă nr. 3206/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3206/2011
Ședința din data de 14 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 5515 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul P. C. L., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta prin consilier juridic T. M., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 7869 din (...), lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul recurentei învederează instanței că decizia de impunere din oficiu nr. 6183/1249 putea fi contestată direct la instituția emitentă, respectiv pârâta, iar în cazul în care reclamantul era nemulțumit de modalitatea soluționării contestației, avea posibilitatea de a se adresa instanței. Susține că promovarea unei acțiuni vizând excepția de nelegalitate a unui act administrativ, fără parcurgerea procedurii prealabile este inadmisibilă. La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei prezintă înscrisul care atestă că actul administrativ a fost comunicat reclamantului la data de (...). Reprezentantul recurentei învederează instanței că dorește să procedeze la îndreptarea erorii materiale strecurate în expunerea motivelor de recurs, în sensul că reclamantul și-a început activitatea liberală în anul 1998, așa cum rezultă din extrasul comunicat de organele din subordinea Casei de A. de S., aflat la dosar fila 10, iar nu în anul 2008 cum greșit s-a indicat în calea de atac promovată. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Maramureș, casarea hotărâriirecurate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea excepției de nelegalitate a deciziei de impunere invocată, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, reprezentantul recurentei susține că potrivit art. 23 termenul de prescripție curge de la începutul anului următor celui în care s- a născut creanța. La data de (...) a fost emisă decizia de impunere, fiind stabilită obligația de plată a contribuțiilor pentru intervalul (...) - (...), pe baza evidențelor estimative, comunicate de organele fiscale teritoriale, în condițiile în care contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de depunere a declarațiilor prevăzute de OG nr. 9. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 5515 din (...) pronunțată de Tribunalul M aramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția de necompetență materialăinvocată de pârâta C. DE A. DE S. M.. S-a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de reclamantul P. C. L. S-a constatat nelegalitatea parțială a deciziei de impunere în ce privește obligațiile de plată la F. aferente perioadei (...) - (...) în valoare totală de 456,72 lei. S-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate cu privire la somația nr. 7584/233/(...) și titlul executoriu nr. 7585/233/(...). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Titlul executoriu nr. 7585/233/(...) , emis în temeiul art. 141 din O.G. nr. 9. și art. 216 din Legea nr. 95/2006 constată obligația de plată a sumei de 14.728,27 lei cu titlu de contribuții la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, sumă din care 7.932 lei reprezintă debit, 6.770,87 lei majorări de întârziere iar 25,40 lei penalități, ambele calculate până la dat de (...) (fila 13 din dosarul nr.(...)). Somația nr. 7584/233/(...) a fost emisă pentru aceeași sumă, în temeiul acestui titlu executoriu, conform art. 145 din O.G. nr. 9. (fila 12 din dosarul nr. (...)). Atât titlul executoriu cât și somația au conținutul unor acte de executare silită de natură fiscală , fiind emise în aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 95/2006 prin care se dispune că";în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare A., CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O rdonanței Guvernului nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";. Textele de lege din Codul de procedură fiscală (O.G nr. 9.) - art.141 și art.145 - indicate în cuprinsul acestor două acte stabilesc condițiile în care se emit titlurile executorii, respectiv somația, ca prim act de executare silită în materie fiscală. Conform art. 172 alin. 1 și 3 din O.G nr. 9. mijlocul procesual pentru atacarea în justiție a actelor de executare silită în materie fiscală îl constituie contestația la executare, reglementată ca o procedură specialăcare poate fi exercitată inclusiv împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Admisibilitatea atacării titlului executoriu nr. 7585/233/(...) în contestația la executare formulată de către contestatorul P. C. L. nu poate fi analizată în acest cadru procesual - constituind o chestiune de fond a contestației la executare - în care instanța de contencios administrativ este legal învestită să analizeze exclusiv legalitatea celor două acte care, de principiu, așa cum se dispune în mod expres în art. 172 alin. 3 din O.G nr.9., poate face obiectul contestației la executare. Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară";. Acest text de lege este aplicabil și la soluționarea excepției de nelegalitate care, așa cum s-a reținut anterior, reprezintă una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Or, recursul paralel reglementat ca o excepție de la regula controlului de legalitate a actelor administrative, inclusiv fiscale, conferă instanțelor judecătorești de drept comun competența de a verifica legalitatea anumitor acte, cum sunt cele de executare silită, respectiv titlurile executorii emise în materie fiscală. Chiar dacă O.G nr.9. nu constituie o lege organică este neîndoielnică intenția legiuitorului de a exclude posibilitatea atacării simultane ,în proceduri judiciare diferite, a aceluiași act chiar și numai pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii. Din această perspectivă trimiterea pe care art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 o face la „. organică"; nu este una strictă, fiind interpretabilă pentru a se da eficiență scopului urmărit de către legiuitor prin instituirea „. paralel";. În consecință, întrucât legalitatea titlului executoriu și a somației fac obiectul contestației la executare s-a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă. Decizia de impunere nr.6183/1249/(...) (filele 14-15 din dosarul nr.(...)) emisă în temeiul art. 216 din Legea nr. 95/2006 și art. 83 alin. 4 din O.G. nr. 9., respectiv art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 constată stabilirea din oficiu a obligației contestatorului P. C. L. de plată a sumei de 14.728,27 lei cu titlu de contribuții la F. național unic de asigurări sociale de sănătate, sumă din care 7.932 lei reprezintă debit, 6.770,87 lei majorări de întârziere iar 25,40 lei penalități, ambele calculate până la dat de (...) . Conform mențiunilor exprese din cuprinsul deciziei desfășurătorul de calcul al sumelor datorate nr.1249/(...) (filele 16-18 din dosarul nr.(...)) constituie anexă la decizie. Din cuprinsul acestui înscris reiese că data începând cu care s-au stabilit obligațiile fiscale scadente este (...). Având în vedere calificarea pe care legiuitorul o dă în mod expres procedurii de contencios fiscal în art. 205 din O.G. nr. 9. în conformitate cu care contestația e st e o cale administra tivă de atac se înlătură incidența recursului paralel reglementat în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care presupune existența unei proceduri judiciare de a cărei esență este desfășurarea ei în fața unei instanțe de judecată. În consecință, T. a apreciat că este admisibilă verificarea legalității deciziei de impunere în condițiile în care prin art. 4 alin. 1 din Legea nr.554/2004 se dispune în mod expres că legalitatea unui act administrativpoate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, deci necondiționat de un termen sau de parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din același act normativ, procedură care în materie fiscală este reglementată de art. 215-218 din O.G. nr. 9.. Articolul 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de C. N. a A. de S. (CNAS ) are următorul cuprins: (1)În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A. (2) Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege."; Pentru argumentele anterior expuse, tribunalul a constatat că nu este legal sesizat cu verificarea legalității acestor dispoziții. Competența de soluționare a excepției în acest caz ar fi revenit Curții de A. întrucât Ordinul nr.617/2007 este emis de către o instituție publică centrală. Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse de către reclamantul- contestator P. C. L., T. a apreciat că este incontestabilă competența Casei de A. de S. M. de a aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor datorate F.ui național unic de asigurări sociale de sănătate, competență stabilită în mod expres prin art. 216 din Legea nr. 95/2006. Decizia de impunere nu constituie însă act de executare silită ci un act administrativ fiscal prin care se stabilește cuantumul sumei datorate pentru fiecare perioadă în parte și căruia, pentru a se asigura premisele unei executări silite în condițiile Codului de procedură fiscală la care face trimitere expresă art. 216, i se recunoaște valoarea de titlu de creanță , urmând ca la expirarea termenului de plată - în cauză la 30 de zile de la comunicarea deciziei-să devină titlu executoriu potrivit art. 141 alin. 3 din O.G. nr.9.. Articolul 35 din Ordinul nr. 617/2007 transpune aceste reguli de bază în materie fiscală și în domeniul contribuțiilor la F. național unic de asigurări sociale de sănătate care constituie taxe fiscale în sensul art. 1 din O.G. nr. 9.. În consecință, în temeiul art. 215 alin. 2 și 3 din Legea nr. 95/2006 reclamantul - contestator avea obligația de a depune lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce îi revin față de fond și dovada plății contribuțiilor, fără însă a face dovada îndeplinirii acestei obligații, ceea ce justifică stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată la fondul de asigurări sociale de sănătate prin emiterea deciziei de impunere. Cuantumul sumelor datorate cu acest titlu a fost stabilit pentru perioada (...) - (...) menționată în desfășurătorul de calcul nr.1249/(...) - anexă la decizie. Conform art. 863 lit. b) din Legea nr. 95/2006 Titlul VIII ";A.le sociale de sănătate";, în care sunt cuprinse art. 215-216 incidente în cauză, a intrat în vigoare la data de (...), dată până la care temeiul obligării contestatorului P. C. L. la plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate îl constituie art. 8 alin. 3, art. 9 și art. 15 din OUG nr. 150/2002. Acest act normativ era în vigoare la data de (...) începând cu care s-au stabilit obligațiile de plată și conține dispoziții similare din care rezultă că dl. P. C. L. avea obligația de a contribui la fondul pentru asigurările sociale de sănătate și de a depune declarații lunare privind cuantumul acestor obligații. Decizia de impunere a fost emisă la data de (...) iar obligația de plată a contribuțiilor s-a stabilit începând cu data de (...), constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale pentru perioada (...) - (...) care potrivit art.911 din O.G. nr. 9. este de 5 ani. Cum prescripția este o chestiune de ordine publică instanța a analizat-o din oficiu și a constatat nelegalitatea parțială a deciziei de impunere în ce privește obligațiile de plată la F. în valoare totală de 456,72 lei aferente acestei perioade. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza În fond, să se dispună respingerea excepției de nelegalizate a deciziei de impunere invocată. Consideră că sentința atacată este nelegală, raportat la dispozițiile art.304 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive: In opinia recurentei baza de impunere pentru contribuția datorată de reclamantul-intimat s-a constituit Încă din anul 2008 când acesta, așa cum reiese din evidentele comunicate noua de organele fiscale În temeiul protocolului Încheiat, și-a Început activitatea. În această situație În mod corect, parata-recurenta a emis decizia de impunere Î. cu data de (...), În interiorul termenului de prescripție, În lumina dispozițiilor art. 91 alin.1 din OG nr. 9. mai sus menționate. Față de cele mai sus arătate, consideră că tot raționamentul juridic al motivării hotărârii este unul greșit, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății incidente fiind prev. art.304 pct.8 din C.pr.civ. hotararea fiind data cu aplicarea greșită a legii(art.304 pct.9 din C.pr.civiIă). Având În vedere considerentele mai sus arătate, solicită să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată și rejudecând cauza În fond, să se dispună respingerea excepției de nelegalizate a deciziei de impunere invocată. În drept, invoca dispozițiile art. 299 și următoarele, art.304 pct.8 si 9, 304 ind.1 din Codul de procedură civilă. Analizând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 304 , 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate a somației nr. 7584/233/(...) și titlul executoriu nr. 7585/233/(...) nu a fost criticată de către nici una dintre părți, pe calea recursului, ea nemaiputând face astfel obiectul analizei Curții, fiind intrată în puterea lucrului judecat. În ceea ce privește nelegalitatea parțială a deciziei de impunere, instanța de fond a ajuns la concluzia că, pentru perioada (...)-(...), obligațiile de plată ale contestatorului, în sumă de 456,72 lei, sunt prescrise. Soluția este, în opinia Curții greșită, instanța de fond aplicând greșit dispozițiile art. 91 alin. 1 din OG 9.. Astfel, potrivit textului de lege indicat, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie În termen de 5 ani și Începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Articolul 23 din același act normativ, stipulează faptul că dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc În momentul În care, potrivitlegii, se constituie baza de impunere care le generează și, de la aceea dată se naște și dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile datorate. În condițiile în care contestatorul intimat nu a depus declarații fiscale lunare/trimestriale aferente anului 2004, dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale începe să curgă de la 1 ianuarie 2005 iar termenul de 5 ani se împlinește la 1 ianuarie 2010.Cum decizia de impunere a fost comunicată contestatorului la (...), dreptul organului fiscal nu este prescris, nici pentru perioadă considerată ca atare de către instanța de fond. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, art. 304 pct. 9 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 5515 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a deciziei de impunere din oficiu nr. (...). Vor fi menținute restul dispozițiilor. Va fi respinsă cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind depus la dosar nici un înscris doveditor sub acest aspect. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 5515 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a deciziei de impunere din oficiu nr. (...). Menține restul dispozițiilor. Respinge cererea recurentei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2011.Red.M.H./dact.L.C.C./3 ex./(...)Jud.fond: M. H.
| ← Decizia civilă nr. 1593/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
